Antioxidanții – scutul natural impotriva imbătrânirii și bolilor
Acum o săptămână
Se afișează postările cu eticheta Ganduri alese. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ganduri alese. Afișați toate postările
Ramai cu bine 2011
Sper ca ati petrecut frumos in noaptea dintre ani, pentru ca sincera sa fiu sunt de parere ca a fost un an plin pentru toata lumea.
Anul ce-a trecut a lasat fara doar si poate multe semne de intrebare si de ce nu, a facut loc unor amintiri frumoase pe care le voi pretui si le voi aseza cuminte intr-un sertar al sufletului meu.
Plec spre noul an cu multe propuneri si directii pe care le voi urma. Tin minte ca parca am vazut la cineva un anumit obicei si mi-am zis sa-l facem si noi la randul nostru. In ce consta? Tot ce-ti trebuie e o foie de hartie, un pix si un plic. Pe hartie vei scrie tot ce-ti doresti tu sa realizezi in 2012. Pui hartia-n plic si o sigilezi bine. Plicul se va deschide pe 01.01.2013.
Mi se pare o metoda foarte buna si originala de a evalua ce ai facut, ce ti-ai dorit si ce ai realizat. Este in primul rand o provocare pentru noi si eu sunt, evident, curioasa sa vad cate dorinte voi duce la bun sfarsit.
Unele din dorinte vor ramane un mister, dar vreau sa va spun ca voi da tot ce-i mai bun din mine pentru a va atrage atentia si a fi mandra de clipa-n care m-am decis sa fac acest blog. Nu spun mai mult, dar vreau sa va asteptati la surprize.
Ce va doresc voua? Pai va doresc tot binele din lume, alaturi de sanatate, fericire si implinirea tuturor dorintelor! Un Nou An mai bun va doresc!
Va imbratisez!
Cu drag,
Ioana
Craciun Fericit!
Ador perioada aceasta a anului si cred cu tarie ca Sarbatorile de iarna se petrec in familie, alturi de cei dragi. Acum este momentul in care majoritatea familiilor se aduna si-n plus ce poate fi mai frumos decat mirosul dulce de prajituri sau cozonaci?
Va doresc din tot sufletul sa aveti un Craciun Fericit, sa primiti tot ce-ati sperat de la Mos Craciun si sa aveti parte de bucurii, impliniri si sanatate!
Un Craciun minunat va urez si sa auzim numai de bine!
Petrecere frumoasa!
Cu drag,
Apa este viata
Poate unii dintre noi nu constientizeaza importanta apei, insa exista locuri pe lumea asta unde este la fel de importanta ca si viata. Dupa cum stiti organismul nostru poate rezista mult mai mult fara mancare decat fara apa.
Este trist ca desi avem pretentia ca avem o oarecare educatie nu suntem constienti ca risipim resurse importante, la care alti oameni nu au acces. Se intampla si nu numai la noi ci peste tot-n lume. Cum era vorba aia? Pana nu pierzi acel ceva nu realizezi ce-ai avut defapt.
Am descoperit un clip care explica importanta apei si cum ajuta ea la dezvoltarea unei societati. Este socant ce se intampla, dar este cruda realitate.
Va invit sa-l vizionati:
Acestea fiind spuse va urez o zi cat mai usoara si lipsita de probleme!
Cu drag,
Ioana
Toamna-n culori si sentimente
Chiar daca este soare afara, frigul nu ne sblabeste, iar caldura din calorifere se lasa indelung asteptata. Singurul lucru care ne-a ramas este sa speram la vremuri mai bune.
Toamna (care dupa parerea mea seamana mai mult cu o iarna) are si avantaje. Nimic nu e mai frumos decat sa scoti din cuptor o placinta cu mere si scortisoara aburinda, tot acum e si vremea placintelor cu bostan, a merelor si mai ales perelor (anul asta am facut o pasiune pentru ele), nucilor si a gutuilor.
Ati incercat vreodata sa puneti peste nucile decojite o lingurita cu miere de albine? Este absolut genial si gustos...Miamiiiii!
Imi place aspectul rosiatic al copacilor si covorul de frunze astenut pe trotuare, ceea ce nu-mi place este frigul, pentru ca extremitatile mele ingheata imediat. Pe langa asta e mult mai dificil sa alegi hainele pe care le vei purta. Dresuri, sosete mai groase, pantaloni si fustite la fel de groase. E greu pana le imbraci si mai greu e pasul in care ajungi direct in pijamale. Apropo de obiecte vestimentare, am facut o noua pasiune pentru esarfe, respectiv fulare. Sunt extrem de frumoase, mai ales ca acum se poarta culorile vii si asta nu ma face decat sa ma declar cucerita in proportie de 100%.
