Culmea culmilor
Nu am fost niciodata atat de suparata. De ce? Pai am primit pe mail o "oferta nemaipomenita":
Din cate se pare unii nu au nicio urma de respect pentru ce a mai ramas din sistemul de invatamant. Oare nu sunt constienti de ceea ce fac?Ma numar printre acele persoane mandre de realizarile lor. Pot sa scot licenta de pe raft si sa ma uit la ea, crescandu-mi inima de bucurie, ca am realizat eu ceva si ca prin ea am ajuns sa asimilez anumite cunostinte si am fost in stare sa-i ajut si pe altii.
Nu despre asta este vorba pana la urma? Chiar nu suntem capabili sa ne rupem macar o ora pe zi pentru a realiza o lucrare de 50-60 de pagini? Pana la urma ce trebuie sa sti cand te apuci de o astfel de lucrare?
- Trebuie sa-ti alegi bine tema. Acest lucru presupune consultarea unor anumite surse, fie ca dai o cautare pe Google, te duci la biblioteca sau alegi sa ceri ajutorul profesorului indrumator sau le combini pe toate trei, toate acestea se vor dovedi de ajutor.
- In momentul in care sti spre ce vrei sa te indrepti, alegeti macar trei teme, pentru ca din experienta proprie va spun ca s-ar putea sa nu fiti singurul care gandeste astfel.
- Acum ca ai tema si indrumatorul este dispus sa te ajute, nu pleca cu mana goala. Intocmeste-ti o lista bibliografica, arunca-ti ochii pe ele si stabileste-ti capitolele, astfel incat sa incepi documentarea.
- In momentul in care ai accordul indrumatorului poti incepe sa lucrezi la propriu.
Cand a spus ca trebuie sa te apuci de treaba, nu trebuie sa citesti sa ingrosi ceea ce tie ti s-a parut important si sa te apuci sa dai copy/paste. Trebuie sa fi constient ca cei din comisie au parcurs macar o data bibliografia ta. Sfatul meu ar fi sa treci ceea ce citesti prin filtrul gandirii, sa inchizi cartea si sa scri ceea ce ai priceput tu, poti folosi anumite definitii sau chiar citate, dar trebuie sa mentionezi asta in josul paginii.
Nu stiu cum s-au descurcat altii, dar nu te lasa descurajat de numarul corecturilor. Asta inseamna ca lucrarea ta va fi ireprosabila si acest lucru te va ajuta foarte mult si la sustinerea ei.
Acest articol l-am scris ca sa bat obrazul celor care au impresia ca totul pe lumea asta poate trece fara a fi observat. Raspunsul este un NU clar si raspicat si mai ales un mare RUSINICA!!!!
Sper macar sa-i ajut pe cei care au nevoie de un mic ghid de realizare a lucrarii de licenta. Nu sunt un mega-expert, dar vreau sa spun un ultim lucru, nu uitati niciodata sa va consultati indrumatorul si sa-i cereti sfatul, chiar daca pare un capcaun nu poate sa va ia capul de pe umeri. Capul sus si privirea inainte, au mai trecut si alti prin asta si n-au murit.
Spor in toate!
Cu gandul la Hemingway
De felul meu sunt mai capoasa si nu ma las pana nu ma confrunt cu o anumita situatie, asa am facut si in ceea ce-l priveste pe Hemingway, desi am citit critici, articole si chiar recenzii ce scoteau in evidenta faptul ca nu este un scriitor tocmai usor de parcurs, nu m-am lasat si am facut o fixatie pentru "Batranul si marea", numai ca destinul nu e o carte deschisa si-n mainile mele a ajuns o alta carte "Noaptea dinaintea bataliei si alte povestiri".O carte ce aduna o multime de povestioare, care mai de care mai frumoase si din care poti trage multe concluzii interesante. Recunosc ca prima pe care am mi-am aruncat privirea s-a dovedit a fi o piedica, pentru ca de felul meu nu sunt o mare a pasionata a pescuitului, iar pestele nu se afla chiar in topul preferintelor mele, dar pana la urma am inceput sa fiu din ce in ce mai curioasa cu privire la ceea ce avea sa urmeze si uite ca speranta nu a murit ultima.
Am sa va recomand o nuvela, care mie una mi-a placut foarte mult "Ia-ti un caine pentru orbi". Chiar dac titlul indica o poveste cu latura mai mult sociala, este vorba despre o frumoasa poveste dragoste, despre sacrificii. Intrebarea pe care o ai in minte dupa ce ai terminat sa o citesti este: Ce ai fi dispus sa faci pentru persoana de langa tine?
Daca apucati sa o rasfoiti macar, va veti da seama ca unele sunt neterminate si poate veti continua sa va intrebati ce s-ar fi intamplat daca... Acesta este si cazul meu, "Ultimul loc bun", m-a determinat sa-mi tot inchipui ce s-ar fi putut intampla cu cei doi frati.
Poate este putin greoi si-ti necesita atentia la inceput, dar cred ca este un scriitor talie inalta, pentru ca detaliile te fac sa asociezi elementele nuvelei cu realitatea, este in cele din urma un volum plin de actiune pe care-l recomand cu caldura tuturor celor carora le-am trezit macar curiozitatea.
Lectura placuta!
Cum sa fugi de Kamasutra
Pai daca e sambata zic sa mai si radem, nu? Titlul este unul mai mult ironic, pentru ca spotul pe care l-am gasit e mai mult cosmarul unora. Ce poti sa-i spui unui copil care da de o asemenea carte? E normal sa te pierzi, sa-ti cauti cuvintele, daca nici macar tu nu esti constient de ceea ce-ti va iesi pe gura. Totusi parintele din spot incearca intr-un mod eroic sa reziste la orice incercare a copilului de a afla cat mai multe.
Interesant mod de a face un spot pentru mancare, nu m-am fi gandit nici o secunda ca defapt era vorba de produse alimentare. Acuma intrebarea care-mi vine mie in minte, o fi plecat mama in delegatie de tatal e atat de neglijent si nici macar masa nu e gata sau vrea sa-i inchida cat mai repede gura si sa-l bage in pat pentru un pui de somn? Nu, cred ca ideea e destul de simpla, copilul nu prea are timp sa o studieze pentru ca dureaza dor o fractiune de secunda ca mancarea sa fie gata, iar tatal sa fie salvat (macar pentru moment).
Foarte interesant ideea si creativa in acelasi timp ;-)
The Script - trupa mea de suflet
Nu am mai scris de ceva timp despre muzica pe care-mi place sa o ascult atunci cand vreau sa visez cu ochii deschisi. Este vorba despre "The Script", o trupa irlandeza, avand la baza trei componenti. Au fost invitati sa cante la premiile Nobel pentru Pace din 2008, ceea ce mi se pare remarcabil.
Interesant este faptul ca prin topurile noastre nu prea i-am vazut. Asa ca m-am dat de trei ori peste cap si am facut rost de albumul lor: "The Script". Din cate am descoperit piesa lor "The Man Who Can't Be Moved " a aparut la un moment dat si in serialul "Ghost Whisperer".
Va invit sa ascultati piesa mea de suflet...
Interesant este faptul ca prin topurile noastre nu prea i-am vazut. Asa ca m-am dat de trei ori peste cap si am facut rost de albumul lor: "The Script". Din cate am descoperit piesa lor "The Man Who Can't Be Moved " a aparut la un moment dat si in serialul "Ghost Whisperer".
Va invit sa ascultati piesa mea de suflet...
Acum ca ati ascultat piesa si ati fost atenti la versuri, nu vi se par senzationali?
Va recomand din suflet si restul pieselor ;-)
Porsche: mai mult decat un vis, un ideal
La un moment dat cei de la AdCritics au lansat un concurs ce avea in prim plan o parte din campania celor de la Jeep. Mi s-a parut atat de interesanta ideea pe care au mers incat mi-a ramas intiparita in memorie, drept una remarcabila.
Ideea e ca am facut un studiu de caz pe intreaga campanie „Have fun out there” pentru un nou curs, asa ca momentan am sa renunt la detalii pentru ca vreau sa vad rezultatul final pe care-l voi obtine. Ceea ce am descoperit este ca ei au mers mai mult pe marketing experimental, adica pe legatura dintre experientele pe care le-au trait clientii lor si brand. Cred cu tarie in acest tip de campanie pentru ca sunt de parere ca trebuie sa-ti cunosti clientul inainte de toate, de aceea vedem in jurul nostru o indreptare din ce in ce mai acuta spre client.
Ar fi inutil sa adaug ca si-au invitat clientii sa posteze imagini cu masinile pe care le detin, implicand retele sociale precum Flickr, YouTube sau Facebook? O sa spuneti, da bine si ce au reusit cu asta? Au reusit sa creeze o comunitate, sa-si identifice clientii si sa deschida un dialog cu acestia. Puteti da un singur click sa vedeti cam cum arata o astfel de comunitate, eu una am ramas placut surprinsa. Strategia pe care au mers, pare a se identifica mai mult cu mesajul campaniei: „Jeep people don’t collect things, they collect experiences”.
Iata unul din printurile campaniei:
Ideea e ca am facut un studiu de caz pe intreaga campanie „Have fun out there” pentru un nou curs, asa ca momentan am sa renunt la detalii pentru ca vreau sa vad rezultatul final pe care-l voi obtine. Ceea ce am descoperit este ca ei au mers mai mult pe marketing experimental, adica pe legatura dintre experientele pe care le-au trait clientii lor si brand. Cred cu tarie in acest tip de campanie pentru ca sunt de parere ca trebuie sa-ti cunosti clientul inainte de toate, de aceea vedem in jurul nostru o indreptare din ce in ce mai acuta spre client.
