Dragostea dureaza trei ani?

7
COM
Am lipsit doua saptamani de pe blog, pentru ca simteam nevoia unei mici vacante, daca se poate numi asa. Chiar daca exista persoane ce nu ma pot suporta si ar vrea sa nu mai auda de mine, cum am mai spus si intr-un alt articol, am sa trec pur si simplu peste aceste dorinte ale lor si am sa-mi vad in continuare de treaba. Pana la urma cine nu vrea sa citeasca ce am de spus, poate foarte bine sa ocoleasca acest blog.
Noutati nu am prea multe, am terminat de citit o carte re comandata de Ines si pot spune ca uneori titlul nu defineste intotdeauna continutul acelei carti, poate in cazul meu a marit suspansul, este vorba despre “Dragostea dureaza trei ani”, de Frederic Beigbeder.
Pot spune ca am o mica nemultumire in ceea ce priveste asezarea in pagina a textului si mai ales spatierea randurilor, in rest cartea se poate citi foarte usor si intr-o zi.
Este interesant faptul ca in carte poti regasi o mica listuta cu melodii ce pot fi ascultate cand suferi de inima albastra, cu mar putea afirma unii. Am sa o atasez si eu aceasta listuta pentru cei interesati.

  • Paul Simon & Art Garfunkel - April Come She Will

  • Cat Stevens – Trouble

  • James Taylor - Something In the Way She Moves

  • Joe Dassin - Et si tu n`existais pas

  • Elton John - Sixty Years On şi Border Song

  • R.E.M - Everybody Hurts

  • Michel Berger - Quelques Mots d'Amour

  • The Rolling Stones - Memory Motel

  • Randy Newman - Living Without You

  • The Beach Boys - Caroline No

  • Ludwig van Beethoven - Sonata Kreutzer



Nu pot sa va dezvalui prea multe din firul actiunii, pentru ca nu ar avea niciun farmec sa o mai cititi, dar am sa va repet ca nu este ceea ce pare, nu e o carte educationala, gen: “Cum sa faci lucrul x”, este un roman. Imi pare rau insa ca am aflat mai tarziu ca aceasta carte face parte dintr-o trilogie care a debutat cu "Memoriile unui tanar ticnit". Romanul se foloseste insa si de putin cinism la adresa dragostei, ceea ce-l face mai interesant.
Acum am trecut la o alta carte ce se intituleaza “Atlasul norilor”, dar se pare ca vreme de doua saptamani voi renunta la ea pentru a ma concentra asupra masterului si a examenelor ce urmeaza in decembrie.



Pe final vreau sa pun o melodie ce sa insoteasca acest articol, sper eu sa va placa:















Enjoy!

Puterea obişnuinţei

2
COM
Am decis să scriu un articol pentru că ieri în birou un coleg a spus ceva foarte adevărat, dar am să încep prin a vă expune mai întâi problema şi apoi o să-mi expun punctul de vedere.
Se ştie faptul că înainte de prânz merge o mică gustărică, ei bine în ultimele trei zile o mică vâlvă, ei bine m-aţi prins, una puţin mai mare s-a stârnit în jurul unei mult iubite gustări, este vorba de acele feliuţe subţiri de pâine prăjită ce pot fi condimentate în nenumărate feluri. Am decis să nu le spun numele pentru că nu vreau să le fac mai multă reclamă decât trebuie. Ei bine timp de trei zile din rafturile magazinelor din apropierea locului de muncă nu le puteai găsi pentru că lipseau cu desăvârşire.
Unii au venit cu „întăriri”, pentru că ori au făcut cumpărături unde trebuie ori le-au căutat până au dat de ele. Ieri a fost o zi minunată pentru vânzătorii din zonă ce au reuşit să se aprovizioneze, 40% din cei din birou au ales drăgălaşa gustărică.
Probabil vă întrebaţi ce a spus colegul, păi a spus în felul următor: „Dacă tot aţi spus de atâtea ori că nu mai sunt X, azi m-am decis să le încerc şi eu”. Puterea obişnuinţei ne-a determinat să tot repetăm acel cuvânt în nenumărate rânduri şi uite că i-am influenţat în mod inevitabil pe cei din jurul nostru. Acest lucru mi-a readus aminte şi de cei de la Pasărea Colibri, am ataşat mai jos clipul audio şi am să vă rog să-l ascultaţi:











Oare nu e adevărat că atunci când ne obişnuim cu un anumit lucru ne ieşim din mână când realizăm că nu-l mai avem? Eu zic că da, pentru că indiferent cât de mic sau insignifiant li s-ar părea celor din jur acel lucru, pierderea lui te poate da de multe ori peste cap.
Acum că am spus acest lucru mi-am amintit de un filmuleţ pe care l-am văzut atât la cursul de Management cât şi la Gestiune Hotelieră şi care reflectă întocmai ce vreau eu să subliniez. Pun partea întâi pentru că mi se pare că este cea mai relevantă. Dacă vreţi să-l vedeţi în întregime vă spun că se numeşte „Modern Times”, iar pe You Tube îl găsiţi împarţit în 9 "bucăţele".











Enjoy!

Lupta se dă între Elvila şi Praktiker

0
COM
Acum ceva timp am găsit în faţa uşii un catalog al celor de la Praktiker prima imagine ce mi-a venit în memorie a fost un catalog de la Romstal. Da, tocmai pentru că Monoranu a scris la un moment dat un articol cu privire cu privire la acest tip de cataloage. Cert e că nu numai cei de la Romstal sunt lipsiţi de inspiraţie, în clasament urmează cei de la Practiker şi cei de la Elvila, care au adoptat aceiaşi modalitate de a-şi promova imaginea. Martore îmi sunt cele două poze:


La scurt timp după cei de la Practiker, au urmat cei de la Elvila, care pe lângă eventualul catalog au mai adăugat şi un flyer, nu de alta dar poate nu pricepi destul de bine mesajul emis.
Sunt cam acidă în azi, dar în acelaşi timp trebuie să dau Cezarului ce este al Cezarului. Praktiker a adaptat oarecum această strategie şi a personalizat-o, de ce spun asta, păi hai să vedem poza şi comentăm după:


Au personalizat sacoşica în care se afla catalogul. Unii ar putea spun că forţează mâna consumatorului şi acesta poate renunţa la ei, dar eu cred că nu puteau găsi o modalitate mai bună de a-şi recupera bănuţii investiţi în această campanie. Păi ce modalitate mai bună decât să te foloseşti de un posibil client pentru a te promova, automat mesajul este văzut şi perceput de un alt potenţial consumator, iar acest lucru este întărit de folosirea următoarei expresii: „eu am fost la”. După modelul să moară şi capra vecinului, uite că această campanie s-ar putea să le aducă noi clienţi.
Aştept părerile voastre.

Cine stă pe rămurică?

3
COM
Cum cine? Păi nu stă nimeni momentan pe rămurică, doar că în ultimul timp un frumos cuplu de guguştiuci sau de porumbei sălbatici (depinde de sursa pe care o consulţi) a decis să-şi făcă un cuibuşor între aerisirea de la hotă şi cea de la centrală. Nu am scris despre asta până acum pentru că am zis că e ceva cât se poate de normal, numai că de trei ani aceste micuţe şi drăgălaşe creaturi ne-au ales ca şi protectori.
Acum e mult pre frig şi au renunţat la cuibuşor, dar acum ceva vreme ne acomodam unii cu alţii pentru că eu mă speriam de zgomotul produs de ei, iar ei se uitau curioşi atunci când îmi făceam apariţia pe balcon.
Relaţia mea cu această specie, ca să spun aşa, îşi are rădăcini bine înfipte în memoria mea, pentru că atunci când eram şi eu mai mititică şi mai pitică am salvat un guguştiuc ce căzuse sărăcuţul după o piatră, iar o mâţă răutăcioasă îi făcea ochi dulci. Apoi acum patru ani ne-am trezit că pe balcon se zbătea un alt guguştiuc, nu vedea el bine geamul şi tot dădea să iasă, aşa că mi-am pus o pereche sănătoasă de mănuşi şi l-am prins, pentru ca mai apoi să-l eliberez pe acest sufleţel.
Am apucat să fac câteva poze, înainte de a-şi părăsi cuibuşorul de nebunii:

Uitam să vă mai spun despre un porumbel maro ce în vacanţă îm dădea trezirea. Venea şmecherul la geamul de la baie să nu-l tragă curentul şi-mi tot cânta până când mă trezea. Dacă cei care au curte au un ceas mai viu colorat şi anume: cocoşul. Eu îl aveam pe al meu în miniatură.
Sper că v-a plăcut această scurtă povestioară şi vă mai aştept pe la mine!