In concluzie, asa cum spunea si Albert Camus:
Toamna este a doua primavara, cand fiecare frunza e o floare
Stiu ca e duminica dar va supun la un mic test: am o sacosa pe masa, o sacosa in care se misca constant ceva. Ce poate fi? Va mai dau niste indicii: traieste-n apa si-n general toamna se gasesc si prin magazine.
Am sa revin cu poze ;-)
Nu stiu daca toamna tindem sa devenim mai romantici, dar cert e ca melodia pe care am descoperit-o cu ajutorul Madalinei se potriveste perfect cu vremea de afara.
O zi minunata va doresc!
Cu drag,
Ioana
Ioana
Cum arată o zi neagră?
Înafara faptului că te trezeşti alături de persoana iubită, ceea ce este ca o rază de soare în comparaţie cu ce urmează, partea cu datul jos din pat a ridicat câteva probleme în dimineaţa asta. Pur şi simplu îmi doream ca perioada de neleveală, intins şi căscat să nu se mai termine, dar cum aseara nu am avut timp să prepar pachetul, a trebuit să ma dau jos din pat şi să gândesc "zen".
Ce înseamnă să gândeşti "zen"? Păi să vedem, să spune că te duci să-ţi faci cumpărăturile şi persoana xyz îţi intră-n făţă. Cum reacţionezi? Majoritatea se enervează, vorbesc în bărbie sau chiar punctul pe "i". Cum aş reacţiona eu? Mi-aş exprima dezămagirea şi supărarea si l-aş ruga să respecte coada, între timp în mintea mea se anunţă furtună şi apar câteva fulgere şi tunete, dar în tot acest timp îmi menţin calmul şi dacă se poate afişez şi un zâmbet. Cel mai important este să nu te enervezi şi să nu răbufneşti.
Acum că am lămurit şi acest aspect putem să trecem la următoarea etapa. Ne frecam bine la ochi, ne spălăm pe mâini şi pornim spre bucătărie, unde pregătim pachetul, micul dejun şi mai ales cafeluţa.
Mai moţăim puţin pe la televizor, unde peste cine dăm? Peste acelaşi Busu care pe lângă faptul că spune ghicitori de dimineaţă, mai dă şi chics cu prognoza. Ce contează dacă afară stă să vină ploaia şi el spune că nu vor fi averse. E mai simplu să spui că sunt date preluate şi să arunci mâţa peste gard. De ce spun asta? Pentru că făcând o paralelă (pe prognozele meteo) între ProTv şi Antena1 nu ştiu care e mai departe de adevăr. Întotdeauna sunt cel puţin două-trei grade diferenţă.
Se apropie ora opt (întotdeuna îl iau ca reper) şi fug spre dormitor, unde mă schimb, mă aranjez şi trec în listă tot ce trebuie să iau cu mine la servici. Cel târziu la ora 8:20-8:30 sunt la uşă.
Dacă am noroc prind maxi-taxi în staţie, dar astăzi a trebuit să fug după el, drept recompensă am prins un loc pe scaun.
Toate bune şi frumoase, ajung la muncă unde care mai de care căscăm şi vrem înapoi în pat, deci un start numai bun pentru o zi de muncă. Nici măcar calculatorul nu se dovedeşte cooperant, trebuie să aştept cel puţin 10-15 să-şi facă update-ul şi cum cafea nu beau, decid să-mi fac ordine-n hârtiile de pe birou. Dacă este un lucrul pe care nu-l suport, acela este că nu-mi place să-mi văd biroul răvăşit şi plin de hărtii.
Numai bine-mi deschid poşta şi se anunţă o cădere a Internet-ului. O nuuuuuuu!!! Deci nici să muncesc nu pot. Mă reorganizez şi încep să-mi fac ordine-n fişiere. După ce-şi revine şi Internet-ul găsesc poşta plină de mail-uri în care fiecare vrea câte ceva. Rezist eroic în faţa valului de întrebări şi numai bine vine pauza peste mine. Ce drăguţ!!! Mai am patru ore la dispoziţie să termin toată treaba.
Nici cele patru ore nu au fost tocmai liniştite. Ce să mai? Probleme au apărut la tot pasul. Şi toate ca toate mi s-a făcut pofta de îngheţată tocmai cănd începea furtuna. Ce să-i faci? Ţara moare şi baba se piaptănă.