Ar fi inutil sa adaug ca si-au invitat clientii sa posteze imagini cu masinile pe care le detin, implicand retele sociale precum Flickr, YouTube sau Facebook? O sa spuneti, da bine si ce au reusit cu asta? Au reusit sa creeze o comunitate, sa-si identifice clientii si sa deschida un dialog cu acestia. Puteti da un singur click sa vedeti cam cum arata o astfel de comunitate, eu una am ramas placut surprinsa. Strategia pe care au mers, pare a se identifica mai mult cu mesajul campaniei: „Jeep people don’t collect things, they collect experiences”.
Iata unul din printurile campaniei:
Acum insa am dat de un frumos spot (daca-l pot numi asa) pe YouTube:
Fara cuvinte? Si eu ma simt la fel, este absolut minunat. Mie una mi-a readus in minte ceea ce vroiam eu pe la 11 ani: „cand o sa fiu eu mare, am sa fiu director de banca si cu primul salariu imi iau BMW”. Copilaros, nu? Dar cati dintre noi nu ne-am dorit o anumita masina? Ideea lor este pur si simplu Porsche este greu de uitat, e mai mult decat dragoste la prima vedere, iar cu cat cresti cu atat poti fi mai aproape de ea.
Pare cam lung totusi si din cate am vazut la sfarsit afiseaza anumite informatii tehnice, deci cred ca merge mai mult pe informarea publicului tinta. Oricum jos palaria pentru concept.
In concluzie, daca unii se bazeaza pe atasamentul fata de produs, alti merg mai mult pe latura sentimentala, chiar daca in ambele cazuri vorbim de masini nu tocmai accesibile, ultima varianta fiind un adevarat rasfat.
ProSport - cu sa fara Steaua?
M-am trezit eu cam tarziu, dar am vrut sa consult mai multe surse si sa citesc pareri avizate pentru a vedea care a fost scopul acestei campanii de la ProSport. Se pare ca este vorba despre o noua campanie de imagine: "Ştim ce înseamnă să fii suporter!”, care va ţine până pe 14 iunie.
Nu neg faptul ca spotul pro-Steaua este unul foarte reusit si chiar amuzant. La inceput am crezut ca este doar un teaser, urmand alte spoturi care sa sublinieze sloganul lor, dar dupa cateva zile am stat si am analizat faptul ca dintre toate echipele din Liga 1, Steaua este mereu prezenta, fie ca sunt stiri, fie ca sunt emisiuni, nu poate trece o zi fara sa auzi numele acestei echipe. Desi sincera sa fiu, pe mine aceasta noua imagine cu "bietul" Gigi si hai sa-l salvam, ma face sa schimb programul spre exemplu, sau sa stau pur si simplu la calculator si sa-mi aleg eu singura programul.
Ma gandeam ca alegerea echipei nu a fost pur si simplu intamplatoare. Cine sunt cei mai afectati de situatia actuala a echipei? Normal ca suporteri, pentru ca le vine greu sa vada, de unde au plecat si unde au ajuns. Daca anul trecut, doar numele de Steaua vindea (aici ma refer strict la materiale promotionale si bilete), acum au parte numai de reclama negativa. E adevarata si vorba aia: nu conteaza, daca e reclama pozitiva sau negativa, cel mai mult conteaza ca publicul sa nu te uite si sa sti ce masuri sa iei si mai ales cand sa le aplici.
Am sesizat ca pe IqAds spotul ProSport anti-Steaua este denumit defapt ProSport Dinamo... De ce? Nu mi se pare sa aibe vreo legatura cu Dinamo, nu tu insemnele echipei, nu tu culori. De asta spun ca intotdeauna este bine sa fi atent la detalii. Este doar un spot care defapt vrea sa vina mai aproape de sufletul celorlati suporteri demanostrand ca ziarul nu-i neglijeaza.
Cele doau rivale din spoturi trebuiau alese cu atentie, pentru ca lupta crunta se dadea acum un an, dar poate sunt eu cam critica astazi... Pacat este ca de la aparitia lor nu a mai urmat nimic, pauza, zero. Poate ca acestei campanii ii lipseste continuitatea. Daca tot au inceput bine era loc si de un sfarsit la fel de bun, dar cum am mai spus si mai sus, mai este timp pana pe 14 iunie. Asteptam cu nerabdare machetele si bannerele online.
Primul anisor!
E oficial, astazi implinesc un anisor.... Unul in care am scris despre mine, despre ceea ce cred eu ca merita scos in fata si mai ales pentru ca-mi place sa o fac. Sunt multumita in primul rand de mine si de ceea ce am reusit sa fac pana acuma.
Ce-mi doresc de la anul ce urmeaza? Pai in primul rand imi doresc ca noua tema sa vina cat mai repede si sa si mearga... Imi doresc cat mai multe subiecte, noi si incitante care sa nu va plictiseasca.
Acum ca la orice decernare de premii, glumesc evident... Nu, acum serios vorbind vreau sa multumesc celor care au trecut macar in fuga pe aici si sa le dedic un mic filmulet, al celor de la Apple, pe care sincera sa fiu, l-am tinut pentru aceasta ocazie:
Happy Birthday to my blog! ;-)
Paste Fericit tuturor!
Pentru ca suntem foarte aproape de noaptea Invierii, va doresc sa aveti parte de tot ce-i mai bun, iar lumina sa va intre-n suflet si sa vi se oglindeasca pe chip.Paste Fericit si toate cele bune!
Duplicity
Astazi va propun un film interesant, nu este unul excelent, dar merita vazut tocmai pentru ca incita imaginatia celui ce-l vizioneaza. Este vorba despre Duplicity, un film care va fi lansat si la noi in mod oficial in luna mai.Filmul ii are in prim plan pe fosta agenta CIA Claire Stenwick (Julia Roberts) si fostul agent MI6 Ray Koval (Clive Owen). Acestia renunta la locurile de munca pentru a se implica in ceva mult mai incitant si anume: spioni corporativi. Misiunea celor doi spioni era aceea de a afla formula secreta a unui produs care, o data lansat pe piata, ar fi adus castiguri uriase companiei care l-ar fi patentat cea dintai.
Pentru a asigura succesul acestei misiuni cei doi se infiltreaza in cele doua corporatii. Dialogul dintre acestia este un permanent joc de cuvinte, iar incredere le este pusa la incercare. Jocul devine unul murdar, iar cei doi se vad intr-o ciudata poveste de dragoste, pe care insa nu o pot stapani, desi se afla in tabere adverse.
Deznodamantul filmului este unul destul de interesant si multi vor ramane cu zambetul pe buze, ori pentru ca banuiau acest lucru ori pentru ca au fost surprinsi si ei la randul lor.
Am gasit si trailerul:
Vizionare placuta!
Sa ne jucam
Multi dintre oamenii de marketing aleg sa creeze o punte de legatura intre produs si consumator, incitandu-le acestora creativitatea. Un mod de a reusi acest lucru este sa-l faci parte componenta din mesaj, adica sa-i pui imaginatia la incercare printr-un puzzle.
Am gasit doua astfel de campanii: prima pentru cei de la McDonald's si cea de-a doua pentru Think Centre din Singapore.
Primul print promoveaza noua oferta pentru cafea la pretul de doar un dolar.
Cel de-al doilea este de dimensiuni mai reduse, dar transmite un mesaj clar si dupa parerea mea destul de trist, care intr-un final iti acapareaza atentia.
Ceea ce este interesant este faptul ca de prima data cand le vezi iti atrag atentia si primul impuls este de a vedea despre ce este vorba. Este mai mult decat evident ca ambele incita, rezulatul final fiind unul bazat pe interactivitate.
Schimbare de imagine
Vreau sa scap de imaginea fixa pe care o impun cei de la blogger si de accea am sa va rog sa nu va suparati daca azi o sa vedeti o anumita tema, iar maine o alta. Vreau ceva simplu, dragut si usor de utilizat, numai ca ceea ce am gasit pare sa nu mearga in totalitate si ma chinui sa-mi dau seama ce anume trebuie schimbat.
Pana la urma sper sa-i dau de cap, dar pana atunci va ofer scuzele de rigoare...
Seara placuta!
Promovam Romania
Ma bucur sa dau peste campanii ce promoveaza produsele si traditiile 100% romanesti. Tocmai ieri am primit un mail in care cei de la Unica imi aduceau la cunostinta demararea unei noi campanii intitulate " Romanesc 100% ".
Sunt insa curioasa cati vor intelege pana la urma acest mesaj, in conditiile in care la ora actuala hypermarketurile sunt pline de produse din import, iar cautarea unor fructe din productia autohtona devine o lupta crancena. Spun asta pentru ca am fost in aceasta situatie si am plecat acasa cu o sacosa plina cu mere din Italia care culmea erau si la un pret avantajos.
Aceasta campanie nu este prima si nici ultima de aceasta natura. Cei de la EuropaFm au identificat in timp aceasta tendinta si au venit in sprijinul producatorilor cu o campanie ce s-a desfasurat in luna februarie. Din cate reiese din rezultatele pe care le-au impartasit ascultatorilor, campania a fost un succes, numai putin de 859 de firme s-au înscris pe site, iar una chiar a beneficiat de un domeniu .ro.
Poate veti spune ca sunt carcotasa, dar m-as bucura sa aud de o campanie sustinuta si de organele de competenta. Cred ca interventia lor ar fi ajutat mult la nivel national, iar daca ar fi fost dupa mine as fi marit putin termenul campaniei, dand sansa cat mai multor firme sa-si sustina produsele. Ceea ce nu a constientizat nimeni pana acuma ca dupa completarea formularului, cei de la EuropaFm s-au procopsit cu o baza de date pe care multi o invidieaza.