Toate indiciile duc spre LOOX N100 de la Fujitsu

0
COM
Cum bine spune şi titlul astăzi o să vorbim despre cel mai bun prieten al şoferului la ora actuală şi anume Gps. Spun asta pentru că momentan am unul şi m-a scos de mai multe ori din încurcătură, este adevărat că azi poate părea mai bătrior, dar am găsit unul care pur şi simplu mi-a luat ochii.
Este vorba despre LOOX N100 de la Fujitsu Siemens, unul dintre cei mai noi membrii ai familiei. Din câte se pare Garmin şi Magellan trebuie să-şi facă cu adevărat griji dacă până acum dominau piaţa.
Înainte de a vă spune mai multe şi a-l analiza, am să trec în revista specificaţiile tehnice:


Tip procesor: Samsung
Frecvenţă procesor: 300 MhzMemorie
Memorie interna: RAM 64MB; Flash 2GB
Slot Card: Da
Tip Card: MiniSD Display
Tip display: TFT
Număr de culori: 65.536
Diagonala display: 2.8" Rezolutie display240 x 320
Conectivitate: GPSS iRFStar III; USBMini-USB 1.1
Sistem de operare: Windows CE 5.0 Core Version
Audiojack audio: 3.5mm
Software inclus: Mobile Navigator 6
Tip baterieLi-Ion, 1150 mAh
Dimensiuni (L x W x H)89 x 62 x 16
Greutate110g
Player Video
Player imagini (BMP, JPEG, GIF)

Acuma să vedem ce zic cei ce au deja unul. Se pare că unul din punctele lui tari programul alături de care este însoţit, grafica fiind excelentă, mai ales că principalele puncte de interes ies în evidenţă într-un mod plăcut. Aspectul său îl face plăcut de utilizat şi atunci când faci o simplă plimbare pe jos. N100 are însă şi nenumărate posibilităţi multimedia.
Partea supăratoare pentru unii ar putea fi mărimea, pentru că, zic ei, l-ar face mai greu de utilizat în maşină. Nu ştiu cât de mult te ajută să vezi harta în timp ce conduci având în vedere că primeşti anumite indicaţii la timp. Acum rămâne la atitudinea fiecărui, mie pur şi simplu mi se pare adorabil.
Oricum e mult mai bun decât Marcel. Cei ce deţin un Mio Pocket PC ştiu despre ce vorbesc.
Acuma nu-mi rămâne decât să mă gândesc cum să fac să-l pot achiziţiona, dar până atunci totuşi am să ataşez un clip de prezentare al drăgălaşului Gps :



O altă părere despre master

2
COM
Bine v-a regăsit!


Ştiu că săptămâna asta am trecut printr-o stare ce unii ar putea s-o numească logaritm natural sau mult mai simplu: lene. Adevărul este că nu prea m-am simţit în elementul meu şi mai tot timpul preferam să fac ceva relaxant care să nu-mi solicite prea mult atenţia. Destul oricum cu acest subiect plicticos, altceva aveam în minte să vă spun şi anume: cum a fost prima zi de master.



Mulţi dintre noi spun că prima impresie contează şi cum nu sunt aici să vând gogoşi nimănui, am să vă mărturisesc că prima impresie a fost excepţională. Ştiu că o să existe măcar o persoană ce va ridica sprânceana şi se va uita ironic peste aceste rânduri, dar cu "greu" am să reuşesc să trec şi peste asta. De ce spun că prima zi a fost una excepţională? În primul rând se dicută la un alt nivel, acum eşti văzut ca un om cu mai multe cunoştinţe, care are măcar o bănuială despre disciplina studiată şi la formarea căruia au contribuit anumiţi profesori, fie ei buni sau răi.



Masterul nu constă, nu are la bază aceleaşi principii pe care le-a avut facultatea în cei patru sau trei ani. Acum se presupune că fiecare participant la această formă de învăţământ ştie ce vrea de la viaţă şi poate mai mult, ştie unde vrea să ajungă şi prin ce modalităţi o va face (aici mă refer la master). Realitatea însă e cu totul alta, pentru că există patru tipologii de studenţi la master:









  1. Cei ce ştiu ce vor şi mai ales pe ce vor să-şi aprofundeze cunoştinţele. Au un singur scop, acela de a pleca cu ceva în cap de pe urma acestor studii.






  2. Cei care fac masterul oricum. Nu contează faptul că tu la bază ai o formare cu totul diferită faţă de cea ce ai vrut să studiezi la master. Am să fac o scurtă atenţionare pentru că aici nu este vorba despre cei care spre exemplu au terminat marketing şi fac spre exemplu contabilitate sau comerţ, pentru că sunt de părere că un specialist ar trebuii să vadă măcar 1 m în faţa sa. De ce? Păi se presupune că toate compartimentel colaborează între ele, iar atunci tu vei înţelege informaţiile venite din alt compartiment. Cum un contabil nu va înţelege niciodată de ce marketingul nu se limitează doar la o sumă de bani, nici omul de marketing nu va înţelege colegul ce va ţine cu dinţii de limitarea cheltuielilor.(sincer asta am prealuat-o de sambata trecuta de la profesorul de marketing)






  3. Cei care au absolvit trei ani de studii şi care în mod automat vor urma şi un master.






  4. Ultima, dar nu cea din urmă, cei ce se lasă dus de valul creat de presă. Acel zvon cum că pretenţiile angajatorilor se vor mării, iar majoritatea vor fi daţi afară pentru că nu aceste studii. Această ultimă categorie mai poate fi numită şi:"hai să minţim poporul cu televizorul" sau "spiritul de turmă".



Mi-a plăcut maniera profesorilor de a aborda discuţiile, studenţii şi nu în ultimul rând am asistat la expunerea unor anumite exemple elocvente, astfel încât toţi cei prezenţi să înţeleagă. S-a discutat despre celebrul caz al celor de la P&G, Danone şi alţii.




Nu pot să spun decât că îmi place această nouă cale spre care păşesc, e o nouă etapă şi sper să-i fac faţă cu succes.




Vă urez un sfârşit de săptămână plăcut şi vă dedic o frumoasă melodie:














Melodii ce mă fac să zâmbesc

2
COM
Inspirată fiind de recentul articol a lui Claudiu mi-am zis că aş putea scrie şi eu despre mai noua mea pasiune pentru clasicele melodii, pe care sunt sigură că mulţi dintre voi le ştiţi, în variante mai noi sau nu.
Prima se intitulează Hit the road Jack! şi este interpretată de Ray Charles. Mereu când o ascult îmi vine un chef nebun de zbenguială şi parcă nu mai am stare.


Cea de-a doua mi-a făcut plăcere să o reascult la ultima nuntă pe la care am fost, iar dacă la prima era zbenguială în stare pură, acum vine jocul de glezne şi genunchi. Ţineţi minte că în serialul Ally McBeal interpreţii aveau câte o melodie când se simţeau mai bine? Ei, pe lângă celebra melodie cu I feel good, aceasta se potriveşte şi ea de minune şi este vorba de Chubby Checker - Let's Twist Again.


Pe mulţi dintre voi nu o să vă mire ultima alegere din top 3. Cine nu putea să lipsească? Păi faimosul Elvis Presley cu al lui Hound Dog. Este o melodie de bâţâială maximă şi de adus zâmbetul pe buze.


Am să vă rog să numiţi şi voi măcar trei dintre melodiile preferate, care vă induc o stare de bine şi un zâmbet până la urechi.
Smile as frequently as you can!

Origami - pasiune sau artă?

2
COM
Acest nou articol s-a născut mai mult din curiozitatea unuia dintre voi, cititorii mei şi de ce să nu recunosc că şi din dorinţa mea de a şti cât mai multe despre această artă, pentru că asta este până la urmă.
Despre origami este vorba. Practic definiţia ar fi următoarea: "origami (din japoneză - origami, hârtie pliată) constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsufleţite sau forme decorative abstracte".
Începând cu aproximativ secolul întâi al erei noastre, momentul când se presupune că a fost inventată hârtia în China, oamenii acelor meleaguri au îndoit hârtia în diferite forme şi scopuri. Chinezii au realizat câteva modele simple de pliere a hârtiei, unele dintre ele păstrându-se până azi. Tradiţia atribuie importarea hârtiei, pentru prima dată în Japonia, unui călugăr coreean, în anul 610, dar este posibil ca hârtia să fi fost produsă în Japonia dinainte. Fiecare regiune şi-a dezvoltat tehnica sa proprie de prelucrare a hârtiei, de unde şi multele întrebuinţări pe care le avea hârtia în Japonia: din hârtie se confecţionau paravane, pereţi despărţitori glisanţi, lanterne, batiste, evantaie.
Acum nu am să vă dezvălui toate secretele lui, ci doar am să vă îndrept spre două surse, ce tratează acest subiect mult mai bine ca mine: primul şi cel de-al doilea.
Se spune că cei mici fac în grădiniţele din Japonia asemenea minunăţii. Îmi amintesc că în liceu un coleg de clasă a făcut câţiva trandafiri din şerveţele şi printre fetele ce au primit acest drăgălaş cadou mă aflam şi eu. Tare frumos a mai fost...
Cercetând am dat peste filmuleţe foarte interesate, am ales însă două, unul mai "uşor" şi unul pentru cei ce ştiu cam în ce constă treaba:
  1. Trandafir din hârtie




2. O lebădă din hârtie




Pare greu la prima vedere şi adevărul este că trebuie să dai dovadă de răbdare şi atenţie, dar rezultatul zic eu merită orice efort.
Ataşez şi frumoasă melodie pentru a definitiva acest scurt moment artistic:


Sper din tot sufletul să vă placă.
Enjoy!

Aventuri în maxi-taxi

4
COM
Am să enumer câteva situaţii în care te poţi afla în mijlocul de transport amintit în titlu aşa cum le văd eu.
1. În primul rând în maxi-taxi vei fi norocos dacă vei găsi un loc liber, dacă nu poţi risca să ajungi la destinaţia finală stând tot în picioare. Mai rău e să cazi din maxi, cum era să păţească colega mea când eram îm drum spre cartierul Dacia, din Iaşi, brusc se deschisese uşa din spate şi era să o pierd. Nu ştiu cum mai este situaţia acum în Iaşi, dar pe când mă perindam prin el ştiu că şoferii aveau impresia că transportă cartofi nu oameni şi umpleau până la refuz mijloacele de transport.
2. Poţi risca să vezi cele mai ciudate cupluri de pe faţa Terrei. Vestitul cuplu batic, care la fiecare biserică pe lângă trec fac semnul crucii, sau poţi vedea cuplul, în care ea e tăcută şi el e un bădaran şi jumătate. Acesta din urmă nu pierde nicio domnişoară din ochi şi culmea îi mai arată şi consoartei formele trecătoarelor.
3. Fete de gimnaziu şi de liceu care au un nou cuvânt în vocabular de care par fi foarte mândre "făi". Acesta din urmă se foloseşte în orice împrejurare, înlocuind "fă", "fa" sau "fată". Este noua modă, pe care sinceră să fiu nu am să o pot înţelege şi nici nu cred că am să vreau vreodată.
Aceste sunt principalele întâmplări, pentru că există o multitudine de asemenea fel, dar am vrut să culeg întâmplări şi de la voi, cititorii mei.
Sper să vă smulgă un zâmbet cele câteva întâmplări enumerate.
Enjoy!