Nimic nu-i mai frumos decât să ajungi acasă să te schimb şi să stai cu picioarele-n sus.
Nu mi-a mai rămas decât să sper că mâine va fi o zi mai bună decât cea de azi.
Daniel Powter - Bad Day
O seara bună vă doresc!
Cu drag,
Ioana
Marea revenire
A trecut ceva timp de când nu am mai scris pe blog şi sinceră să fiu îmi pare rău pentru că am pus suflet în acest proiect personal, dar inevitabil l-am neglijat.
În ultimul timp am încercat să acord mai mult timp preocupărilor mele. Spre exemplu am citit câteva cărţi pe care le cam uitasem pe noptieră (sper să scriu în curând nişte recenzii), am "bucătărit" şi descoperit noi reţete pe care vi le voi împărtăşi în curând şi mai ales am redescoperit mersul pe role (o pasiune mai veche).
Deşi oraşul a început să se degradeze (la propriu) şi gropile au început să răsară precum ciupercile după ploaie, oraşul este destul de activ din punct de vedere cultural. Mai nou am descoperit seratele folk, concertele de jazz, expoziţiile de maşini retro şi târgurile vintage.
Pe finalul acestei înşiruiri de gânduri vreau să vă supun atenţiei o poezie (pe care şi eu am descoperit-o recent - din păcate):
Aceste fiind spuse vă urez o seară bună.
Cu drag,
Ioana
Va doresc Un Paste Fericit!
De dimineata bucataresc, mai aranjez una alta, iar acum ca am reusit sa-mi fac putin timp si as vrea sa va urez un calduros "Paste Fericit".
Sa speram ca iepurasul se tine de cuvant si anul acesta si va fi generos cu noi toti ;-) Sincera sa fiu eu tot il astept, i-am pregatit si ceva bun ca sa-si poate trage sufletul dupa o alergatura serioasa. Asa ca ne vom revedea in cateva zile cu subiecte noi si cred eu incitante.
Acestea fiind spus aveti grija ce anume si mai ales cat mancati. Take care!
I hate you so much right now
Saptamana aceasta am primit o veste nu prea buna, ca sa va dati seama despre ce este vorba am sa pun o simpla intrebare: Ati incercat sa va faceti un ceai / o cafea sau un 3 in 1 cu apa "potabila"? Nu sunt pretentioasa dar in conditiile in care contine 99,99 clor... apa e incolora si inodora cum am invata cu totii, dar cu cat stai mai aproape de Dunare iti dai seama ca este mai mult alba. Exagerez, dar am un mare offfff.
O melodie care descrie perfect starea mea de spirit? Hmmm... Kelis - Caught Out There:
Pentru cei/cele la fel de revoltati/e: enjoy the music ;)
Nopti de primavara
Momentan imi vine in minte doar o singura melodie "My favorite game". Eram adolescenta la acea vreme, dar asta nu ma impiedica sa nu o cant de cate ori ma apuca.
Aceasta melodie trezeste mai mult decat amintiri, iubiri primavaratice, trezeste rebela din mine. Stiu poate uni o sa spuna ca ei nu au momente din acestea, ei bine ma scuzati, acest articol nu le este adresat.
Sunt de parere ca daca nu profiti de micile placeri ale vietii, daca lasi sa treaca o zi macar fara sa zambesti sau sa aduci zambetul pe buzele cuiva, iti irosesti viata prin amaraciune, mai bine ai incerca sa iei taurul de coarne si sa inveti sa spui si nu. Daca vrei sa dansezi si cineva pur si simplu nu te aproba, pune frumos castile pe urechi si elibereaza-ti energia.
Vorbeam acum cateva zile de inhibitii, ei bine uneori trebuie lasate deoparte si savurata clipa, pentru ca indiferent cat de conservator esti, tot o viata ai, iar clipele pe care nu le traiesti dupa bunul plac le vei pierde, deci in consecinta le vei irosi.
O seara placuta va doresc, desi sunt constienta ca multi au tras pe dreapta.
Lipsit de inhibitii
Bine v-am regasit!