In cazul in care sunteti curiosi sa vedeti care sunt reactiile si detaliile legate de campanii am sa pun si linkurile:
Cred ca este foarte important sa credem in produsele noastre, nu zic sa renuntam la scala noastra de valori, dar sunt de parere ca avem cu ce sa iesim pe piata. Multi au mai spus asta, dar pentru ca sunt constienta ca intr-o mare parte este si adevarat, am sa sfarsesc articolul spunand ca achizitionand produse romanesti putem ajuta la crearea locurilor de munca si la dezvoltarea anumitor ramuri din economie. Stiu, suna a discurs, dar este o convingere de-a mea.
La rascruce de vanturi
Unul dintre cele mai remarcante romane din cate mi-a fost dat sa citesc pana acum, pacat insa ca este singurul roman al lui Emily Brontë, pe langa acesta existand si un volum de poezii, spre care as vrea sa-mi indrept atentia in viitor.Actiunea se desfasoara in Marea Britanie a sfarsitului secolului XVIII si desi nu parea o carte usor de citit, am facut tot posibilul sa o citesc cat mai repede pentru ca mi-a acapart atentia si simplu fapt ca nu stiam cum se va termina imi crea o usoara senzatie de incomfort.
Romanul are in prim plan dragostea interzisa dintre Catherine si Heathcliff, pe care sentimentele par sa-i indrepte spre actiuni necugetate, ajungand intr-un final prin a distruge acest sentiment pur. Nenumarate obstacole par sa tot apara si desi la un moment dat ai impresia ca e doar un roman cu iz de basm, toate lucrurile se incurca mai tare si dintr-o data te vezi pus in situatia de a citi cu respiratia taiata.
Heathcliff este un personaj cu o aura intunecata, puternic si incapatanat. Acesta este adoptat de familia Earnshaw, si se indragosteste de fiica acestora, Catherine, cu care traieste o frumoasa poveste de dragoste. Din pacate, fratele acesteia, Hindley, il trateaza ca pe ultimul om, castigand ura acestuia. Datorita unor cuvinte aruncate pur si simplu-n vant cei doi eroi principali ajung sa se desparta, iar golul din inima lui Catherine o impinge sa se casatoreasca cu Edgar Linton.
Heathcliff fuge si se intoarce cu o avere impresionanta, hotarat sa se razbune pe toti cei ce l-au jignit. Nu am sa mai continui rezumatul pentru ca as strica tot farmecul romanului. Cum va actiona Heatcliff si care va fi reactia lui Catherine veti putea descoperi, citind minunata opera.
Ca si concluzie as putea sa mentionez atentia spre detaliu si mai ales senzatia pe care o ai urmarind firul actiunii. Este o carte impresionanta si mai ales atipica, nu se compara cu un alt roman de dragoste, deci nu as putea sa o aseman cu o alta sau sa-i pun o eticheta.
Va urez spor la citit!
Ca si concluzie as putea sa mentionez atentia spre detaliu si mai ales senzatia pe care o ai urmarind firul actiunii. Este o carte impresionanta si mai ales atipica, nu se compara cu un alt roman de dragoste, deci nu as putea sa o aseman cu o alta sau sa-i pun o eticheta.
Va urez spor la citit!
Tactici de a soca publicul in advertising
In marketingul social cheia consta in impresia pe care o lasi auditorului. Succesul campaniilor se bazeaza pe reactiile celor ce-ti vad spre exemplu afisele. Poate publicul sa si-l reaminteasca? Este o impresie pozitiva sau nu? Misiunea oamenilor din publicitate este sa emita mesaje care vor ramane, chiar daca uneori socheaza prin duritate.
Am ales un print pentru o campanie antifumat. Dupa cum puteti realiza si voi este destul de dura, mai ales ca fumul seamana perfect cu o punga pe capul copilului. Intentia este de a trage un semn de alarma. Trebui sa ne indreptam atentia fata de cei din jurul nostru pe care actiunile noastre ii pot afecta intr-un mod dramatic. Ceea ce atrage atentia in acest caz este imaginea.
Pe cati oare i-ar determina sa actioneze?
Iata o alta campanie care tinde sa traga un semnal de alarma asupra ingrijoratoarei situatii ce tinde sa se extinda de la o zi la alta: obezitatea. Pai daca stam sa analizam aceasta imagine mesajul este clar, pana la urma mancarea te va ucide, preia initiativa si nu te mai amagi. Campania cuprinde si alte astfel de printuri, dar acesta mi se pare cel mai relevant.
Am gasit doua campanii ce merg exact pe aceiasi idee ce mi se par pur si simplu geniale. Tot pe antifumat m-am axat pentru ca tind sa devina din ce in ce mai socante si de bine inchegate in formularea mesajelor. Aceste doua imagini indica faptul ca indiferent de clasa sociala sau mediu, tigara te consuma incet-incet tinzand spre a te distruge in final. Am spus indiferent de clasa sociala, pentru ca in prima imagine mediul si mainile doamnelor denota o anumita eleganta si rafinament.
In concluzie, daca mesajul poate fi acelasi, creativitatea da un plus de valoare si o nota de originalitate, astfel incat mesajul tau poate ajunge unde trebuie si poate in cele din urma sa determine luarea unei decizii.
Greu de uitat
Multi dintre noi avem piese pe care nici macar de ne-am stradui nu le vom uita, pentru ca in majoritatea situatiilor atasam experiente din trecut, iar simplu acord al unei chitari ne poate trezi amintiri. Asa mi s-a intamplat cand am vizionat noul spot al celor de la Orange. Melodia se numeste "I'm yours" si este interpretata de Jason Mraz, din cate am observat piesa a intrat si in preferintele celor de la radio.
Ascult de ceva timp piesele sale si am unele pe care vi le recomand cu caldura: Mr. Curiosity, Rainbow Connection, The Remedy, Life is wonderful, Halfway Home, Bella Luna, ei bine hai ca ma dau singura de gol, majoritatea pieselor lui imi plac pentru ca simt chitara cum prinde viata in mainile sale. Sa va mai zic ca este one man show si ma interpreteaza in proportie de 99,99% live?
A devenit unul dintre preferatii mei si piesele lui imi sunt aproape de suflet si de cate ori simt nevoie sa trag o fuga din aglomeratie ii ascult piesele. Il recomand tuturor celor care simt nevoia sa traga aer adanc in piept si sa se simt cu mintea limpede dupa.
Voi pune varianta de concert pentru ca respect ceea ce el vrea sa transmita prin piesele sale, nu ca variante de studio nu suna bine. Mai bine va las sa-l ascultati...
A devenit unul dintre preferatii mei si piesele lui imi sunt aproape de suflet si de cate ori simt nevoie sa trag o fuga din aglomeratie ii ascult piesele. Il recomand tuturor celor care simt nevoia sa traga aer adanc in piept si sa se simt cu mintea limpede dupa.
Voi pune varianta de concert pentru ca respect ceea ce el vrea sa transmita prin piesele sale, nu ca variante de studio nu suna bine. Mai bine va las sa-l ascultati...
Enjoy!
Viata este prea scurta...
Bine v-am regasit!
Am sa profit de timpul liber ramas si am sa aduc in discutie o campanie destul de controversata, in sensul bun al cuvantului. Este vorba despre cei de la jobsintown.de, numele lor nu spune nimic pe plan national, poate daca as pune pozele mai intai totul ar fi mai simplu.
Aceasta campanie a avut loc in anul 2007, dar nici acum nu tinde sa ma dezamageasca pentru ca este una dintre cele mai bune, castigand chiar si medalia de aur la New York Festival.
Am sa profit de timpul liber ramas si am sa aduc in discutie o campanie destul de controversata, in sensul bun al cuvantului. Este vorba despre cei de la jobsintown.de, numele lor nu spune nimic pe plan national, poate daca as pune pozele mai intai totul ar fi mai simplu.
Aceasta campanie a avut loc in anul 2007, dar nici acum nu tinde sa ma dezamageasca pentru ca este una dintre cele mai bune, castigand chiar si medalia de aur la New York Festival.
Advertising Agency: Scholz & Friends, Berlin, Germany
Creative Directors: Matthias Spaetgens, Jan Leube
Copywriters: Daniel Boedeker, Axel Tischer
Art Director: David Fischer
Photographer: Hans Starck
Producer: Søren Gessat
Account Supervisors: Katrin Seegers, Katrin Voss, Jana Wolotschij
Advertiser's Supervisors: Erich Galacho, Stefan Kraft
Graphic: Robert Bilz, Steffen Kreft, Tabea Rauscher
In momentul in care am inceput sa investighez, am descoperit, ca cea din 2007 este o continuare a celei din 2006, la fel de creative:
Obiectiv: crearea unei campanii pentru a creste norietataea site-ului jobsintown.de avand la dispozitie un buget mic.
Concept: afise pozitionate pe automate de cafea, care sa creasca gradul de dramatism al situatiei in care se afla cei ce nu sunt multumiti de locul de munca actual. Aceste afise interactive sunt pozitionate deasemenea si pe automate de tigari, pompe de benzina si masini de spalat, continand imagini ce indica conditiile aspre in care lucreaza anumite persoane.
Publicul tinta: oricine este nemultumit de actualul loc de munca, dar si proaspetilor absolventi. Oamenilor ce s-au gandit la o schimbare in acest sens, dar si mai important, oamenilor care au motive bine intemeiate pentru a schimba acest aspect, dar nu s-au gandit la posibilitatile existente.
Campania in sine este un bun exemplu a ceea ce inseamna sa te axezi foarte tare pe ideea principala. In principal aceste poze au circulat cu titlu de poze haioase, probabil de asta au si adoptat acest tip de comunicare cu publicul tinta, reusind totusi sa fie eficienta pentru ca reuseste sa se imprime in memoria celor care vad aceste afise pe diversele masinarii. Un alt aspect asupra caruia trebuie sa ne indreptam atentia ar putea fi realizarea excelenta, dar mai ales calitatea superioara a acestor afise.