BRD se reinventeaza cu ajutorul a trei mari sportivi

0
COM
Concurenţa din ce în ce mai mare din sistemul financiar-bancar şi lupta tot mai aprigă pentru o felie cât mai mare din piaţă încep să determine băncile să apeleze şi la alte metode de promovare şi comunicare pentru a administra un cont în plus.
BRD dă dovadă încă o dată de o bună strategie şi investeşte într-o nouă campanie de imagine. Cei ce se ocupă de acest lucru se numesc ADDV Euro RSCG, susţinută la nivel naţional, pe TV şi presă.
Protagoniştii campaniei sunt cei trei mari sportivi români: Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gheorghe Hagi, fiecare dintre aceştia fiind eroul unui spot TV. După cum urmeayă am să le ataşez pe toate trei:








Ştim că nu este prima oară când aceştia ajută imaginea unei bănci pentru BRD, după ce în prealabil cardurile cu cei trei s-au vândut ca pâinea caldă.
Angenţia publicitară nu se dezminte şi introduce mici nuanţe comice, dar ideea principală la care se referă este că şi tu un simplu client poţi avea parte de un asemenea tratament.
Important este ca cei ce au demarat această campanie să conştientizeze că schimbarea trebuie să se resimtă şi în atitudinea personalului BRD, pentru că altfel sunt bani aruncaţi pe fereastră.
Le urez succes celor de la ADDV Euro RSCG în acest nou proiect!

Rexona feat. Gabriella Cilmi

4
COM
Mulţi dintre voi probabil ştiţi de noul spot de la Rexona, ea fiind însoţită şi de o super melodie interpretată de Gabriella Cilmi, ce se numeşte Sweet about me. Dar câţi dintre voi ştiaţi că a înregistrat melodii pentru coloanele sonore ale filmelor Hating Alison Ashley şi Echo Beach?
Pun noul spot Rexona:



Melodia face parte de pe albumul intitulat Lessons to Be Learned (2008) şi se pare că este numită „Noua Amy Winehouse” de către presa din Regatul Unit.



Am să caut şi eu albumul să văd cum sunt celelalte melodii.

Pate Bucegi - Mama ştie...

2
COM
După atât suspans creat în legătură cu continuitatea mărcii Bucegi de la Scandia, uite că realizările depăşesc aşteptările. După ideea că Scandia merge mai mult pe tradiţii, au revenit la sentimente mai aproape de sufletul românului. De ce zic asta? Păi se ştie că am rămas cu sechele de la Revoluţie şi că preţuim valoarea mai mult decât orice şi unde mai pui că expresia "a pune bani la ciorap" nu ne e străină.
Am să pun primul spot, în care cei de la Bucegi au vrut să-şi apropie consumatorii, emiţând mai degrabă un mesaj emoţional prin care au vrut să sublinieze că înafară de bunătatea produsului finit au mai adăugat un plus şi anume preţul. Este accesibil şi cred că la ora actuală în familiile din România este unul dintre lucrurile primordiale.


Acum am să pun şi al doilea spot:



L-aţi văzut, da? Vă aminteţi de ceva auzind aceste cuvinte?
"Eu sunt Dănuţ...ea e mămica..dacă vreau pot să ud şi canapeaua, mama nu se supără" sau poate dacă vedeţi clipul de mai jos?



Eu cred că merg pe drumul cel bun, însă sper să nu facă x episoade ca celebra brânzică, care-i face pe toţi băieţii din jurul tău să leşine.
O să spuneţi că sunt cârcotaşă pentru că îi caut de orice chichiţă, dar nu e aşa. Am memoria bună încă şi ştiu să deosebesc o adaptare bună faţă de una proastă.
Acum ca să vă mai descreţesc frunţile, luaţi şi priviţi frumos clip cu tătici:

Căţel sau purcel?

4
COM
Sunt convinsă că mulţi dintre voi iubiţi necuvântătoarele. Eu cel puţin mă declar o fană înfocată a căţeluşilor, pentru că ştiu să fie mereu acolo, lângă tine, dar trebuie să-i acorzi foarte multă atenţie şi să-l mai răsfeţi din când în când.
Mă întreba cineva la un moment dat ce anume aleg între pisicuţă şi căţeluş şi eu am ales cea de-a doua variantă, pentru că pisica va iubi întotdeauna un singur membru al familiei, în timp ce câinele iubeşte tot unul, dar îi protejează şi pe ceilalţi.
Mai nou îmi plac cei pitici şi plini de energie, pentru cei curioşi spun că-mi plac cei de genul prezent în spotul de la Elite (cel în care spun: cafeaua ta la ibric).
Acum că tot m-am abătut de la subiect vreau să vă fac cunoştinţă cu un simpatic patruped:

Nu-i aşa că e cel mai scump purceluş în viaţă? :X :X :X

Cred că voi fi nevoită să reanalizez situaţiile când voi spune despre un om că este mai degrabă un porcuşor.

Vă las cu zâmbetul pe buze şi cu drăgăleşenia în memorie ;)

Şoferie dulce chin

2
COM
Azi am să vă vorbesc despre şoferie, dat fiind faptul că în timpul meu liber am găsit un clip care sigur vă va stârni râsul.
Ştiu că femeile sunt blamate şi vor fi în continuare judecate, mai ales în timp ce sunt la volan. Sunt sigură că mulţi dintre voi aţi văzut adevărate dezastre la volan, dar eu sunt de părere că din totalul lor 60% sunt femei şi restul sunt bărbaţi. Da aţi văzut bine, sunt şi mulţi bărbaţi, care la volan se comportă ca nişte adevăraţi măgari, se bat cu pumnul în piept, iar dacă te mai văd şi singură în maşină sar la bătaie.
Am întâlnit însă şi şoferi jos pălăria, atât femei, cât şi bărbaţi. Acum am să vă dau însă două exemple: există în Iaşi o colegă, prefer să nu-i dezvălui numele, atât de disciplinată în trafic încât îţi vine să te dai jos din maşină şi să o pupi (vorba vine între noi, e femie la casa ei). În cel de-al doilea exemplu tot despre o femie este vorba. Veneam anul trecut de la o nuntă, domnul ce conducea maşina era medic stomatolog, conducea groaznic nu alta, însă nevesta lui era minunată din acest punct de vedere.
Vreau să liniştesc spiritele şi să vă spun că nu sunt anti-bărbaţi, am vrut să scot în evidenţă faptul că nu toată lumea se pricepe să ţină covrigul în mână.
Dacă tot v-am făcut să vă gândiţi la acel clip îl ataşez mai jos:





Hmm...ce părere aveţi?
Numai de şoferi din aceştia să nu ai parte. Au început cei de la MAI o campanie publicitară în sensul acesta, dar având în vedere că ne-am învăţat cu nărav, nu ştiu cât succes va avea. Le urez însă succes şi le sugerez să schimbe şi agenţia publicitară aleasă.

Gusto - un spot făcut cu picioarele

3
COM

În fiecare zi m-am obişnuit să-mi citesc căsuţa poştală să aflu noutăţile şi ieri mi-a fost dat să dau peste o analiză a celor de la Iqads asupra unui spot pentru pufuleţi. Prima întrebare care mi-a venit în cap a fost de ce nu o vedem pe micile ecrane. Răspunsul însă a venit şi el la un minut distanţă: păi cum să accepte CNA-ul difuzarea unui astfel de spot care până la urmă nu mi se pare aşa de deosebit, fiind mai mult ca o glumă de prost gust.

Am ataşat clipul şi spotul:


Sinceră să fiu mă aşteptam la un spot mult mai plăcut, vizual vorbind, unul în care cei mici să se joace liniştiţi ştiind că bunica are la îndemână mereu pufuleţii lor preferaţi. Nu ştiu cât de bună este ideea mea, dar parcă totuşi nu mă pot împăca cu acest spot.
Tot din materialul indicat mai sus aflu că cei de la Gusto nu merg pe ideea de a comercializa produsul în şcoli, iar următoarea mea întrebare ar fi: pe ce s-au bazat când şi-au stabilit publicul ţintă? Oare ce frecvenţă în achiziţionarea pufuleţilor au spre exemplu adolescenţii?
Îmi amintesc că am mai văzut această poveste cu portocala într-un film de pe afară. Am să fac nişte cercetări în sensul asta şi am să văd dacă-l găsesc. Dacă mă poate ajuta cineva, ar fi şi mai bine. Acţiunea se petrecea într-un birou şi tipa tăia o portocală se stinge lumină şi îşi taie degetul.
Gata am făcut cercetări filmul se numeşte Între gheţari sau Ice Bound. E una dintre scenele de început ale filmului.
Cam prost inspiraţi cei cu ideea, dar cât există acest nou curent Emo, o să tot vedem spoturi din ce în ce mai agresive.

Astept şi părerile vostre să văd dacă-s singură împotriva lor.