Nu-i asa ca este foarte usor sa spunem ca suntem lipsiti de inhibitii, mai ales cand ne aflam in intimitatea caminului nostru? Ce se intampla atunci cand suntem la serviciu si ne-am dorii sa fim in alta parte? Unu la mana am putea sa calatorim cu ajutorul gandurilor, doi la mana am putea sa ne "irosim" timpul intr-un mod placut. Spun asta pentru ca sunt constienta ca in momentul in care te plicitisesti gasesti o multitudine de lucruri pe care esti dispus sa le faci (nu de alta dar pincipalul scop este ca timpul sa treaca cat mai repede), problema insa vine atunci cand nu sti ce sa faci cu timpul tau.
Situatia actuala ma impiedica sa spun ca stau foarte bine in materie de time management. Prioritatea mea din aceasta perioada este lucrarea de disertatie (nu stau foarte prost, avand in vederea ca am strans majoritatea materialelor si mai ales ca dispun de un plan aprobat), greul vine atunci cand trebuie sa ma apuc de primul capitol si chiar daca nu stiam ca am devenit o experta in "nascocirea" unor modalitati prin care sa-mi pierd timpul.
Oricum sunt mandra pentru ca am facut un prim pas: mi-am scos mapa, m-am inarmat cu un marker si astept constiincioasa the big moment.
Din dorinta de a ma relaxa dupa o saptamana plina, am facut o incursiune in "my safe spot" si am gasit un spot realizat pentru cei de la BBC:
Ati fi in stare sa renuntati la ceva pentru a putea sa castigati timp pentru voi? Eu una nu as putea sa renunt la imbracaminte, dar sunt constienta de faptul ca atunci cand vrei ceva cu adevarat, poti reusi.
Interesant mod de a clasa ascultatorii postului BBC. Pana acum nu cred ca am vazut niciun spot asa de reusit pentru un post de radio. Noi ne concentram mai mult pe campanii cu premii, bani si cu castigarea titlurilor (cel mai bun radio, cea mai buna emisiune,etc.). Fara confirmarea meritelor esti un nimeni pe piata locala/nationala. Traim inca dupa principiul de ce sa nu moara si capra vecinului si de ce nu, a doamnelor ce stau pe scaunel si-si urmaresc vecinii (eu personal le numesc lunestiste).
Inchei acest articol aici sperand ca v-am descretit fruntile.
Indiferenta ucide
Incep prin a pune o intrebare pe cat de simpla pe atat de dureroasa pentru unii. Tu ce-ai face daca o alta persoana ar avea nevoie de ajutorul tau? Ai putea sa treci pe langa el gandindu-te ca altcineva il va putea ajuta?Sincera sa fiu pana saptamana trecuta am crezut cu greu ca asemenea persoane isi pot face veacul in institutii care ar trebui sa ajute nu sa-ti dea cu piciorul... se pare ca viata este in continuare la fel cruda si ca nu ezita sa-ti dea o palma si sa te trezeasca la realitate atunci cand te astepti cel mai putin.
Cu siguranta va intrebati de ce sunt asa de pornita. Sunt furioasa pe acest sistem birocratic puturos si plin de oameni cu nasul pe sus, dar sa ne revenim si sa trecem la subiect.
Saptamana trecuta prin fata sediului firmei pentru care lucrez, un om evident intr-o stare nu prea buna, dupa ce consumase alcool, a cazut pe jos nereusind sa-si mentina echilibrul. Doi dintre colegii mei i-au sarit in ajutor si au incercat sa-l puna intr-o pozitie normala astfel incat sa nu dea cu, capul de ciment, insa din pacate omul se simtea mult prea rau. In acest caz au sunat la ambulanta care dupa 20 de minute a aparut. Surpriza insa, in loc de ajutor paramedicul arunca cuvinte grele spre cei doi colegi. Era vadit deranjat de aceasta interventie. Ce conta ca omul era suferind si ca in mod neintentionat isi facea rau? El injura de mama focului si nu vedea cum el (o persoana ce trebuie sa ajute) ar putea remedia situatia.
Dupa ce omului i-au fost administrate anumite medicamente a fost preluat de politie si dus cel mai probabil la sectie ca sa-si "revina".
Mi se pare absurd ca un om ce lucreaza intr-un sistem finantat in mare parte de la bugetul de stat, mai precis din contributiile nostre la fondul de sanatate sa te trateze ca un gunoi. Daca nu-ti place meseria ai tot dreptul din lume sa te reprofilezi. Nu este prima oara cand aud de astfel de cazuri si sunt sigura ca nici ultima, dar orice om merita un minim respect.