Se pare ca cei implicati in aceasta campanie respecta linia anului 2006, fiind din ce in ce mai convingatori. Ceea ce atrage, adica “carligul” il reprezinta imaginea in sine ce este completata cu desavarsire de sloganul “Life’s too short for the wrong job”.
Creativ, nu?
A venit primavara
...cu alaiul ei de flori frumoase, gingase. Fie ele lalele, zambile sau frezii, toate ne induc o stare de bucurie, de alinare a sufletului. Pentru mine acest inceput de sezon marcheaza un nou capitol in viata mea.
Mi-am propus sa aduc o schimbare pentru aceasta primavara si am sa le enumar in mod aleator, in functie de starea de spirit care mi-a indus aceasta nevoie de nou, de schimbare:
1. Am hotarat sa-mi purific organsimul, ducand o dieta sanatoasa, astfel incat sa scap de colacei, pentru ca sincera sa fiu nici macar la innot nu ajuta.
2. Simt o nevoie de a schimba putin aspectul blogului, asa ca in cazul in care voi mai lipsi veti sti ca totusi sunt pe aici. Am mai vrut eu sa ma mut pe un domeniu, dar din pacate planurile nu au concordat cu realitatea.
3. Vreau sa ma tund, pentru ca acusi-acusi vine vara si vreau sa o intampin asa cum se cuvine. Fie vorba intre noi, abia astept sa renunt la bluzite pentru tricouri si rochite, ba mai mult, astept momentul in care cizmele vor fi date uitarii, iar in locul lor se vor afisa cumintei papucei si pantofiori decupati.
4. Daca tot imi fac ordine in viata, acum trebuie sa trec si la sifonier, unde trebuie asezate hainutele lejere, pe categorii si alte criterii pe care fetele sunt sigura ca le inteleg.
5. Am sesizat unele bloguri foarte interesante pe care sper sa-mi indrept atentia mai des si de ce nu sa fac alte descoperiri prin blogosfera.
6. Pentru ca tot a venit vremea schimbarile, i-am pus gand rau si playlistului meu, asa noi piese si-au gasit locul.
Da, primavara a venit pe fereastra si mi-a patruns in suflet, astept cu nerabdare incalzirea vremii pentru ca-mi plac la nebunie plimbarile de mana, atunci cand vantul iti alina usor parul si cand soarele-ti face cu ochiul.
Chiar daca ceasul indica ora, am sa-l infrunt si de data asta spunandu-i ca stiu ca zile vor trece, dar amintirile, clipele frumoase si experinta nu mi le va putea lua niciodata. Imi salvez timpul, pentru ca in acest fel stiu ca-mi protejez memoriile si chiar pe mine insami si mai ales pe cei din jurul meu, alaturi de care vreau sa mi-l petrec in cel mai frumos mod posibil. Pentru ca oricat de mult am vrea sa nu stim asta, ne construim sau chiar planificam urmatorele momente prin propriile noastre actiuni.
Pe final va urez o primavara frumoasa-n casa si-n suflet si va propun o noua melodie:
WALL-E - un robotel adorabil
Promisesem ca am sa revin cu o recomandare pentru sambata seara, dar in mod inevitabil, am fost prinsa in toata forfota zilelor de martie si nu am mai avut timp sa ajung pe la calculator...Filmul este unul de animatie, potrivit pentru orice varsta, dar mai ales 100% distractiv. WALL-E este un film despre un adorabil robotel, ramas pe Pamant pentru a curata gunoiul lasat in urma de cine altii, decat de oamenii. Acesta este atat de harnic, de constiincios, incat se inprieteneste cu un gandacel, pe care-l aduce in casa sa si are grija sa nu-i lipseasca nimic.
Tot programul ii este dat peste cap de sosirea unui robotel de gen feminin, pe numel ei: Eva. Indragostit fiind de aceasta face numai boacane si ajunge sa o cunoasca si chiar sa o ajute. Dar ca orice vis frumos, dureaza putin, iar misiunea Evei se sfarseste si aceasta trebuie sa se intoarca la baza.
Ma opresc aici cu povestitul pentru ca nu ar mai avea niciun farmec daca v-as spune chiar tot. Daca vor salva cei doi lumea sau nu, ramane sa vedeti voi la sfarsit.
Pe IMDb are nota 8,6 din 10 si sa nu uitam ca a fost premiat la Oscar, eu spun ca nu veti regreta. Un link catre trailer.
Vizionare placuta!
Buna dimineata soare...
Astazi e o zi in care majoritatea dintre noi decidem sa ne odihnim si sa meditam la ceea ce va urma maine...chiar daca sunt de parere ca mamele ar trebui pretuite in fiecare zi, am decis ca maine sa o rasfat si sa-i reamintesc cat de importanta este ea pentru mine.
Vreau sa va prezint in cele ce urmeaza un clip ce-mi place mie mult, fiind unul despre dragoste, am zis ca poate unul dintre cititorii mei se va simti inspirat :P
Sper mult ca v-a placut! Revin mai pe seara sa va recomand un film...
Ratiune si simtire
Dupa cum bine va spuneam cu ceva timp in urma, o carte mi-a captat repede atentia, m-a "sedus", dupa care a inceput sa ma uimeasca cu fiecare pagina a sa, creand dependenta. Recunosc ca in tot acest timp, nu am putut sa nu-mi fac mii de scenarii, sa-mi inchipui finalul, dar sunt mandra, pentru ca totusi am reusit sa o termin inainte de a vedea filmul sau mini-seria celor de la BBC."Ratiune si simtire" este o carte scrisa de Jane Austen, pe care cu greu poti sa o uiti, avand acel aer boem, de care te poti indragosti cu usurinta. Este povestea surorilor Dashwood, in timp ce Elinor este o fiinta rationala, cu simt de raspundere si plina de consideratie fata de cei din jur, Marianne este partea sensibila a romanului, reusind cu greu sa-si stapaneasca sentimentele si trairile.
Trecute printr-o recenta intamplare mai putin fericita, membrele familiei Dashwood sunt nevoite sa-si ia inima-n piept si sa-si croiasca drum prin dificilele incercari. Le puteti regasi in cele mai diferite ipostaze, cand triste, cand vesele. Nu vreau sa dezvalui prea multe amanunte, dar tin totusi sa va aduc in atentie faptul ca indiferent de directia pe care o iau lucrurile, cartea se sfarseste bine. Acuma ramane sa decideti voi pentru cine.
O recomand cu caldura celor care vor o carte pentru vacanta, dat fiind faptul ca este usor de parcurs.
Daca tot ati decis ca va merita atentia va mai sfatuiesc sa vizionati si mini-seria celor de la BBC. Nu am vazut serial/film care sa nu se abata de la carte, dar pentru toate exista un inceput...Foarte bine realizat, actori de exceptie si scenariu ce respecta cartea in proportie de 90%.
Acum am trecut la un nou scriitor mai trist din cate se pare, dar sper ca pana la sfarsitul cartii sa rasara soarele si pe filele cartii mele.
O zi cat mai placuta va urez!
Pisicuta si cutia
Luni dimineata, am primit un mail, in care o pisicuta se cam chinuia sa intre si mai apoi sa evadeze dintr-o cutie pentru iaurturi. Asa ca am hotarat sa impartasesc cu voi acest filmulet:
Stau si ma intreb cu poate sa fie atat de linistita totusi, oricum e de admirat dragalasenia sa si mai ales rabdarea pe care o are cu acea cutie...Stiti ca era la un moment dat acel banc cu politistul si banca? In acest caz, cutia a cedat prima :P
Sper ca v-am mai descretit putin fruntile. Enjoy!
O noua poveste de la Romtelecom
Am cam neglijat in ultimul timp televizorul asa ca am apucat cam tarziu sa vorbesc despre noul spot al celor de la Romtelecom:
Mie una mi-a dezmortit chipul si mi-a lasat un zambet pe buze. Initial am crezut ca e un spot publicitar pentru cine stie ce vitamine sau suplimente alimentare, dar pot spune ca intreaga scena, este una bine gandita. "Scufita Rosie" poate fi una dintre cele mai scurte povesti, dar totusi ma gandesc la faptul ca spusa de zece ori, iti ia ceva timp.
Probabil cei de la Grey au subliniat ideea clientului lor, prin faptul ca noile servicii sunt din ce in ce mai avantajoase si se pliaza mai bine la buzunarul sau nevoile clientului. Sincer cred ca aceasta imagine proaspata le va aduce un plus, este deja cunoscut faptul ca la sfarsitul anului 2008 lucrurile nu stateau prea bine pentru ei.
Pe mine una m-a prins ideea si ii felicit pe cei ce au realizat acest spot. Este o adevarata gura de aer avand in vedere actuala situatie a pietei publicitare de pe la noi.
Jurnal de calatorie
Vineri, 27 februarie, am hotarat sa plecam intr-o scurta vacanta la munte. Amandoi ne doream asta de mult si parca simteam nevoia sa evadam din oras. Nimic mai simplu, am plecat la drum echipati si hotarati sa ne relaxam cum stim noi mai bine.
Inca o data s-a dovedit ca "Marcel" (sau mai bine numele cel ce-i da glas GPS-ului) a fost depasit de situatie, are o problema cu partea dreapta a drumului si ori vrea sa te duca prin centru, nu de alta, dar daca tot esti in vacanta, poti fi si calm in fata zecilor de treceri de pietoni, ori are impresia ca dupa in felul in care conduci in unele portiuni, esti un TIR si te duce pe centura. Nu zic ca nu-i bine sa nu-l ai, dar cateodata da cu bata in balta. Indicatorele par sa fie o buna solutie inca.