Noutăţi

2
COM
Bine v-am regăsit. Ştiu că a trecut ceva timp de când nu am mai scris pe blog, dar am decis să nu vă mai las în suspans şi am să vă spun că de mâine intru şi eu în rând cu lumea, adică m-am angajat şi am intrat şi la master.
Mâine am să revin cu un nou articol, care sper eu să vă placă.
Până atunci însă vă las o melodie frumoasă foc:


Cei ce o cântă se numesc Pink Martini, dacă vă plac căutaţi şi Soledad, Hey Eugene, Que sera, sera vă asigur că nu o să vă pară rău.
Ne auzim mâine ;)

În vizită la medicul de familie

2
COM
Zilele acestea m-am ocupat de dosarul necesar pentru a mă angaja şi în mod inevitabil a trebuit să ajung şi pe la medicul de familie. Chiar dacă am fost destul de rar pe acolo, nu am stat nicodată mai mult de un sfert de oră, dar de data asta s-a dovedit a fi altă situaţie. M-am conformat şi m-am aşezat cuminţică la rând, numai că mi-am dat seama că oricât de mult mi-aş dori să ignor unele aspecte nu voi putea, drept urmare am decis să scriu acest articol.

Vă voi spune ce tipuri de persoane puteţi regăsi pe acolo:
1. Băbuţele iscoditoare - acestea ori vor vorbi singure până vor fi băgate în seamă, ori vor începe să-ţi pună diverse întrebări numai să vorbeşti cu ele, dar nu vă luaţi după aparenţe ceea ce vor ele este să-ţi povestească tragediile prin care trec. Orice le-ai spune rămân fixate pe un anumit subiect.
2. Băbuţe răutăcioase - acestea vor profita de orice ocazie pentru a-ţi lua locul de pe scaun, nu vor ţine cont niciodată seama de vârsta celui ce ocupa locul. Întodeauna vor comenta şi bolborosi. Cel mai bine ar fi să le ignori.
3. Oameni de treabă - aceştia din urmă pot fi uşor influenţaţi de prima categorie. Reuşesc întodeauna să aibă răbdare şi te vor lasa să închei o simplă propoziţie.
4. Oameni tăcuţi - oricât ar crede primele categori că îi vor impresiona, aceştia nu vor schiţa nici măcar un zâmbet.
Era să uit de ultima categorie: 5. Iubitoarele/Iubitorii de bârfă - aceştia se pot regăsi oriunde şi oricum şi mereu vei sfârşi cu o durere de cap dacă vei sta în imediata lor apropiere.


Acestea fiind spuse am să concluzionez prin a spune că nu-i pot suporta pe cei din 1, 2 şi 5, pentru că aceştia fac ca aşteptarea să fie din ce în ce mai lungă. Apropo de aşteptare, nu pot să-i sufăr pe cei cu nasul pe sus ce nu respectă rândul.
Toate s-au sfârşit relativ "rapid", am aşteptat aproape 2 ore, având în vedere că pentru cazier am aşteptat două minute.
În concluzie, cam greu cu sistemul public mai ales dacă împrejurările nu te ajută.


Am găsit o melodie numai bună pentru această mare nebuneală:








Cum poţi descărca muzică de pe Trilulilu sau YouTube

1
COM
Mă tot chinuiam zile în şir să-mi dau jos nişte piese, numai că soluţia era mai simplă decât aş fi crezut vreodată.
Pentru a putea face acest lucru trebuie să urmăreşti aceşti cinci paşi:



1. Tipăreşte în browser următoarea adresă: http://www.fisierul.as.ro/.
2. Pe această pagină vei găsi o căsuţă unde vei introduce URL-ul. Exemplu: http://www.trilulilu.ro/sor_23/3eba1650244c88.
3. Apoi dai un simplu click pe download.
4. Vei selecta save şi fişierul unde-l vei salva.
5. Ultimul lucru pe care-l ai de făcut este să asculţi melodia.
Voi ataşa mai jos o listă cu site-uri asemănătoare:
Pun şi un fimuleţ ca să fie de ajutor:



Update: Live Downloader poate fi o solutie mai buna. Filmuletul il gasiti aici.

Celine Dion - Sensational

4
COM
Acesta este noul spot de promovare al parfumului Sensational:

Nu stiu câţi dintre voi ştiaţi această piesă, dar pe mine mă încântă de ceva vreme, este vorba de Eyes On Me şi este cel de-al doilea single de pe albumul Taking Chances lansat la începutul anului 2008.
Sper să vă placă :-)


Imnul tocilarilor

2
COM
Aşa arată videoclipul pentru acei tocilari înrăiţi:




L-am găsit pe Trilulilu şi am avut şi răbdarea să ascult versurile, care se potrivesc ca o mănuşă cu linia melodică.
Nu am nimic cu cei care învaţă fără să realizeze despre ce tip de informaţie este vorba, până la urmă fiecare face ce poate şi mai ales cum poate.
Să facem puţin haz de necaz măcar într-o zi de sâmbătă ;-)
Enjoy!

Ce te faci cu vecinul zgomotos?

3
COM
De câteva zile am o mare problemă, vecinul meu şi-a reluat prostul obicei de a folosi bormaşina în momentele cele mai proaste. 8 ani au trecut şi bormaşina tot se aude, iar pentru că nu mai suport această situaţie am decis să scriu pe blog.

Păi am să încep în primul rând să vă spun ce nu poţi să faci atunci când acesta face zgomot:
1. Nu poţi să dormi, oricât de adânc ai crede că este somnul tău.
2. Nu vei putea să scri un articol pentru blogul tău.
3. Nici să nu te gândeşti cumva să deschizi televizorul pentru că nu vei înţelege nimic.
4. Dacă cumva ţi-e foame ai grijă să nu fie lichid, pentru că rişti să verşi pe tine.
5. Ai vrea cumva să faci o băiţă în cada ta comfortabilă? Îţi spun de pe acum să-ţi iei gândul.
6. Nu o să poţi citi nici măcar cea mai mică rubrică din ziar.

Acum că am stabilit ce nu poţi face să vedem ce poţi face:
1. Faci un duş rapid.
2. Te duci să faci nişte cumpărături.
3. Asculţi muzică la căşti.
4. Brusc simiţi nevoi de o plimbare.
5. Încerci să-ţi pui perna peste cap (nerecomandat pentru că unii s-ar putea sufoca singuri).

Comparând argumentele, "aş putea" cu cele "nu pot", realizez că oricât de mult m-aş strădui să fac altceva încât să uit de zumzetul bormaşinii, nu voi reuşi.
Voi ce părere aveţi sau mai bine zis cum reacţionaţi în astfel de situaţii?

Un peruş adorabil

5
COM
Astăzi am plăcerea să vi-l prezint pe Goguleţ, unul dintre cei mai simpatici peruşi în viaţă. E foarte sociabil, iubăreţ şi unde mai pui că e şi deştept.
Povestea lui începe acum un an de zile când a fost găsit zburând printr-un copăcel, care din fericire era chiar lângă un balconş al unui bloc din Galaţi. Şi uite aşa, această minunată creatură a fost adoptată, iar la scurt timp am ajuns şi eu să-l cunosc. Nu ştiu dacă o să mă credţi, dar a fost pur şi simplu dragoste la prima vedere, nu este diferit ca şi aspect de cel mai comun peruş, dar faptul că eu îl pupăceam şi el venea cât mai aproape de mine, m-a cucerit.
Acum mai nou stăpâna i-a adus o parteneră şi din câte văd eu, moare după ea, deşi vorba fie între noi ea e puţin mai sălbăticuţă, dar e frumuşică foc.
Pun mai jos nişte poze cu Goguleţ iubitul (aşa cum este el alintat):



Uitam să vă spun de ce este acest peruş aşa de iubit şi mai ales de ce am spus că este deştept. Goguleţ a învăţat să vorbească şi ca dovadă am să pun înregistrarea:


Dacă nu aţi auzit prea bine, vă sfătuiesc să daţi volumul mai tare pentru că nici eu nu am auzit prea bine întâia oară.

Spune aşa: Ce face Goguleţ? Goguleţ prietenul şi iubi, iubi, iubi, iubi.
Sper că v-a cucerit şi pe voi acest sufleţel aşa cum m-a cucerit şi pe mine.

Platoul Elodia - a fi sau a nu fi?

8
COM
Vă promiteam acum ceva timp că am să dau jos nişte poze pentru a le împărtăşi cu voi şi uite că acel moment a venit.
În drum spre casă, am decis să oprim la un popas pe DN1 pentru a mânca ceva şi cum am deschis meniul ghiciţi peste ce am dat. Păi cam pe a treia pagină scria mare cu markerul "Platou Elodia". Prima noastră reacţie a fost să întrebăm în ce constă aceste fel de mâncare şi am aflat că este vorba despre un rulou din piept de pui umplut cu brânză proaspătă, oricum nu am fost destul de curioşi încât să-l comandăm, dar am rămas surprinşi de ce le mai dă unora prin cap.
Ataşez mai jos două fotografii:





Singura întrebare care-ţi rămâne tipărită pe buze ar putea fi: Oare apuc să manânc sau o să dispară în mod inexplicabil?
Sper că v-am mai descreţit frunţile acum că tot e început de săptămână. Enjoy!!!