Parca nu era de ajuns ca viata este si asa destul de grea, trebuia sa existe acel cineva care sa fie nerecunoscator ca are ce pune pe masa si care sa emita judecati asupra unui om pe care nici macar nu-l cunoaste. Acest lucru ne omora. E cel mai usor lucru sa arunci cu piatra, dar mai greu e sa-ti vezi pur si simplu de treaba ta.
Pun punct acestui articol pe cat de trist pe atat de real si sper sa mai deschid ochii oamenilor care cred ca totul trebuie inghitit doar pentru simplu fapt ca asa ne-am obisnuit.
O seara buna va urez!
Mandrie si prejudecata
Astazi vreau sa va vorbesc despre una din ultimele mele "achizitii" in materie de hrana culturala. Este vorba despre "Mandrie si prejudecata" de Jane Austen, o carte care mi-a dat mult de gandit si care as putea spune poate fi considerata o transpunere pe hartie a realitatii in care traim.Scriitoarea incepe prin a ne arata minunata fata a vremurilor in care rochiile ample erau un must have si in care casatoriile erau gandite ca si o investitie pe termen lung de catre petitori (in acest caz parintii). Asa se intampla si cadrul calduroasei familii Bennet, a carei liniste este perturbata de sosirea in vecinatate a domnului Bingley, un tanar "putred de bogat" dupa cum afirma doamna Bennet.
Desi se spune ca incurcate sunt caile destinului, domnul Bingley are deosebita placere sa participe la bal, unde danseaza cu una din fetele doamnei Bennet, Jane pe numele sau. Un personaj pe cat de frumos atat de plinde acea puritate pe care o intalnesti la micuti.
Spre deosebire de Jane, Elizabeth are parte numai de neplaceri din partea domnului Darcy, un caracter pe cat de intrigant pe atat de surprinzator. Acest cuplu va avea grija sa va surprinda in fiecare capitol cu cate ceva.
Ca si alte alte carti ale lui Jane Austen si aceasta fost ecranizata. Va recomand sa o vizionati pe cea din 1995 care este pur si simplu exceptionala. Adaptarea este una minunata, chiar si replicile din roman se regasesc in aceasta mini-serie.
Ultimul lucru pe care vreau sa-l adaug este ca aceasta carte va va tine de "cald" in noptile lungi si o sa va faca sa vreti sa o cititi intr-o singura seara, iar peste ani cand va veti uita pe rafturile bibliotecii veti zambi si va veti spune: "Asta e cartea pe care vreau sa o recitesc, pentru ca-mi mangaie sufletul, cea care-mi da incredere ca pana la urma si lucrurile incalcite pot avea un deznodamant fericit".
O seara buna va doresc alaturi de o carte buna!
Reflectii de ultim moment
Mergand pe strada vad oameni tot mai grabiti. Toti trebuie sa ajunga la munca, dar oare cati dintre ei nu-si fac griji pentru ziua de maine?
Tacerea apasatoare din jurul meu imi demonstreaza ca lumea e pusa pe ganduri, iar eu uitandu-ma spre ei clipesc incet si trag aer in piept spunandu-mi ca azi este o noua zi de munca. Pot sa-i fac fata cu succes mai ales ca este vineri. Stau si ma intreb oare am sa simt timpul liber sau iar o sa-mi fuga printre degete...
Offf... Oare ar fi prea mult sa cer ca sfarsitul de saptamana sa se prelungeasca? Oare de ce clipele de fericire si rasfat trec asa de repede, iar tacerea devine din ce in ce mai apasatoare? Parca nici statul in loc nu-mi mai prieste, prefer sa-mi gasesc o noua activitate.
Uneori stau si ma gandesc ca poate sunt prea grabita si nu mai am rabdare sa treaca timpul. Unii prind aripi si ajung pe culmi treziti fiind de claxonul unui sofer care nu intelege de ce tu circuli regulamentar tocmai in momentul lui de glorie si realizez ca suntem facuti pentru a ne grabi. Mancam pe fuga, ne facem cumparaturile in fuga de frica banilor din portofel, iubim in fuga dandu-le celor dragi numai farame.
Pana si momentul in care ne oprim si reactionam este unul scurt tocmai pentru ca nu mai avem rabdare. De aceea azi mi-am planificat activitatile in funtie de prioritati, iar seara mi-o rezerv mie si sufletului de langa mine asa ca o sa pun totul in stand by si am sa traiesc fiecare clipa fara a ma grabi sau a ma teme.