Ceea ce m-a surprins a fost, din nou, calitatea drumurilor din Bacau, culoarea blocurilor de la intrarea in Roman. Erau atat de colorate ca nu aveau cum sa nu-ti smulga un zambet. Am fost entuziasmata totusi de zapada, tot peisajul parea presarat cu zahar pudra, mai, mai ca-ti venea sa musti din munti crezand ca sunt din turta dulce. Mirosul de brad adia usor si ma facea sa cred ca deja ajunsesem la destinatie.
Ajungi la destinatie, ne-am cazat si am ales sa luam masa. Hmmm...unii dintre voi stiu deja de pasiunea mea pentru ciorba radauteana, iar date fiind circumstantele nu puteam rata ocazia, mai ales ca eram foarte aproape de "patria mama". In cazul in care nu stiti in ce consta, va spun ca se face exact la fel ca si ciorba de burta, numai ca in loc de burta de vita se folosesta carne de pui, preferabil piept.
Ceea ce ne-a bucurat foarte tare este ospitalitatea gazdelor nostre, desi aveam laptopul la noi si nu mergea internetul in camera noastra s-au oferit sa ne ajute punandu-ne la dispozitie unul de-al lor. Au fost atat de amabili, incat ne-au si dezvaluit unele retete.
Ce puteti vizita daca ajungeti in Gura Humorului? Pai aveti Muzeul din centru orasului, Manastirea Voronet, Manastirea Humorului si salina de la Cacica. Intrarea in manastiri este aproximativ 3 RON, iar pentru Cacica 7,5 RON. Un sfat totusi celor care nu suporta spatiile mici, nu coborati in mina, sincera sa fiu am mai vizitat pesteri la viata mea, dar parca niciuna nu mi-a dat aceiasi senzatie. Recunosc ca-mi cam tremurau genunchii stand pe loc.
Sincer data viitoare cand mai ajungem prin Suceava as vrea sa merg in Vatra Dornei, dar si pe la Radauti. Planuri sunt, acum trebuie sa constituim disponibilitati pentru a le putea realiza.
Pozele le puteti viziona aici.
O saptamana cat mai buna va urez!
Ma numesc Rosu - o carte ca o floare
Acum ceva timp, datorita unei simple si adorabile plimbari, am da cu ochii de ea, statea cumintica pe raftul librariei si parca-mi facea cu ochiul. La prima noastra intalnire recunosc ca i-am ingnorat prezenta si am sfarsit prin a-mi cumpara "Atlasul norilor". Ei bine, in momentul in care am ajuns in fata calculatorului nu m-am putut abtine sa nu dau o cautare pe Google. Am citit mai mult articole, dintre toate acesta mi s-a parut a fi cel mai relevant, mi-a trezit un interes fantastic si chiar daca mai avem destul de citit din cealalta, am hoatarat sa o gazduiesc si pe ea in casuta mea.
Recunosc un semn de intrebare mi-a trezit si faptul ca Orhan Pamuk a obtinut un premiu Nobel in 2006 pentru aceasta carte. Oricum, toate acestea fiind spuse mi-a schimbat toate parerile pe care le avem despre Turcia pana la ora actuala. Multimea detaliilor poate fi uneori derutanta, asa ca e o carte pe care trebuie sa o "studiezi", sa ai rabdare cu ea, pentru ca surprinzator sau nu, la final s-ar putea sa te indragostesti de ea.
Cartea incepe prin marturiile celui ucis, ciudat inceput pentru o carte mi-am spus, dar ceea ce urmareste autorul este sa te tina mereu la curent cu toate aspectele si sa-ti ofere indicii asupra crimei, astfel incat tu, un cititor rabdator sa presupui o multime de ipoteze si sa iei fiecare posibil ucigas la puricat, sa-i asculti cu o deosebita atentie cuvintele. Recunosc ca pana la sfarsitul cartii am crezut ca am intuit bine, dar nu a fost deloc asa, chiar pe la sfarsit am incercat sa trag cu ochiul si tot n-am reusit sa-l descopar cu adevarat.
Nu este o carte despre crime, gen Agatha Christie, e mult mai profunda, pentru ca te introduce intr-o perioada de maxima sensibilitate, dezvaluindu-ti dragostea dintre Negru si Sekure si incercand sa-ti expuna lumea artei de la acea vreme. Niciodata nu mi-am inchipuit ca autoportretul ar putea fi numit "o pictura realizat de un maestru franc", dar dupa cum va spuneam, este o carte ce te surprinde la fiecare pas. De aceea nu o recomand celor care nu au o rabdare, actiunea se dezvaluie treptat si nu doar la simpla atingere. E mai mult ca o floare, trebuie mai intai sa creasca, ca intr-un final sa infloreasca si sa-ti permita sa o admiri in toata splendoarea sa.
Acum am trecut la o carte mult mai usurica si numai am rabdare pana la final, pentru ca am descoperit recent ca exista doua productii cinematografice si un mini-serial TV realizat de cei de BBC.
Recunosc un semn de intrebare mi-a trezit si faptul ca Orhan Pamuk a obtinut un premiu Nobel in 2006 pentru aceasta carte. Oricum, toate acestea fiind spuse mi-a schimbat toate parerile pe care le avem despre Turcia pana la ora actuala. Multimea detaliilor poate fi uneori derutanta, asa ca e o carte pe care trebuie sa o "studiezi", sa ai rabdare cu ea, pentru ca surprinzator sau nu, la final s-ar putea sa te indragostesti de ea.
Cartea incepe prin marturiile celui ucis, ciudat inceput pentru o carte mi-am spus, dar ceea ce urmareste autorul este sa te tina mereu la curent cu toate aspectele si sa-ti ofere indicii asupra crimei, astfel incat tu, un cititor rabdator sa presupui o multime de ipoteze si sa iei fiecare posibil ucigas la puricat, sa-i asculti cu o deosebita atentie cuvintele. Recunosc ca pana la sfarsitul cartii am crezut ca am intuit bine, dar nu a fost deloc asa, chiar pe la sfarsit am incercat sa trag cu ochiul si tot n-am reusit sa-l descopar cu adevarat.
Nu este o carte despre crime, gen Agatha Christie, e mult mai profunda, pentru ca te introduce intr-o perioada de maxima sensibilitate, dezvaluindu-ti dragostea dintre Negru si Sekure si incercand sa-ti expuna lumea artei de la acea vreme. Niciodata nu mi-am inchipuit ca autoportretul ar putea fi numit "o pictura realizat de un maestru franc", dar dupa cum va spuneam, este o carte ce te surprinde la fiecare pas. De aceea nu o recomand celor care nu au o rabdare, actiunea se dezvaluie treptat si nu doar la simpla atingere. E mai mult ca o floare, trebuie mai intai sa creasca, ca intr-un final sa infloreasca si sa-ti permita sa o admiri in toata splendoarea sa.
Acum am trecut la o carte mult mai usurica si numai am rabdare pana la final, pentru ca am descoperit recent ca exista doua productii cinematografice si un mini-serial TV realizat de cei de BBC.
Dau fuga sa vad cum se termina. Totusi pana atunci va imbratisez si va urez o seara placuta.
Dairy Milk te pune in miscare
Bine v-am regasit!
Astazi este duminica si vreau sa va destind putin, dar mai intai am sa va solicit 4 minute din atentia voastra. Am sa va rog mai intai sa va uitati la acest clip (mai vechiut el, dar probabil pentru multi de neuitat):
La momentul acela stiu ca mi-a placut mult piesa celor de la Chemical Brothers. Nu asta era ideea principala. Acum ceva timp am fost impreuna sa mancam ceva, iar unul din LCD-urile din respectivul restaurant era pe MTV, acela original, iar momentan erau "scurte" momente de publicitate. Una singura a reusit sa-mi atraga foarte tare atentia pentru ca era vorba despre un produs ce sta cam rau cu publicitatea pe la noi si anume: ciocolata. De ce spun asta? Pai ganditi-va putin la toate clipurile publicitare pentru acest produs. Ce au in comun? Pai toate arata ciocolata revarsandu-se, luand anumite forme si mai ales rasfatand persoanele ce o gusta.
Cu totii stim ca este un dulce preferat de majoritatea copiilor si nu numai, dar ma intreb de ce oamenii din publicitate s-au blocat pur si simplu pe aceasta idee, fixa as putea sa o numesc eu...
Ciocolata este o sursa de energie, consumata in limitele normale poate chiar ajuta organismul. Am gasit si spotul:
Hmmm...banuiesc ca multi isi vor aminti pana si de celebrul spot al celor de la Prigat cu pisoiul...mie una mi-a amintit si de melodia mai sus prezentata... Sper sa foloseasca macar ca sursa de inspiratie, pentru ca sinceri sa fim de la celebra marmota ce a mai frapat ca si aparitie in advertising?
Poate sunt eu mai carcotasa azi, dar va invit sa vizionati si celelalte reclame de pe YouTube.
Vizionare placuta!
M-am indragostit...
...de o piesa ce o aud din ce in ce mai des pe la radio in timpul programului...da, dupa cum ati dedus din articolele precedente nu putine au fost datile cand, cu orice pret trebuia sa aflu cine o interpreteaza. Hmmm...sper ca nu v-a trecut prin cap nici un moment faptul ca m-as putea lasa pagubasa.
Interpreta se numeste Amy Macdonald si dati-mi voie sa spun ca e gura de aer de care aveam nevoie in acest moment. Melodiile ei ma linistesc, imi alimenteaza bucuria si-mi mentine ceea ce eu o numesc "happy thinking". Binenteles ca piciorul meu nu poate sta linistit si se misca in ritmurile muzicii, indiferent daca stau in picioare sau pe scaun.