Bunătăţi de la bunica

0
COM
Cu toţii avem o reţetă preferată, ei bine eu am mai mult şi vreau să o împărtăşesc cu voi: găluştele cu prune. Aoleu, de când mă ştiu bunica îmi tot face aceste minunăţii, numai că acum, mai nou, în cei patru ani cât am stat la Iaşi am învăţat să fac cam de toate pentru toţi, deci sunt sigură ca de foame nu am să mor. Vă invit să vedeţi cam cum se face, dar înainte de asdta vă recomand prunele mai cărnoase, mici şi dulci pentru acest minunat desert, iar acum să demarăm procesul:

Ingrediente:

Pentru 5 porţii: 1 kg cartofi, 200 gr. făină albă, 100 gr. unt, 100 gr. pesmet, 1 kg prune, 100 gr. zahăr, 2-3 ouă, scorţişoară, sare
Cartofii, fierţi în coajă, se curăţă şi se trec prin sită sau se dau prin maşina de tocat. Apoi se adaugă făina, sarea, ouăle şi se frământă bine. Din această compoziţie se întinde o foaie mai groasă. Se spală prunele şi li se scot sâmburii. Se taie foaia în pătrate şi în fiecare pătrat se pune câte o prună. Se înveleşte bine pruna în foaie. Găluştele astfel pregătite se fierb în apă clocotită 10 minute. Pesmetul se rumeneşte într-un vas în untul înfierbântat. Se trece prin pesmesmetul amestecat cu zahăr fiecare găluşcă.
Se servesc câte 5-6 găluşte de porţie, depinde şi de cât de mari le-aţi făcut.




Legenda fotografie:


1 - aluatul făcut rulou;
2 - bucăţica de prună aşezată pe o fâşie de aluat;
3 - găluştele înainte de fierbere;
4 - găluştele fierte;
5 - cealaltă parte de găluşte ce fierb;
6 - faza finala a preparării şi anume: tăvălirea găluştelor prin pesmet şi zahăr.


Pe final vă mai vând un pont: pentru ca ele să iasă cât mai uniform, tăiaţi prunele în grosime, nu în lungime


Vă urez poftă bună!
P.S.: o melodie pentru aceste delicoase găluşte.





Microsoft atacă Apple prin intermediul lui Seinfeld

0
COM
Se pare că spotul celor de la Mac nu a rămas fără un răspuns, iar cei de la Microsoft au ripostat. Uite aşa am aflat şi eu astăzi de pe mail că Seinfeld a fost cooptat în noua strategie de branding a celor de la Microsoft şi uite aşa o să primescă bietul de el cam 10 milioane de dolari pentru această nouă campanie demarată. Vă arăt mai întâi spotul celor de la Mac pentru a vă forma o idee:







Seinfield nu este un începător în ceea ce priveşte sporturile ce promovează tehnologia, iată unul făcut pentru cei de la HP:






Bill Gates i se alătură comediantului în tentativa de a apropia consumatorii de acest brand. O tentativă draguţă dacă mă întrebaţi pe mine, dar ca în orice început există sceptici şi din unele puncte de vedere înclin să le dau dreptate, pentru că Seinfeld a lipsit o perioadă destul de mare de pe micile ecrane. Întotdeauna o să existe şi un "dar". Păi nu a fost el unul dintre cele mai iubite personaje timp de nouă sezoane? Ba da, dar preferinţele se mai şi schimbă.
Ca să nu vă mai ţin mult în suspans am să pun şi spotul în cauză:






Se pare că după retragerea sa, Gates vrea să devină mult mai simpatic, acum cine ştie cum o să iasă şi-a asumat de câţiva ani imaginea de om dur şi cu capul pe umeri. Apropo de rivalitate, uitaţi aici ce spunea Gates acum mult timp în urmă aici. Am mai găsit un spot în care la un moment dat apare şi Seinfeld, să vedem dacă ghiciţi pentru cine era spotul.


Nu ştiu cât succes va avea această tentativă având în vedere că vânzările celor de la Apple au crescut cu 40% faţă de anul precedent. Adevărată mai e şi vorba: " Vom trăi şi vom vedea".

Dragoste de munte

2
COM
Nu e nimic mai frumos decât să petreci un sfârşit de săptămână la munte şi deşi sunt conştientă că mă simt în elementul meu în apă, în momentul în care ajung la munte şi-mi umplu plămânii cu acel aer proaspăt, mă simt de parcă aş plutii.
Ce poate fi mai frumos decât veşnicul miros de brad, de munţii împodobiţi cu verdeţă? După părerea mea, nimic nu poate egala această senzaţie.
Ţin minte că atunci când eram micuţă făceam nenumărate drumeţii cu bunicii mei. Cel mai mult mi-a plăcut cea făcută la Piatra Craiului, iubitorii de munte ştiu de ce. N-am să uit faptul că era să mă cam rătacesc şi să mă întâlnesc cu ursul, pentru că-mi era gândul la frăguţe, noroc de bunicul că altfel mă întâlneam cu Moş Martin.
Îmi place la nebunie mirosul lemnelor de brad pregătite pentru grătărel. Stelele parcă apar mai târziu când eşti la munte, caşcaveaua e mai bună, iar văcuţele sunt mai simpatice.
Apa râului pare mai curată ca niciodată, iar susurul său nu a fost niciodată mai relaxant, libelule ţi se agaţă de păr, florile sunt mai viu colorate, iar liniştea este odihnitore.
Pun şi nişte poze:


În concluzie vrea să vă spun: mamă ce bine mai e la munte!!!!

P.S.: Am uitat de melodie :D



Ciorbă de...

2
COM
Sfârşitul acesta de săptămână m-am plimbat puţin pe Valea Prahovei şi uite aşa am ajuns şi prin Sinaia, unde am ales să mergem să păpăm ceva ca la mama acasă. Ne-am oprit la Casa Noastră şi ne-am aşezat fumos la o măsuţă.
Am primit meniul şi l-am studiat cu atenţie şi uite cum dau e numai peste lucruri hazlii:


Eu ştiam că i se spune ciorbiţă de pui sau de pasăre, nicidecum ciorbă de păsărică.
Am mai găsit încă un lucru ingenios preparat de un bucătar din Buzău, dar trebuie să caut cablu de date la telefon şi am să vă arăt ce le mai trece prin cap unora.
Have fun ;-)

Virusul ce nu-l suportă pe Irinel Columbeanu

0
COM
Dacă tot m-am trezit mai devreme azi, mi-am spus să acord o atenţie sporită e-mail-ului şi uitaţi ce minunăţie de poză am găsit:


Se pare că în calea fericirii multora stă un nou virus, unul răutăcios ce-i împiedică pe domnii amatori de senzaţii tari să mai vizioneze fimuleţele deocheate. Din câte am înţeles cei de la BitDefender au fost cei ce l-au descoperit.
Acest virus se numeşte Dilly şi poate fi regăsit fără nici o problemă pe mai toate fişierele de pe DC. Am găsit şi o poză a fişierelor ce au un cadou în plus:

Se pare că sărăcuţul internaut, aşa nevinovat cum pare el, în realitate are o problemă ce se pedepseşte cu închisoarea.
Din câte aţi observat virusul are o problemă cu aceşti oameni (părerea mea e că bine le mai face).


Sursa: MENreport.ro

Mamaia tehno

0
COM
Vă spuneam ceva mai devreme că azi vreau să vă amuz şi uitaţi peste ce-am dat:




M-a amuzat teribil şi trebuie să recunosc că mamaia este o persoană foarte energică şi a intrat repede în rol.
Have a nice day!

Cât de mult face un zâmbet?

3
COM
Indiferent de locul în care ne aflăm, un zâmbet face cât o mie de cuvinte. De ce spun asta? Păi în primul rând pentru că oricât am fi de supăraţi, el ne ridică moralul, ne înseninează faţa şi mai mult decât atât ne face ziua mai frumoasă.
Gândiţi-vă puţin la momentul în care aţi decis că este necesar să ieşiţi la cumpărături, ce ar fi dacă în locul unui personal drăguţ şi amabil, aţi da de feţe morocănoase, de parcă abia s-ar fi trezit din somn şi tu eşti vinovat pentru acest lucru. Ştiu că se mai întâmplă, dar totodată îmi place să aud un „vă mulţumesc” garnisit în mod inevitabil cu un zâmbet. Unele companii au înţeles că, cu cât te porţi mai bine cu clientul, cu atât acesta va fi mulţumit şi va reveni.
Recent am văzut această atitudine vis-a-vis de clienţi într-o benzinărie Shell, unde la pompă era frumos aşezată o faţă zâmbitoare şi un mic slogan: „Every customer, every site, every day, every visit”. Apoi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut şi la Sellgros o faţă zâmbitoare exact la casă.


În concluzie se poate, dar depinde şi de noi. Dacă tu afişezi o faţă mereu serioasă, dezarmezi orice om purtător de un zâmbet. Am mai întâlnit şi oameni care-i cred pe cei ce zâmbesc pe stradă nebuni. Sincer nu cred că e cazul să facem o întreagă dramă din asta. Pur şi simplu dacă omul e fericit asta se vede şi pe afară.
Ar fi minunat dacă am încerca să zâmbim mai des, dar şi mai minunat ar fi să încercăm să smulgem zâmbete de pe chipul celor din jurul nostru, iar acest lucru nu-l poţi face întotdeauna cu o glumă, poţi foarte bine să rosteşti câteva cuvinte sau pur şi simplu să faci un mic gest frumos. Nu e foarte greu, aşa că azi mi-am propus să fac măcar o mică parte din citiorii mei să zâmbească, cu ajutorul imaginii de mai jos:




Uitaţi dragii mei ce spunea Robert Louis Stevenson: „Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie; să te înveseleşti în mare măsură de binele altora; să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii; acestea sunt daruri ale sorţii, daruri pe care banii nu le pot cumpăra. Cel care are asemenea comoară se va bucura de Univers ca şi cum acesta i-ar aparţine şi îi va ajuta şi pe alţii să se bucure alături de el”.
Nu putea lipsi nici o melodie drăguţă pentru a-mi contura mesajul pe care vreau să vi-l transmit.




Sper că v-am ridicat moralul şi nu uitaţi să zâmbiţi azi.