Bifez aceasta zi remarcabila si-n cinstea ei ofer neconditionat un zambet de multumire :-)
Momente de liniste
Astazi este una din acele zile in care pot sa afirm cu mana pe inima ca ma simt impacata cu mine insami, poate si datorita faptului ca unele lucruri mici au ajuns sa ma faca fericita dupa o perioada plina de stres.
Descopar lucruri noi care-mi plac si promit sa aduc cat de curand si dovada. Nu m-am schimbat, nu asta am vrut sa spun, doar ca-mi place linistea. Ador un moment de relaxare in compania unei carti bune si un zambet inocent inainte de a pune capul pe perna.
Chit ca uneori par un vulcan in plina desfasurare sau un ganditor desavarsit, am inceput sa realizez ca viata e facut sa o traiesti si mai ales sa o savurezi. Nu trebuie sa astepti momentul pentru ca s-ar putea sa te trezesti plin de regrete. Asa ca acum am o alta metoda: ma gandesc, actionez si ma bucur de rezultate (si nu, nu e reclama la detergent).
Pentru a completa aceasta melodie am sa condimentez momentul cu o delicioasa melodie, care sper eu sa va elibereze putin de stres.
Descopar lucruri noi care-mi plac si promit sa aduc cat de curand si dovada. Nu m-am schimbat, nu asta am vrut sa spun, doar ca-mi place linistea. Ador un moment de relaxare in compania unei carti bune si un zambet inocent inainte de a pune capul pe perna.
Chit ca uneori par un vulcan in plina desfasurare sau un ganditor desavarsit, am inceput sa realizez ca viata e facut sa o traiesti si mai ales sa o savurezi. Nu trebuie sa astepti momentul pentru ca s-ar putea sa te trezesti plin de regrete. Asa ca acum am o alta metoda: ma gandesc, actionez si ma bucur de rezultate (si nu, nu e reclama la detergent).
Pentru a completa aceasta melodie am sa condimentez momentul cu o delicioasa melodie, care sper eu sa va elibereze putin de stres.
O seara placuta va urez!
Arlington Park
Rareori se intrevad targuri de carte pe la Galati, asa ca ultima oara pe langa simpla tatonare a terenului, am zis sa-mi iau o carte de vacanta si citind eu prezentarea cartii m-am trezit cu ea in sacosica.Este vorba despre "Arlington Park" de Rachel Cusk, un roman nominalizat la Orange Prize, tradus in mod exceptional de catre Roxana Patras. Spun asta pentru ca stilul este unul mirific, unul ce-ti mangai toate simturile si te face sa plutesti la fiecare pagina citita.
Este o zi obisnuita in Arlington Park, o suburbie londoneza unde cinci femei isi traiesc viata dupa regulile locului. Fiecare incepe prin a-si da masca jos si prin a recunoaste ca ceea ce face nu este tocmai ce si-a dorit de la viata. Prinse mereu intre viata profesionala si datoria de mama incep sa-si asume esecurile si sa se confrunte cu realitatea dureroasa pe care aceasta sera stralucitoare si prospera nu o poate indeparta prin statut social.
Fie ca sunt vecine, cunostinte sau chiar prietene, eroinele acestui roman au in comun sentimentul de captivitate, inutilitate si de consumare propriilor resurse in van. Autoarea nu le compatimeste, mai degraba descrie cum iluziile iti pot distruge perceptia asupra vietii, totodata ducand o viata duplicitara, fara pic de miez, acum ca frumusetea nu mai reprezinta un atuu.
Poate ca toata lumea are anumite regrete, dar ceea ce trebuie sa intelegi dupa ce citesti acest roman este ca nu poti sa traiesti plangandu-te mereu. Trebuie sa pui piciorul in prag si sa-ti continui drumul asumandu-ti tot ce se intampla in jurul tau si savurand fiecare clipa. Nu exista problema la care sa nu gasim rezolvarea intr-un final, iar daca te lamentezi la fiecare pas s-ar putea sa ramai doar cu praf in ochi si cu un gust amar.