Una dintre piesele mele favorite este "This is the life", de pe albumul cu acelasi nume si am sa va rog sa o asculati si voi.
Bine acum ca v-am familiarizat cu artista, am sa sfarsesc acest scurt articol prin a va spune ca absolut toate melodiile sunt exceptionale si-mi place la nebunie acest stil.
Sper sa va placa ;-)
Pasiune adusa la viata
Am hotarat ca acest an sa petrec altfel ziua de 14 februarie si am hotarat sa mergem la teatru, pentru ca tocmai ce-mi sarise in nas panoul cu premiere si vazusem ca Florina Cercel este protagonista unei piese tocmai la teatrul Fani Tardini.
Recunosc cu mana pe inima ca ar trebui sa stau cu barbia in piept cand scriu acest articol, pentru ca in ultima perioada am cam neglijat aceasta prefrumoasa arta a exprimarii sentimentelor prin cuvinte si gesturi (plus multe alte condimente, pe care sunt sigura ca numai actorii le cunosc), dar intr-un final trebuia sa-mi iau inima-n piept si sa-mi revin.
Cu ideea fixa-n cap si cu pasi repezi m-am dus spre casa de bilete, unde binenteles doi catelusi foarte dragalasi mi-au facut primirea si nu m-am putut abtine sa nu ma joc putin cu ei, peste un minut mi-am dat si eu seama ca defapt era o doamna si m-am decis sa cer biletele, totusi marea mi-a fost mirarea cand m-a intrebat daca vrem sa stam in primul rand, am spus un da cam sec, desi in sinea mea explodam de fericire. Si uite asa cu biletele in mana, victorioasa fiind, m-am indreptat catre casa.
A venit intr-un final si ziua de sambata, cand m-am dichisit, parfumat si echipat si-am plecat spre teatru...totusi ceva era schimbat...da, in realitate teatrul a trecut printr-o frumoasa schimbare si acum ti-e mai mare dragul sa-l privesti, fara sa-ti fie frica de faptul ca ceva pana la urma se va rupe sau sparge.
Sssst, a inceput piesa! Nu am sa va spun prea multe despre e totusi pentru ca-si pierde farmecul, nu poti sa povestesti inceputul si sa lasi ascultatorii in suspans, aici tehnica aceasta nu functioneaza, este un intreg indestructibil si prin urmare va recomand sa vedeti "Camerista".
Frumos, frumos,frumos si as mai putea spune acest cuvant de nenumarate ori, cert e ca mi-am deschis apetitul si acum trebuie sa-l alimentez dupa cum se cuvine.
Ce pot sa spun despre Florina Cercel? "Mare personaj, mare caracter". Extraordinara, am aplaudat pana ma dureau mainile si putin dupa. Merita tot respectul si toata admiratia.
Sper ca v-am facut si voua pofta :P
Enjoy!
P.S.: Site-ul teatrului este bine pus la punct, asa ca nu ezitati sa-l consultati la nevoie ;-)
Publicitatea pe timp de criza
Zilele trecute am primit pe mail un spot destul de dragut si nu vreau sa-l tin numai pentru mine:
Gluma sau nu, dar ma intreb spre ce se va merge in viitorul apropiat, dar un lucru este sigur, preturile sar in aer pe zi ce trece.
Am intrat pe lecri.fr si mi se pare un site bine pus la punct, poti citi pliante, articole sau chiar carti dedicate in totalitate contribuabililor ce s-au saturat sa fie trasi pe sfoara.
Sper eu ca v–am mai descretit fruntile ;-)
De inima albastra
Acum cateva zile am facut o mica listuta ce se intituleaza chiar asa, nu reflecta starea mea sufleteasca de acum , dar sunt sigura ca toti au una, pentru ca indiferent prin ce trecem avem momentele noastre in care vrem sa ne relaxam, sa ne rupem putin de cotidianul ce ne preseaza din ce in ce mai tare.
Stau si ma gandesc, acultand aceste piese, ca poate o parte din mine regreta suferinta provocata la un moment dat altor persoane si indiferent prin ce am trecut in relatiile anterioare nu reusesc decat sa-mi amintesc partile bune, momentele de fericire maxima. Imi amintesc cuvintele codate pe care le foloseam si care recunosc cu mana pe inima ca sunt sarea si piperul intr-o relatie, pentru ca ele mentin misterul cuplului. Stau si ma gandesc cateodata, daca voi mai spune acele cuvinte in relatia actuala...adevarul e ca atunci cand imi vin in minte pur si simplu, nu le pot spune cu usurinta...mi se impleticeste pur si simplu limba, ma inrosesc si caut altceva, ceva nou, unic, pentru ca vreau sa-l fac pe cel de langa mine sa se simta bine langa mine.
Nu de multe ori mi s-a intamplat sa descopar ca unele persoane mentin aceleasi formule, iar momentul adevarului a fost mult mai dureros pentru mine. De ce? Pentru ca nu m-a facut sa ma simt speciala, pur si simplu nu reuseam sa vad diferenta dintre trecut si prezent.
Daca tot am amintit de listuta mea cu piese de suflet, consider de bun augur sa o impartasesc cu voi:
1. Whitney Houston - My Love Is Your Love
2. Celine Dion - I Love you
3. Eros Ramazzotti - Più Bella Cosa
4. Eros Ramazzotti Featuring Anastacia - I Belong To You
5. Laura Stoica -Mai Frumoasa
6. Paula Seling - Ploaie in luna lui marte
7. Zucchero - Baila Morena
8. Regina Spektor - Hotel Song
M-am oprit doar la opt, pentru ca nu vreau sa insir chiar toate piesele, am extras doar o mica parte, zic eu reprezentativa. Apropo de spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti, poate acest proverb se poate aplica si in contextul muzical, nu cu putin timp in urma colegele mele de munca imi spuneau ca ma defineste piesa cu numarul 8. Cred totusi ce au spus fetele, pentru ca de fiecare daca cand o ascult ritmul imi cuprinde tot corpul si o pofta nebuna de viata ma cuprinde pe mine, dar si pe cei din jurul meu.
Stau si ma gandesc, acultand aceste piese, ca poate o parte din mine regreta suferinta provocata la un moment dat altor persoane si indiferent prin ce am trecut in relatiile anterioare nu reusesc decat sa-mi amintesc partile bune, momentele de fericire maxima. Imi amintesc cuvintele codate pe care le foloseam si care recunosc cu mana pe inima ca sunt sarea si piperul intr-o relatie, pentru ca ele mentin misterul cuplului. Stau si ma gandesc cateodata, daca voi mai spune acele cuvinte in relatia actuala...adevarul e ca atunci cand imi vin in minte pur si simplu, nu le pot spune cu usurinta...mi se impleticeste pur si simplu limba, ma inrosesc si caut altceva, ceva nou, unic, pentru ca vreau sa-l fac pe cel de langa mine sa se simta bine langa mine.
Nu de multe ori mi s-a intamplat sa descopar ca unele persoane mentin aceleasi formule, iar momentul adevarului a fost mult mai dureros pentru mine. De ce? Pentru ca nu m-a facut sa ma simt speciala, pur si simplu nu reuseam sa vad diferenta dintre trecut si prezent.
Daca tot am amintit de listuta mea cu piese de suflet, consider de bun augur sa o impartasesc cu voi:
1. Whitney Houston - My Love Is Your Love
2. Celine Dion - I Love you
3. Eros Ramazzotti - Più Bella Cosa
4. Eros Ramazzotti Featuring Anastacia - I Belong To You
5. Laura Stoica -Mai Frumoasa
6. Paula Seling - Ploaie in luna lui marte
7. Zucchero - Baila Morena
8. Regina Spektor - Hotel Song
M-am oprit doar la opt, pentru ca nu vreau sa insir chiar toate piesele, am extras doar o mica parte, zic eu reprezentativa. Apropo de spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti, poate acest proverb se poate aplica si in contextul muzical, nu cu putin timp in urma colegele mele de munca imi spuneau ca ma defineste piesa cu numarul 8. Cred totusi ce au spus fetele, pentru ca de fiecare daca cand o ascult ritmul imi cuprinde tot corpul si o pofta nebuna de viata ma cuprinde pe mine, dar si pe cei din jurul meu.
Atlasul norilor
Pentru ca a sosit timpul sa ne relaxam, va propun o noua carte pe care am terminat sa o citesc acum cateva saptamani bune. „Atlasul norilor” este o minunatie de carte ce imbina la un loc sase povestiri captivante. Chintesenta consta in faptul ca de fiecare data cand esti prins si vrei sa afli cat mai multe, curiozitatea ti-e alimentata de o noua poveste. Cert e ca de la primele pagini ale jurnalului lui Adam Ewing, „Jurnalul din Pacific al lui Adam Ewing”, la povestile de tip science fiction cu roboti ce imita cat mai bine fiinta umana, toata cartea te tine cu sufletul la gura.Cea de-a doua poveste iti infatiseaza destinul unui compozitor prin intermediul unor scrisori. Un muzician ce încearcă să-şi inspire maestrul în scopuri nu tocmai nobile, dar veti descoperii mai tarziu ca tocmai aceasta poveste da chiar titlul cartii.
Una dintre povestile ce m-a tinut cu sufletul la gura este cea a jurnalistei Luisa Rey. O eroina a zilelor noastre ce incearca din rasputeri sa ne salveze de la dezastru nuclear.
Mie una acest roman mi-a readus in minte nuvela fantastica a lu Mircea Eliade, “La tiganci”, de imbinare magistrala a povestilor printr-un sigur element cheie, lasand totodata frau liber imaginatiei cititorului. Spuneam ca cititul acestei carti poate naste pasiuni in ceea ce priveste dragostea de carte si pentru a exemplifica am sa introduc un scurt fragment din acest minunat roman: “Mama spunea ca evadarea nu te duce niciodata decat pana la cartea urmatoare...Cartile nu-ti ofera o evadare autentica, dar iti pot impiedica mintea sa se macine pana nu mai ramane nimic din ea.”