Timişoreana ne mulţumeşte

4
COM
Ştiţi că spuneam acum ceva timp că am aflat de iniţiativa celor de la Timişoreana de a avea propriile serbări? Au avut loc timp de trei zile şi în Galaţi, vineri, sâmbătă şi duminică, cu artişti precum Viţa de Vie, Cargo, Claudiu Mirică şi Mircea Baniciu.
Îmi pare totuşi rău că nu am apucat să fac nişte poze cu decorul pe care l-au pus la punct cei de la Timişoreana, erau foarte adecvate tipului de eveniment. Au reuşit să facă o mică cetate plină cu bere şi mai ales cu voie bună, unde mai pui că tinerii ce împărţeau pliante prin oraş erau îmbrăcaţi în stilul anilor 1800.
Luni seara am găsit prin casă ziarul Viaţa Liberă, un cotidian local şi nu m-am putut abţine să nu-i fac câteva poze:





Mesajul este unul personalizat şi nu pot să spun decât că este unul de apreciat. Au cam ieşit din tipar cu acest tip de mesaj pentru că în urma nici unui alt eveniment de acest gen nu am văzut o exprimare aşa de coerentă. Cei de la Timişoreana au demonstrat o continuitate în mesajele transmise până acum şi demonstrează că vrea într-adevăr să fie în topul preferinţelor românilor.
Salut această iniţiativă şi le urez succes în continuare.

Povestea pantofiorilor

0
COM
Într-o frumoasă zi de vară am decis să merg pe vechile alei ale oraşului în scopul de a vedea ce pantofi frumoşi pentru inimioara mea au mai apărut, dar mai întâi de toate vreau să precizez că aceste minunate creaţii sunt mereu necesare unei fete. Oricât de mulţi papucei, balerini sau săndăluţe am avea, niciodată, dar niciodată nu ne vor ajunge, pentru că indiferent dacă-i vedem într-o vitrină sau într-un material publicitar, parcă ne-am dori mereu să avem din ce în ce mai mulţi.
În cazul în care din pură întâmplare suntem însoţite de cineva ce doreşte să ne inhibe această dorinţă, acesta va fi ignorat sau i se vor aduce atât de multe argumente PRO în favoarea pantofiorilor încât nu va putea refuza acel zâmbet care ar îmuia şi o piatră. Argumentele au fost şi vor fi unul din punctele tari ale femeilor, mai ales când vor cu tot dinandinsul un anumit lucru. Poate că pantoful mov, galben, verde nu-i încântă pe mulţi, dar pentru noi sunt acel element ce ne fac ochii să sclipească, orice dificultate am întâmpina, mereu vom putea spune: „...şi când mă gândesc că i-aş putea asorta cu bluza X”, iar acest lucru nu va putea fi cu uşurinţă contrazis.
Am ajuns să-mi iubesc foarte mult pantofii, fie ei albaştrii, roşii sau negrii. Indiferent de culoare sau textură, unii pot ajunge să te facă să te simţi ca şi cum ai călca pe nori, e o senzaţie unică, în plus un picior bine „îmbrăcat” va emana întotdeauna „secs appeal”.
Introducerea de mai sus am făcut-o cu scopul de a vă povesti o mică întâmplare amuzantă. După cum vă spuneam eram în centru şi am decis să intru într-un magazin să văd şi eu ce modele noi mai au, numai că elanul mi-a fost tăiat încă de la primii cinci paşi:

- Vă pot ajuta cu ceva?
- Păi aş fi vrut să mă uit.
- Ne pare rău, dar nu avem nici o pereche de pantofi expusă în interiorul magazinului. Puteţi să-i admiraţi în vitrină şi apoi veniţi să-mi spuneţi modelul şi mărimea.
- Vă mulţumesc frumos!

Am avut o senzaţie ciudată în primele zece secunde, apoi am căscat bine ochii şi am admirat vitrina şi am şi făcut o poză:


Întrebarea care îmi venea constant în minte era: „Cum să-i spun? Îmi place acela cu zorzoane, acela cu floricele sau acela cu pietricele?”. Pentru că oricât de indignată eram în sinea mea, nu am văzut un cartonaş care să indice modelul ca să pot indica pantoful ce-mi place. Oare cât de bună trebuia să fie descrierea astfel încât doamna să nu fie nevoită să iasă mereu pentru a vedea modelul?
Totuşi pentru mine a rămas o enigmă şi nici acuma nu-mi pot da seama cât de bine funcţionează acel magazin.

Povestioara nu merge bine fără o melodie asortată.



Răsfăţ de oae sau de oaie?

2
COM
În principiu am vrut să fie un articol uşor pentru o zi răcoroasă de sâmbătă. Ştiu că multora nu le place carnea de oaie, este o chestiune de gust, iar unele gusturi sunt făcute în aşa fel încât să fie acceptate.
Nu vă voi plictisi prea tare şi am să merg exact la subiect: sâmbăta trecută întâmplarea sau mai bine spus nunta m-a făcut să mă aflu în Bacău, aşa că după un lung drum am hotărât să oprim pentru a ne potoli puţin foamea. Domnişoara ce se ocupa de noi a fost extrem de amabilă şi ne-a adus imediat meniurile, însă de pe prima pagină ceva ne-a ieşit în ochi. Jos pe la sfârşitul paginii scria „Răsfăţ de OAE...”, am făcut o poză să vă arăt şi vouă:

A fost unul din lucrurile ce ne-au făcut ziua mai frumoasă, oricum am rămas plăcut surprinşi de calitatea drumurilor din Bacău, merită toate felicitările noastre şi nu numai străzile sunt bune, ci şi oamenii de pe acolo pe care îi îmbrăţişez şi pe care abia aştept să-i revăd.
Pe final o melodie care să vă facă ziua mai frumoasă:




Un final de săptămână plăcut să aveţi ;-)

Ce poţi găsi într-o spălătorie auto?

4
COM
În primul rând poţi găsi o mulţime de maşini ce-şi aşteaptă rândul pentru a deveni mai frumoase decât sunt deja.
O să încep prin a vă spune că nu este vorba despre tipica spălătorie, unde-ţi aduci maşina şi aştepţi ca personalul să facă munca mai grea. Ei bine nu, este vorba de o spălătorie unde poţi să-ţi speli şi singurel maşina. Cum? Păi în primul rând faci rost de anumite monede specifice ce seamănă foarte bine cu cele de un euro, pe care le vei introduce în anumite aparate. Aceste aparate sunt automatizate şi te pot ajuta să-ţi faci maşina lună, atât în interior cât şi în ceea ce priveşte aspectul exterior.
Am ajuns şi eu printr-un astfel de loc acum un an de zile, dar anul ăsta altceva mi-a sărit în ochi. În locul unde unii clienţi îşi curăţă cârpa de praf sau vin să se odihnească preţ de două minute, erau aşezate cuminţi trei tonomate: unul pentru cafea, al doilea pentru băuturi răcoritoare şi cel de-al treilea cu filme „eroice” pentru cei mari.
Stătea el cuminţel acolo în lumina directă a soarelui şi am decis să merg spre el să-i fac câteva poze:




Staţi liniştiţi DVD-urile nu erau la vedere, trebuia să apeşi pe un anumit buton ca să poţi vedea „eroismul”, adică nişte jaluzele verticale se întorceau şi puteai citi titlurile. Sinceră să fiu nu prea înţeleg poziţionarea lui tocmai acolo, stau şi mă gândesc ce femeie/bărbat vine să-şi spele maşina şi pleacă acasă cu un DVD. Oricum am să menţionez şi faptul că era o arie supraveghetă doar cu ajutorul camerelor video, fiind un self-service.
Mi-a plăcut tare mult sloganul lor pe care-l puteţi observa în poza de mai jos:



Se zice că în viaţă cât trăieşti înveţi şi sinceră să fiu am tendinţa să cred că este din ce în ce mai adevărat acest proverb/zicală. Am văzut pe la noi tonomate cu gume (tot pentru oameni mari), acestea fiind poziţionate în cluburi şi am înteles şi de ce. Apoi am mai văzut în Italia tonomate cu periuţă de dinţi şi pastă de unică folosinţă, acestea fiind poziţionate în restaurante. Exemplele pot continua, de la buchete de flori până la ţigări, dar ideea principală pe care vroiam să o subliniez că nu am înţeles poziţionarea lui, de aceea poate veniţi voi cu idei şi mă lămuriţi şi pe mine.
Enjoy it! (la articol mă refeream :) )

P.S.: Am scris „eroice” pentru că nu sunt o fană a traficului adus de astfel de cuvinte.