Va provoc sa o cititi, poate unora le va deschide ochii ;-)
Cu gandul la Hemingway
De felul meu sunt mai capoasa si nu ma las pana nu ma confrunt cu o anumita situatie, asa am facut si in ceea ce-l priveste pe Hemingway, desi am citit critici, articole si chiar recenzii ce scoteau in evidenta faptul ca nu este un scriitor tocmai usor de parcurs, nu m-am lasat si am facut o fixatie pentru "Batranul si marea", numai ca destinul nu e o carte deschisa si-n mainile mele a ajuns o alta carte "Noaptea dinaintea bataliei si alte povestiri".O carte ce aduna o multime de povestioare, care mai de care mai frumoase si din care poti trage multe concluzii interesante. Recunosc ca prima pe care am mi-am aruncat privirea s-a dovedit a fi o piedica, pentru ca de felul meu nu sunt o mare a pasionata a pescuitului, iar pestele nu se afla chiar in topul preferintelor mele, dar pana la urma am inceput sa fiu din ce in ce mai curioasa cu privire la ceea ce avea sa urmeze si uite ca speranta nu a murit ultima.
Am sa va recomand o nuvela, care mie una mi-a placut foarte mult "Ia-ti un caine pentru orbi". Chiar dac titlul indica o poveste cu latura mai mult sociala, este vorba despre o frumoasa poveste dragoste, despre sacrificii. Intrebarea pe care o ai in minte dupa ce ai terminat sa o citesti este: Ce ai fi dispus sa faci pentru persoana de langa tine?
Daca apucati sa o rasfoiti macar, va veti da seama ca unele sunt neterminate si poate veti continua sa va intrebati ce s-ar fi intamplat daca... Acesta este si cazul meu, "Ultimul loc bun", m-a determinat sa-mi tot inchipui ce s-ar fi putut intampla cu cei doi frati.
Poate este putin greoi si-ti necesita atentia la inceput, dar cred ca este un scriitor talie inalta, pentru ca detaliile te fac sa asociezi elementele nuvelei cu realitatea, este in cele din urma un volum plin de actiune pe care-l recomand cu caldura tuturor celor carora le-am trezit macar curiozitatea.
Lectura placuta!
Primul anisor!
E oficial, astazi implinesc un anisor.... Unul in care am scris despre mine, despre ceea ce cred eu ca merita scos in fata si mai ales pentru ca-mi place sa o fac. Sunt multumita in primul rand de mine si de ceea ce am reusit sa fac pana acuma.
Ce-mi doresc de la anul ce urmeaza? Pai in primul rand imi doresc ca noua tema sa vina cat mai repede si sa si mearga... Imi doresc cat mai multe subiecte, noi si incitante care sa nu va plictiseasca.
Acum ca la orice decernare de premii, glumesc evident... Nu, acum serios vorbind vreau sa multumesc celor care au trecut macar in fuga pe aici si sa le dedic un mic filmulet, al celor de la Apple, pe care sincera sa fiu, l-am tinut pentru aceasta ocazie:
Happy Birthday to my blog! ;-)
La rascruce de vanturi
Unul dintre cele mai remarcante romane din cate mi-a fost dat sa citesc pana acum, pacat insa ca este singurul roman al lui Emily Brontë, pe langa acesta existand si un volum de poezii, spre care as vrea sa-mi indrept atentia in viitor.Actiunea se desfasoara in Marea Britanie a sfarsitului secolului XVIII si desi nu parea o carte usor de citit, am facut tot posibilul sa o citesc cat mai repede pentru ca mi-a acapart atentia si simplu fapt ca nu stiam cum se va termina imi crea o usoara senzatie de incomfort.
Romanul are in prim plan dragostea interzisa dintre Catherine si Heathcliff, pe care sentimentele par sa-i indrepte spre actiuni necugetate, ajungand intr-un final prin a distruge acest sentiment pur. Nenumarate obstacole par sa tot apara si desi la un moment dat ai impresia ca e doar un roman cu iz de basm, toate lucrurile se incurca mai tare si dintr-o data te vezi pus in situatia de a citi cu respiratia taiata.
Heathcliff este un personaj cu o aura intunecata, puternic si incapatanat. Acesta este adoptat de familia Earnshaw, si se indragosteste de fiica acestora, Catherine, cu care traieste o frumoasa poveste de dragoste. Din pacate, fratele acesteia, Hindley, il trateaza ca pe ultimul om, castigand ura acestuia. Datorita unor cuvinte aruncate pur si simplu-n vant cei doi eroi principali ajung sa se desparta, iar golul din inima lui Catherine o impinge sa se casatoreasca cu Edgar Linton.
Heathcliff fuge si se intoarce cu o avere impresionanta, hotarat sa se razbune pe toti cei ce l-au jignit. Nu am sa mai continui rezumatul pentru ca as strica tot farmecul romanului. Cum va actiona Heatcliff si care va fi reactia lui Catherine veti putea descoperi, citind minunata opera.