Nu mai ramane decat sa va urez sa petreceti cat mai multe momente minunate alaturi de aceasta carte deosebita, iar pentru a crea atmosfera necesara am sa atasez articolului o frumoasa piesa:
Filmul de sambata seara (2)
Astazi va propun un film ce se afla la granita dintre comedie si drama. Filmul se intituleaza "Marley & Me", iar Owen Wilson si Jeniffer Aniston sunt capul de afis, acesta fiind bazat pe romanul autobiografic omonim al jurnalistului american John Grogan de la Philadelphia Inquirer. Un film despre un cuplu de tineri casatoriti, pentru care viitorul le rezerva cateva surprize, una dintre ele fiind chiar Marley.
Marley este un pui de labrador auriu care tinde sa le reorganizeze viata celor doi, dand peste cap toate miturile catelusilor cuminti. Desi Jennifer trebuia sa aiba grija de noul membru al familiei, John sfarseste prin a-i purta de grija, numai ca ce cei doi afla in cele din urma ca Marley este o pacoste adorabila . Pana si cel mai conservator dresor de caini realizeaza ca nu-i poate face fata. Ceea ce este important este ca micutul patruped le este alaturi si in momentele de criza si se dovedeste a fi un bun companion in orice situatie, garnisindu-le viata.
Nu vreau sa dau prea mult din casa, asa ca am sa va las sa descoperiti singurei deznodamantul. Ceea ce este important este faptul ca nu va puteti uita la acest film sigurei, ci cu cei dragi sufletelului vostru.
Poftiti de vedeti frumos trailer:
Poteci intersectate de ganduri
Aseara, impinsa fiind de vremea de afara si mai ales de atmosfera incarcata, am reusit sa vin exact in momentul in care emisiunea lui Robert Turcescu a inceput, avand-o ca invitata pe Marie Rose Mociornita. Un personaj controversat, cu o istorie absolut remarcanta, pe care va invit sa o descoperiti si voi aici sau dand o simpla cautare pe Google. Citind articolul la care am facut referire putin mai devreme am dat peste un pasaj minunat ce poate fi o completare la cee ce vroiam sa parafrazez, si anume: "Am invatat ca totul se poate rezolva, doar moartea e finala, definitiva. Si e bine sa ai si certitudini in puterea invizibilului, a Divinitatii. Daca nu traiesti cu speranta ca legile Divinitatii guverneaza totusi viata, toata agitatia noastra in lumea asta ar parea inutila. Daca exista o sansa cat de mica ca Dumnezeu sa existe, atunci oamenii, cei care vor sa aiba cat mai mult, tot mai mult si cu orice pret, ar trebui sa stie ca telefonul mobil nu are acoperire in Iad. Patru lucruri nu sunt de vanzare in viata: sanatatea, dragostea, respectul si timpul".
Oare nu asta e scopul vietii noastre, sa descoperim de ce facem umbra Pamantului? As vrea sa cred ca fiecare dintre noi are un anumit aport in aceasta societate in care traim si ca nu trebuie sa lasam viata sa ne treaca prin fata ochilor fara macar sa schitam un gest sau sa o tragem de maneca. Modalitatile si le gaseste fiecare dupa chip si suflet, dar stau si ma gandesc cati dintre noi vor realiza ca rezultatul final este o adunare de forte, un chin al unei comunitati de oameni, poate chiar a tuturor personelor ce se invart in jurul nostru si pe care nici macar nu le cunoastem. Apropo de aceasta ajutorare reciproca, doamna Mociornita a spus aseara un fel de povata ce poate fi usor corelata acestui subiect: "Un om ajunge la o rascruce si este pus sa aleaga intre doua usi, una spre Iad si una spre Rai. Alege insa sa vada pentru prima oara Iadul, deschide usor usa si in fata lui zareste o masa mare, rotunda, pe care se aflau toate bunatatile Pamantului, insa ceea ce era ciudat consta in faptul ca oamenii ce se perindau in jurul ei erau bolnaviciosi, slabi, trasi la fata, astfel incat curiozitatea omului este starnita si decide sa se apropie de masa, realizeaza ca lingurile erau lungi si acestia nu se puteau hranii. Vazand acest lucru omul se indreapta spre cea de-a doua usa ce dadea spre Rai, o deschide si vede exact aceeasi masa, cu aceleasi linguri, numai ca oamenii ce stateau in jurul sau erau rumeni la fata si plini de viata. Surprins si totodata fara un raspuns la aceasta situatie decide sa-si intrebe insotitorul: Care este diferenta intre Iad si Rai? Pai cei din Rai au decis sa se hraneasca intre ei pentru a putea trai mai bine".
Poate sunt eu mai credula, ori mai copila, dar stau uneori si ma gandesc, eu ce las in urma mea? Totusi sunt momente in care eu insami vin cu solutia, poate e prea devreme, poate trebuie sa mai fac umbra acestui Pamant pentru a putea realiza ceva cuantificabil si totusi cred in strafundul inimii mele ca tot ceea ce facem ne defineste personalitatea, dar nu stiu cat de corecta este autoaprecierea, pot mai degraba sa spun despre o alta persoana ca a realizat un x lucru admirabil, decat sa ma refer la propria-mi persoana in acelasi context. Chiar daca ne place cateodata sa credem ca putem fi liberi de orice prejudecata sau ca suntem individualisti, tind sa cred ca vrem sa tinem capul sus cu orice pret si vrem sa ne mintim pe noi insine. Unde altundeva putem regasi caldura, daca nu acasa sau intr-un grup de prieteni, alaturi de o persoana draga. Nu suntem sortiti singuratatii, de aceea colaborarea, comunicarea si intrajutorarea sunt pietre de temelie la nivelul societatii. Totodata cred ca pentru a deveni o persoana mai buna (si aici nu ma refer la cariera, ci la spirit in sine) trebuie sa inveti sa-i ajuti pe cei din jurul tau si pe cei care-ti solicita ajutorul.
Stiu ca tot ceea ce am scris poate sa para putin idealist sau perfectionist, dar ceea ce trebuie noi sa facem este sa extragem esentialul din context si sa-l aplicam in situatii practice/reale. Nu garantez faptul ca aceea persoana care-ti solicita ajutorul la un moment dat nu vrea sa te traga pe sfoara, pentru ca dupa cum bine stim cu totii fiecare padure isi are uscaciunile si nici o situatie nu seamana cu alta. Adaptarea insasi este o functie umana pliabila contextului in care ne aflam, sa nu uitam ca pana si alte specii trec de aceasta faza pentru a putea supravietui.
Pe final am ales o frumoasa piesa pentru a incheia in cel mai frumos mod posibil acest articol:
Filmul de sambata seara
Astazi m-am decis sa va recomand un film, care pe mine una a reusit sa ma impresioneze intr-un mod placut. Este vorba de mai noul film a lui Will Smith, Seven Pounds.
Daca pana acum l-am vazut in alte impostaze, gen baiatul rau, care intotdeauna sfarseste prin a face un mare bine umanitatii sau tipul comic, care mereu te face sa razi cu lacrimi, acum Will Smith sufera o transformare radicala devenind un tip sensibil, ranit si care vrea sa lase ceva in urma sa.
Seven Pounds, a obtinut un punctaj de 8,7 pe IMDB si se afla in top 10 de cateva saptamani bune. Ben Thomas (Will Smith) este omul dispus sacrificiului pentru a putea fi impreuna cu cei dragi, realizand cata importanta acorda unor lucruri aparent importante, neglijand micile bucurii, redescopera astfel ca micile lucruri pe care le poti face pentru cei din jurul tau le poate aduce surasul pe fata si le poate reda pofta de viata.
Numele filmului este dat de aceasta cifra magica "7", tocmai datorita faptului ca viata a sapte oameni se va schimba pe tot parcursul filmului (Ken Anderson, Monica Freeman, Anne Rice, Steven Philips, Sarah Jensen, Susan si Emily).
Luand identitatea fratelui sau, Ben Thomas incearca sa faca tot ce-i sta in putinta, evitand a-si expune prea multe detalii despre viata sa, pentru a schimba sapte destine. Acesta va simti pe pielea lui, ca numai dragostea adevarata poate schimba cu adevarat un om.
Il recomand cu caldura celor care, cred eu, vor sti sa-l savurezi pana-n ultima clipa. Uitati si trailer-ul:
Il recomand cu caldura celor care, cred eu, vor sti sa-l savurezi pana-n ultima clipa. Uitati si trailer-ul:
Vizionare placuta!
Bernard the bear
A venit vremea sa va fac cunostinta cu Bernard. Cum care? Bernard bear. Prima oara cand l-am vazut a fost intr-un taxiu pe care l-am luat in drumul spre casa, observam ca este cam poznas, asa ca mi-am bagat putin nasucul in Google si am aflat mai multe despre el. Am urmarit aproape toate filmuletele de pe YouTube si mi-am dat seama, ca este un ursulet prietenos cu cei mici, prin prisma faptului ca nu vorbeste, ci mai mult face.
Am ramas placut impresionata, pentru ca dupa Mickey Mouse, Tom&Jerry si alte desene animate clasice, nu am mai vazut unul care sa-mi destinda serile, uneori si diminetile. Am incercat sa vad si eu ce-i cu fetitele PowerPuff, dar nu prea am rezistat datorita limbajului brutal pe care-l foloseau gen "tampitule", "prostule" sau cuvinte mai putin dragute (daca le pot numi asa) decat acestea.Ursuletul are chiar si o pagina web adresata lui in totalitate, de unde micutii pot lua un wallpaper sau filmulete pentru mobil.