Notebook MSI EX600X-251EU - tehnologie versus utilitate

4
COM
Zilele trecute în timp ce căutam pe internet un notebook ce să-l înlocuiască pe cel vechi am dat de unul ce mi s-a părut cel puţin drăguţ în ceea ce priveşte raportul calitate-preţ.
Mi-am îndreptat privirea asupra unui laptop MSI. În primul rând beneficiezi de o placă video destul de bună cu memorie dedicată (256 Mb), de asemenea sunetul este excepţional, este un notebook din seria entertainement foarte reuşit. Funcţionează sub XP toate device-urile. Ecranul ACV WXGA este de asemenea foarte bun. Altfel decorativ, design bun, microfon şi webcam încorporate, bluetooth.
Din punctul de vedere a celor ce l-au achiziţionat merge foarte bine, se pliază foarte bine şi în ceea ce priveşte jocurile, iar în cazul în care vreţi Linux, laptopul se poate acomoda şi cu această variantă. În plus făţă de alte variante are tastatura numerică ce poate fi de folos pentru unii utilizatori.
Nu este el un laptop de lux, dar din câte am înţeles stă foarte bine cu sistemul de răcire şi în plus l-am găsit şi la un preţ foarte bun : 1.982,31 RON.
Notebook-ul este uşor de utilizat, iar tastatura este un plus în ceea ce-l priveşte, deşi poate fi supărător pentru unii poziţionarea touchpad-ului . Bateria ţine cam două ore dacă te joci, dar vine şi cu o garanţie de viaţă de doi ani.
Pentru a-l folosi zi de zi, eu zic că este numai bun. Nu arată el să te dea pe spate dar zic eu că pentru Intel Core 2 Duo este destul de bun pentru ceea ce oferă.
Am găsit un fimuleţ ca să-mi fac o idee mai bună asupra modului în care arată :

Lacul lebedelor

0
COM
Acum două săptămâni am fost pentru prima oară la un spectacol de balet pentru că mi s-a spus că trebuie ratat. Drumul până acolo a fost el cam lung, dar a meritat cu desăvârşinţă.
Ajunse în faţa scenei am observat că foarte multă lume foia nişte ziare de prezentare a spectacolului şi cum sunt mai curioasă din fire am decis să rog o domnişoară să-mi dea şi mie unul. Nu ştiam despre ce este vorba şi am început să-l citesc. Am aflat că trupa de balet venea tocmai de la Moscova de la teatrul La Classique, iar managerul este un italian. Dintr-o dată luminile s-au stins şi scena putea fi admirată în toată splendoarea sa, urmând ca balerinii să-şi facă apariţia.
Înainte de a merge la acest spectacol am fost sfătuită să văd despre ce este vorba în piesă şi am să-i sfătuiesc pe toţi ce vor să meargă la un astfel de spectacol să facă la fel, pentru că baletul nu este acelaşi lucru cu teatrul. Dacă pe parcursul unei piese de teatru reuşeşti să-ţi dai seama despre ce este vorba, aici nu poţi pentru că se dansează pe întreaga durată a spectacolului.
Pentru cei ce nu ştiu în ce constă povestea pe baza căruia s-a născut acest frumos spectacol de balet o voi relata în aşa fel încât să nu vă plictisesc:

În castelul prinţului Siegfred, ce împlineşte 21 de ani, regina organizează un bal pentru a-i găsi o soţie, invitând toate tinerele din regat. Tânărul nu se opune dorinţei mamei sale, dar preferă să-şi limpezească gândurile ieşind cu prietenii săi; urmărind un stol de lebede ajunge la un lac, unde asistă la metamorfoza suferită de către lebede ce se transformă în frumoase fete. Cea mai frumoasă este Odette; prinţesa îi explică că vrajă este opera unui mag răutăcios pe nume Rothbart, iar vraja este spulberată doar noaptea pe malurile lacului. Îndrăgostindu-se de Odette, Siegfred îi promite că se vor căsători: promisiunea tânărului, făcută pentru prima oară unei fete, poate desface vraja definitiv. Rothbart ascultă dialogul şi pune la cale un nou plan: o va duce la bal pe fica sa Odile, sosia perfectă a lui Odette, dar opusă în ceea ce priveşte sufletul. La bal "lebăda neagră" îl cucereşte pe Siegfred, care nu-şi respectă promisiunea făcută către iubita lui. Odette şi prietenele sale sunt disperate pentru că nu văd o ieşire din această situaţie; atunci când Siegfred descoperă minciuna, acesta se îndreaptă spre lac şi obţine iertare lui Odette. Acest sentiment atât de puternic învinge răul: Rothbart este învins şi cei doi îndrăgostiţi sunt împreună.

Mă bucur că am văzut această poveste pusă în scenă de către o echipă de profesionişti, pentru că baletul rus este renumit pentru frumuseţea spectacolelor sale.
Această experienţă m-a pus serios pe gânduri, pentru că sinceră să fiu am cam neglijat de ceva vreme teatrul şi am de gând ca în momentul în care va începe stagiunea să mă duc mai des.
Teatrul a fost mai mult o pasiune insuflată de către profesoara mea de limba română din liceu, dânsa ducându-ne aproape în fiecare săptămână la teatru şi ţin să-i multumesc pe această cale. Se pare că de când am ajuns la facultate am început să-mi neglijez această dorinţă şi să o ascund undeva în mine. Cred că mi-a trebuit acel impuls, adică să mai merg iar la teatru pentru a reînvia acea dorinţă latentă.
Sper să vă fi plăcut această incursiune în lumea teatrului şi am să revin cu detalii la începutul stagiunii.
Îmi place foarte mult aceast act:


Pun şi melodia ce poartă acelaşi nume:

Stargate Atlantis - o nouă pasiune

7
COM

De câteva săptămâni am o nouă pasiune insuflată de tatăl meu şi aceasta se numeşte: Stargate Atlantis. Probabil că mulţi dintre voi se aşteptau să fi învăţat să cânt la pian între timp, dar n-am avut nicio ocazie, pentru mine SF-urile erau ceva de genul „mai bine nu”.
A fost nevoie doar de un episod din seria 4 ca să fiu convinsă că acest tip de serial merită o şansă din partea mea şi uite aşa se face că acum am terminat seria unu şi-mi voi îndrepta atenţia către a doua.
Poate o să vă întrebaţi de ce am ales să vorbesc despre el, dar ştiu şi eu poate unuia dintre voi îi voi stârni interesul şi va trage un ochi să vadă despre ce-i vorba. Aşa că am să încep să vă spun câte ceva despre personajele principale:

Rodney – este omul de ştiinţă perfect, dar are un rol ce merge exact la fix, fiind pus mereu în situaţii limită ce-i scoate la iveală latura comică. Este acel tip inteligent şi amuzant în acelaşi timp.
Sheppard – este maiorul frumos, drăguţ, dar care nu va fi nicodată devreme acasă pentru că este mereu ocupat să-i bată pe cei răi. Presupun că este acel tipar pe care majoritatea fetelor l-ar vrea pe lângă casă, nu de alta dar mă găndesc că cineva mai trebuie să mai taie şi o gaină.
Teyla – nu o să apară din primul serial, dar e foarte drăguţă şi cam războinică aşa de felul ei. Probabil că mulţi şi-ar dori o astfel de femeie prin preajmă.
Doctorul scoţian – e cel care nu trebuie niciodată grabit, dar îmi place la nebunie accentul său.
Omul de ştiinţă ceh – dacă-l pui cu Rodney vei vedea că formează cea mai bună echipă. Doar două creiere luminate pot face faţă situaţiilor limită.
Dr. Weir – este ceea ce se numeşte liderul acestei operaţiuni. Are câteva momente mai proaste, dar să ştiţi că e fată bună până la urmă.
Inamicii – păi cei mai răi se numesc „the Wraith” şi ăştia o să rămână mult timp în prim plan, nu vreau să vă stric surpriza şi o să vă las să aflaţi singurei cine sunt şi ce anume fac.

Cam asta a fost o mică parte din distribuţie, sper măcar că v-am făcut curioşi.
Acum că tot am dezvăluit o mică parte din pasiunea mea o să vă urez vizionare plăcută şi un sfârşit de săptămână plăcut.Enjoy!

Cuvinte dezordonate aşezate pe hârtie

3
COM
Ieri am ajuns si eu acasă după o vacanţă minunată, aşa că mi-am dedicat ziua in cinstea mea şi am decis să lenevesc puţin după lungul drum parcurs.
Am revenit şi după cum cred că aţi observat scriu iar cu diacritice, nu e cine ştie ce, dar pe mine una mă face să mă simt mai bine când scriu aşa. În al doilea rând am rămas surprinsă de toropeala de acasă, dacă acum câteva zile puteam sta liniştită şi mă mai şi înveleam când dormeam acum nu-mi suport nici mâna prea aproape de corp (exagerez puţin, dar chiar mi-e cald).
Consider că în această perioadă e o mare aventură mersul cu maxi-taxi. Am intrat ieri în unul şi un val de căldură m-a izbit în faţă, norocul meu a fost că am găsit un loc liber lângă un geam. Cei care au căţeluşi presupun că ştiu cum stau necuvântătoarele cu acel căpuşor mic pe geam şi cu limba pe afară. Nu e cazul cu limba pe afară la mine, dar capul era cât mai aproape de geam.
Recunosc că în ultimul timp am lenevit mult şi simt că viaţa mea se va schimba într-o mică sau mare măsură (asta depinde şi de mine). Zic asta pentru că în viitorul apropiat trebuie să mă angajez, trebuie să încep să fiu mai independentă. Se pare că această lene mi-a afectat ş blogul, dar să ştiţi că am o mulţime de subiecte scrise pe un carneţel ce aşteaptă doar să fie dezvoltate şi scoase la lumină.
Am să scriu mai târziu despre o nouă pasiune a mea. Până atunci vă las cu noua mea melodie de suflet.

Va urez...

5
COM
...un sfarsit de saptamana placut!
Am auzit de curand piesa asta intr-un mare magazin de electronice si nu m-am lasat pana nu am aflat cine o canta. Cand am zis magazin mare am gresit, era imens sau mai bine spus era bucuria piticilor, dar si a voinicilor.
Gata cu vorbaria, las piesa sa spune totul si sper sa va placa si voua:

Videoclipul poate nu frapeaza, dar melodia e draguta.

P.S.: Sunt cu ochii pe voi ;-)

Seara country? Oricand!

2
COM
Acum exact o sapatamana am auzit ca undeva pe langa oras ar avea loc o noua manifestare campeneasca (cum o numesc ei aici) si am decis sa mergem sa vedem despre ce este vorba. Factorul cheie ce a condus mai mult spre curiozitate a fost ca vom putea gusta carne de taur la protap. Stabilisem un punct de intalnire si apoi unul cate unul au inceput sa apara, numai ca intotdeauna trebuie sa existe acel cineva sa-ti strice putin cheful, asa ca am fost nevoiti sa asteptam 35 de minute pentru ca acel personaj sa-si faca simtita prezenta.

In 15 minute am ajuns la locul unde se desfasura aceasta manifestare. Ajunsi acolo am crezut ca nu-mi vad bine ochilor si primul instinct a fost acela de a duce mainile la ochi. Vreau sa va spun ca erau cam 17 mese lungi de 8 metrii pline ochi de lume ce savura preparatele specifice, dupa acea imagine ne-am asezat la coada lunga cam de 5 metrii si am asteptat si iar am asteptat, dar am ajuns intr-un final la casa si am platit comanda. Vestea proasta ne-a spus-o o doamna ce batea la casa: "s-ar putea sa nu mai avem taur la protap, dar in schimb puteti sa va luati gratar mixt de aceiasi valoare". Toti tineam degetele incrucisate, pentru ca niciunul dintre noi nu mai mancase asa ceva.

Gasind intr-un sfarsit locuri la o masa am asteptat sa vina baiatul ce prelua comenzile si i-am inmanat bonul pentru a ne aduce comanda, numai ca s-a intors dupa un minut spunand ca nu mai are delicatesa, dar poate sa ne-o schimbe cu alt preparat. Dupa ce a plecat baiatul, catre cine credeti ca ni s-au indreptat privirile "fulgeratoare"? Exact pe cel care intarziase. Avand in vedere ca am venit sa ne relaxam, ne-am linistit imediat si am mancat un mixt la gratar, care a fost extrem de bun. A doua problema au fost cartofii prajiti pe care nu i-am primit nici dupa ce am terminat de mancat, baiatul care ne servise se pare ca luase o pauza, asa ca am schimbat cartofii pe desert.

Dupa o masa copioasa am mers la cortul in care se dansa muzica country, unde o dansatoare profesionista, invata un grup de 20 de persoane, pasii elementari pentru a putea dansa. Tipa era imbracat conform manifestarii si avea un microfon, exact cum vedeti in filme la salile de gimnastica americane. Mi-a placut tare mult stilul de dans si nu parea prea dificil, asa ca prin public mai dansam si eu.

Italienii astia chiar stiu sa se distreze, au acea relaxare si acel zambet care te destinde imediat. In concluzie, mancarea a fost buna, muzica exceptionala si oamenii din jur plini de buna voie. Sincer mi-as dori sa se organizeze si pe la noi astfel de evenimente, pentru ca sunt chiar distractive.

Cam asa arata o lectie de dans:







O piesa care-mi place mie mult:





Enjoy!

Ce poti sa faci cand ai trei telecomenzi?

2
COM
Pai sa presupunem in primul rand ca detii una bucata televizor, un DVD player si poate si un sistem audio pentru sufletul tau. Deci toate trei au cate o telecomanda.

Fie ca vrei sa te uiti la un DVD sau la un film intotdeauna vrem sa avem in apropiere acel efect ca si cum am fi la cinema si am sta in cel mai comod fotoliu pentru a savura imaginile ce ne trec prin fata. Pentru a putea face acest lucru trebuie sa deschizi sitemul audio si televizorul plus DVD player-ul si in consecinta sa tii cat mai aproape cele trei telecomenzi.


Eu de cateva saptamani ma confrunt cu urmatorul fapt: deschid televizorul si brusc realizez ca nu prea-mi place ce vad, asa ca ma duc imediat sa vad ce DVD-uri am si-l aleg pe cel care-mi place cel mai mult. Ce ma enerveaza cel mai mult? Pai faptul ca trebuie sa car acele telecomenzi dupa mine, iar in cazul in care se intampla ceva nu stiu pe care sa o selectez. Ba se aude prea tare, ba nu se aude, ba apas eu pe butonul gresit si schimb canalul iar DVD-ul saracul de el merge in continuare si sirul evenimentelor ar putea continua cu usurinta.


Cea ce ar trebui sa devina un moment de relaxare, leneveala sau atentie maxima se transforma in schimb in nervi si plangeri la adresa celor care au facut simplele telecomenzi sa devina prea complicate.


Off ce preocupari am si eu, dar cert e ca e o situatie asupra carora si altii au meditat si au plecat in cautarea unui raspuns. Cred ca cel mai simplu ar fi sa achizitionez o super telecomanda care sa ma scoata din aceasta situatie.


Daca stau bine si ma gandesc unii ar putea detine mai multe telecomenzi. Cum? Pai daca ai o combina implicit ai o telecomanda, unele monitoare pentru PC au si telecomenzi sau alte dispozitive electronice.


In concluzie ori te organizezi foarte bine si stii exact unde, ce si cum cauti, ori iti cumperi un dispozitiv special confectionat pentru a pune telecomenzile, ori iti achizitonezi super-telecomanda.

La restaurantul japonez

2
COM
Saptamana trecuta am avut placerea sa merg la un restaurant japonez pentru a incerca si eu pentru prima oara sushi. Nu m-a inspaimantat niciodata ideea de a incerca lucruri noi, pentru ca de-a lungul timpului am descoperit ca unele lucruri se pot dovedi intr-adevar bune.
Am lasat comanda pe seama celui ce a mai incercat mancarea japoneza si la masa au venit trei barcute mari pe care erau diferite tipuri de sushi si sashimi, dar mai interesant s-a dovedit a fi ce era la baza barcutei. Acolo erau doua condimente (ca sa le spun asa), unul verde, care se numeste wasabi si este o pasta foarte picanta ce se amesteca in sosul de soia, dupa care iei cu cele doua betisoare rulourile si le inmoi cu atentie in cel sos pentru ca mai apoi sa le poti degusta in voie. Cel de-al doilea element se numeste zenzere si este defapt ghimber. Am aflat prea tarziu ca trebuie bine inmuiat in sosul de soia si am descoperit care gust de sapun (mie una nu mi-a placut asa de mult).
Sushi in schimb a fost foarte bun si mai ales feliile de peste crud care-l insoteau s-au dovedit a fi delicoase. Sunt sigura ca unii o sa spuna bleah pentru ca e peste crud, dar este vorba despre somon, ton si alti asemenea pesti ce sunt pur si simplu deliciosi.


Al doilea fel pe care l-am gustat a fost peste la cuptor (somon) in sos de soia. Vreau sa va spun ca este pur si simplu delicios. Apoi am mai gustat sushi cu icre de somon, care mi-au amintit foarte mult de pastilutele pe care mi le dadea mama acum ceva vreme si erau pe baza de ulei de peste.
Berea japoneza difera putin de cea chinezeasca prin faptul ca sunt diferite ca si gust, dar totusi este mult mai apropiata de cea obisnuita si a fost chiar buna.

Era sa public articolul si am uitat sa va spun despre betisoare. Daca atunci cand le-am privit pentru prima oara nu-mi confereau incredere ca as putea sa mananc cu ele, am renuntat la furculita si am sesizat ca sunt usor de utilizat daca te invata cineva cum trebuie folosite.

La desert am decis sa merg pe o prajitura mai usoara pentru ca oricat de putin ar parea ca mananci, eu cel putin m-am saturat foarte repede si in consecinta am optat pentru o prajitura cu cocos (in totalitate de cocos) care pur si simplu mi-a dat peste cap papilele gustative.
In concluzie va recomand bucataria japoneza pentru ca mie mi-a plaut in proportie de 95% si cred ca as gasi cu usurinta si alti adepti care sa mi se alature. Sper ca nu v-am facut pofta prea tare.
See you next time! :-)

Intamplari de duminica

8
COM
Saptamana asta am decis sa mergem intr-un mare centru comercial, binenteles ca vroiam sa ma uit dupa o pereche de pantaloni trei sferturi si am gasit unul care mi-a placut si era si la un pret acceptabil. Am decis sa-l probez, dar ducandu-ma in zona de unde l-am luat am vazut ca au un numar mai mare si mi-am zis cu atat mai bine daca o sa-mi fie mai largi (fiind vorba de o pereche de pantaloni sport).
Am luat pantalonii, dar cand am ajuns acasa si i-am probat, m-am uitat pe eticheta din interior si am sesizat ca era un numar mult mai mic decat cel scris pe eticheta de hartie. In acel moment mi-am adus amintea vazusem un anunt pe care-l vazusem in magazin si care spunea ca daca constati o anumita problema in 30 de zile poti schimbi produsul doar daca ai bonul de casa (spre norocul meu il pastrasem).
Duminica am hotarat sa merg sa-i schimb si am si reusit, pentru ca cei de acolo au recunoscut ca putea fi o greseala a celor de la fabrica.
Dupa ce am iesit din magazin am decis sa mergem la Roncato sa vedem ce oferta au in outlet. Ca sa va pot descrie ce s-a intamplat trebuie sa va spun cum era dispus magazinul. Ca in orice alt magazin, vanzatorul are un birou pe care are un calculator sau o casa de marcat. Noutatea (cel putin pentru mine) cinsta in faptul ca erau anumite rafturi pe care erau dispuse genti, iar eu vroiam sa ma uit tocmai la acelea si tocmai atunci baiatul ce se ocupa de magazin vroia sa ajunga la casa. Se facea ca tocmai atunci eu ii stateam in drum. Saracul de el s-a impiedicat si a rupt cheia de la un sertar. Norocul a facut ca sertarul sa fie deschis.
Se pare ca nu prea i-am purtat noroc.
Am ales sa impartasesc aceasta povestioara cu voi pentru ca am niste planuri in ceea ce priveste blogul si va va fi mai usor sa intelegeti schimbarea.
Va multumesc pentru atentie si va mai astept pe la mine ;-)