Din cate mi-am putut da seama se pare ca mai nou si studiourile Universal si-au dat seama de potentialul lui Berny si au decis sa cumpere drepturile internationale pentru un DVD cu simpaticul ursuletul. Tin sa va spun, asa pe ultima suta de metri, ca ursuletul nu prea are par si poate fi egoist, in unele cazuri primitiv, neavand rabdare, dar un lucru este cert, este intotdeauna pus pe sotii.
Dupa articol am inserat si un filmulet cu el in speranta ca o sa va placa:
Spotul focos
Sa spunem ca esti la servici, iti faci constincios treaba, cand un spot iti rapeste pentru cateva clipe atentia. O sa va intrebati de ce? Pai respectivul spot facea referire la un eveniment recent ce s-a petrecut in Galati. Un anumit magazin a luat foc, circulatia a fost deviata, oameni au fost evacuati din locuinte s.a.m.d. Numai ca dupa ce au reusit sa-si stranga fortele si sa refaca magazinul, acestia s-au gandit sa faca putin haz de necaz cu o fraza ce suna cam asa: "...concurenta a crezut ca am luat foc...".Pai din cate am putut deslusi din presa galateana se pare ca nu un scurtcircuit nevinovat a produs accidentul, ci chiar un muc de tigara aruncat la voia intamplarii chiar de catre unul din locatarii blocului unde-si avea sediul respectivul magazin. Nu am sa caut nod in papura celor ce au facut spotul, dar totusi as incerca sa-l intreb pe responsabilul magazinului de ce preturile au crescut simtitor dupa tragicul accident. Carcotasii vor spune: pentru a recupera pierderile, insa avand in vedere ca preturile erau deja putin piperate, de ce sa fortezi mana clientilor?
Stiti de ce-mi reaminteste aceasta mica relatare? De pasarea Phoenix, de renasterea din cenusa, ma gandesc ca vor sa vina pe piata cu un nou aer, cu o noua poveste de genul, concurenta ne vrea jos, dar noi nu ne lasam atat de usor, dar pe langa aceasta noua tenta tragicomica, cred ca ar fi bine sa lucreze si la raportul pret/calitate, mai ales ca vremurile o cer, iar piata are o, oferta mai mult decat satisfacatoare in ceea ce priveste mobilierul.
Un pic tragic, un pic comic, cert e ca respectivul spot mie una mi-a atras atentia si mi-a starnit curiozitatea asupra planurilor de viitor pentru aceasta campanie. Traiesc cu speranta ca ea nu se va opri aici si ca printuri vor iesi la iveala, de ce nu, intr-un mod ce pastreaza aceiasi linie tragicomica.
Le urez succes celor ce au initiat-o si astept sa vad efectul pe care-l va avea asupra clientilor sai.
Am pus si link-ul catre articolul ce a aparut atunci in presa.
"Focul ce se socoteste stins, de multe ori arde mocnit"
Unde e zapada?
Ochii mi se plimba pe poze, fie ele ale mele, ale prietenilor sau cunoscutilor si toate-mi aduc aminte ca timpul a trecut mai repede ca niciodata si anul acesta nu am vazut zapada,nu am facut un bulgare, nu am alunecat pe gheata si cate si mai cate. Stau si ma gandesc oare sunt eu singura care-mi pun astfel de intrebari? Oare exista pitici (copilasi) ce nu au vazut zapada?
Incep sa-mi amintesc cu drag primele ninsori pe care le-am vazut, nerabdarea in a iesi cat mai repede afara pentru a fi trasa de saniuta. Inainte ca noul sediu al bancii sa fie construit, in parculet faceam oameni de zapada mari pe care ii decoram cum puteam noi mai bine, ori ma furisam in bucatarie si luam un morcov faraca mama sa ma vada, pentru ca omuletul nostru sa prinda suflet, ori ma rugam de mama ore in sir sa-mi dea o cratita de care nu mai are nevoie. Nu-l puteam lasa pe omulet fara palarie. Ceea ce conta pentru noi, cei mici, era sa avem un om de zapada frumos si trainic. Nu pot sa-mi controlez oftatul, toate aceste lucruri par atat de recente si totusi nu ma pot stapani sa intreb: unde a disparut zapada?
Unde sunt trenuletele formate din saniute de pe strada Brailei? Nu conta daca aveam destul spatiu pe straduta, noi il il faceam an de an, trenuletul era format din 4-5 saniute, iar prima saniuta trebuia sa fie neaparat cea mai mare, pentru a tine carma mai bine si pentru ca primul tipa intotdeuna "Partieeeeeeeeeeee!".
Stiu ca au trecut sarbatorile de iarna, dar parca vara fara mare nu merge, cum nici iarna fara zapada nu are nici un farmec. Stau si ma gandesc ce aiurea suna explicatia pe care ai putea sa i-o dai un copil ce te intreaba despre zapada. Ce ai putea sa-i spui? Zapada este doar la munte? Suna total aiurea.
Sper ca nu v-am intristat prea tare, dar as da timpul inapoi pentru o bulgareala si pentru a revedea acea sclipire din ochii copiilor fascinati de zapada.
Chiar daca Craciunul a trecut, colinda nu se demodeaza niciodata, poate doar reface sufletelul inghetat, toate acestea insotite de un ceai fierbinte sper sa va incalzesca inimile.
Un nou inceput
Un nou inceput de an, o noua lumina s-a abatut asupra destinului meu, dand o noua culoare. Ce culoare? Pai nu stiu daca o pot exprima inca in cuvinte, cert e ca am cam tras chiulul din blogosfera si promit sa revin in forta cat de curand.
Vreau sa fac o mica listuta, ca si cum as trage o linie asupra timpului ce a trecut, realizand ce am invatat:
- in primul rand am redescoperit acea bucurie de a rasfoi paginile unor carti, stand cu sufletul la gura si sperand ca pana la urma lucrurile sa se sfarseasca cu bine;
- am descoperit ca as putea sa nu mai cred intr-o lume ce ar putea sa se schimbe (dar uneori sunt mult prea capoasa, asa ca-mi ignor propriile ganduri);
- micile bucurii de a savura clipele acelea, care nu demult mi se pareau obisnuite si le treceam prea repede cu vederea;
- relaxarea pe care o poti resimti atunci cand vizionezi un film si mai ales starea de bine pe care ti-o pot transmite;
- munca in echipa e mult mai productiva, atunci cand toti membrii sai isi dau toata silinta;
- sa nu uit sa fiu aproape de cei dragi si sa dau importanta cuvenita momentelor petrecute impreuna.
Cam acestea ar fi principalele idei extrase din evenimentele petrecute in 2008, iar ca sa respect traditia fiecarui an, mi-am stabilit mici obiective pentru anul curent, pentru ca la trasarea urmatoarei linii, balanta sa incline mai mult spre realizari decat spre cele esuate si lasate intr-un colt al constientului meu.
Pentru ca aceasta revenire sa nu treaca neobservata am sa o las pe Natalia sa spuna prin muzica ce am vrut sa exprim in cuvinte.
Dragostea dureaza trei ani?
Am lipsit doua saptamani de pe blog, pentru ca simteam nevoia unei mici vacante, daca se poate numi asa. Chiar daca exista persoane ce nu ma pot suporta si ar vrea sa nu mai auda de mine, cum am mai spus si intr-un alt articol, am sa trec pur si simplu peste aceste dorinte ale lor si am sa-mi vad in continuare de treaba. Pana la urma cine nu vrea sa citeasca ce am de spus, poate foarte bine sa ocoleasca acest blog.Noutati nu am prea multe, am terminat de citit o carte re comandata de Ines si pot spune ca uneori titlul nu defineste intotdeauna continutul acelei carti, poate in cazul meu a marit suspansul, este vorba despre “Dragostea dureaza trei ani”, de Frederic Beigbeder.
Pot spune ca am o mica nemultumire in ceea ce priveste asezarea in pagina a textului si mai ales spatierea randurilor, in rest cartea se poate citi foarte usor si intr-o zi.
Este interesant faptul ca in carte poti regasi o mica listuta cu melodii ce pot fi ascultate cand suferi de inima albastra, cu mar putea afirma unii. Am sa o atasez si eu aceasta listuta pentru cei interesati.
- Paul Simon & Art Garfunkel - April Come She Will
- Cat Stevens – Trouble
- James Taylor - Something In the Way She Moves
- Joe Dassin - Et si tu n`existais pas
- Elton John - Sixty Years On şi Border Song
- R.E.M - Everybody Hurts
- Michel Berger - Quelques Mots d'Amour
- The Rolling Stones - Memory Motel
- Randy Newman - Living Without You
- The Beach Boys - Caroline No
- Ludwig van Beethoven - Sonata Kreutzer
Nu pot sa va dezvalui prea multe din firul actiunii, pentru ca nu ar avea niciun farmec sa o mai cititi, dar am sa va repet ca nu este ceea ce pare, nu e o carte educationala, gen: “Cum sa faci lucrul x”, este un roman. Imi pare rau insa ca am aflat mai tarziu ca aceasta carte face parte dintr-o trilogie care a debutat cu "Memoriile unui tanar ticnit". Romanul se foloseste insa si de putin cinism la adresa dragostei, ceea ce-l face mai interesant.
Acum am trecut la o alta carte ce se intituleaza “Atlasul norilor”, dar se pare ca vreme de doua saptamani voi renunta la ea pentru a ma concentra asupra masterului si a examenelor ce urmeaza in decembrie.
Pe final vreau sa pun o melodie ce sa insoteasca acest articol, sper eu sa va placa:
Enjoy!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