Ca si concluzie as putea sa mentionez atentia spre detaliu si mai ales senzatia pe care o ai urmarind firul actiunii. Este o carte impresionanta si mai ales atipica, nu se compara cu un alt roman de dragoste, deci nu as putea sa o aseman cu o alta sau sa-i pun o eticheta.
Va urez spor la citit!
Ca si concluzie as putea sa mentionez atentia spre detaliu si mai ales senzatia pe care o ai urmarind firul actiunii. Este o carte impresionanta si mai ales atipica, nu se compara cu un alt roman de dragoste, deci nu as putea sa o aseman cu o alta sau sa-i pun o eticheta.
Va urez spor la citit!
A venit primavara
...cu alaiul ei de flori frumoase, gingase. Fie ele lalele, zambile sau frezii, toate ne induc o stare de bucurie, de alinare a sufletului. Pentru mine acest inceput de sezon marcheaza un nou capitol in viata mea.
Mi-am propus sa aduc o schimbare pentru aceasta primavara si am sa le enumar in mod aleator, in functie de starea de spirit care mi-a indus aceasta nevoie de nou, de schimbare:
1. Am hotarat sa-mi purific organsimul, ducand o dieta sanatoasa, astfel incat sa scap de colacei, pentru ca sincera sa fiu nici macar la innot nu ajuta.
2. Simt o nevoie de a schimba putin aspectul blogului, asa ca in cazul in care voi mai lipsi veti sti ca totusi sunt pe aici. Am mai vrut eu sa ma mut pe un domeniu, dar din pacate planurile nu au concordat cu realitatea.
3. Vreau sa ma tund, pentru ca acusi-acusi vine vara si vreau sa o intampin asa cum se cuvine. Fie vorba intre noi, abia astept sa renunt la bluzite pentru tricouri si rochite, ba mai mult, astept momentul in care cizmele vor fi date uitarii, iar in locul lor se vor afisa cumintei papucei si pantofiori decupati.
4. Daca tot imi fac ordine in viata, acum trebuie sa trec si la sifonier, unde trebuie asezate hainutele lejere, pe categorii si alte criterii pe care fetele sunt sigura ca le inteleg.
5. Am sesizat unele bloguri foarte interesante pe care sper sa-mi indrept atentia mai des si de ce nu sa fac alte descoperiri prin blogosfera.
6. Pentru ca tot a venit vremea schimbarile, i-am pus gand rau si playlistului meu, asa noi piese si-au gasit locul.
Da, primavara a venit pe fereastra si mi-a patruns in suflet, astept cu nerabdare incalzirea vremii pentru ca-mi plac la nebunie plimbarile de mana, atunci cand vantul iti alina usor parul si cand soarele-ti face cu ochiul.
Chiar daca ceasul indica ora, am sa-l infrunt si de data asta spunandu-i ca stiu ca zile vor trece, dar amintirile, clipele frumoase si experinta nu mi le va putea lua niciodata. Imi salvez timpul, pentru ca in acest fel stiu ca-mi protejez memoriile si chiar pe mine insami si mai ales pe cei din jurul meu, alaturi de care vreau sa mi-l petrec in cel mai frumos mod posibil. Pentru ca oricat de mult am vrea sa nu stim asta, ne construim sau chiar planificam urmatorele momente prin propriile noastre actiuni.
Pe final va urez o primavara frumoasa-n casa si-n suflet si va propun o noua melodie:
Ratiune si simtire
Dupa cum bine va spuneam cu ceva timp in urma, o carte mi-a captat repede atentia, m-a "sedus", dupa care a inceput sa ma uimeasca cu fiecare pagina a sa, creand dependenta. Recunosc ca in tot acest timp, nu am putut sa nu-mi fac mii de scenarii, sa-mi inchipui finalul, dar sunt mandra, pentru ca totusi am reusit sa o termin inainte de a vedea filmul sau mini-seria celor de la BBC."Ratiune si simtire" este o carte scrisa de Jane Austen, pe care cu greu poti sa o uiti, avand acel aer boem, de care te poti indragosti cu usurinta. Este povestea surorilor Dashwood, in timp ce Elinor este o fiinta rationala, cu simt de raspundere si plina de consideratie fata de cei din jur, Marianne este partea sensibila a romanului, reusind cu greu sa-si stapaneasca sentimentele si trairile.
Trecute printr-o recenta intamplare mai putin fericita, membrele familiei Dashwood sunt nevoite sa-si ia inima-n piept si sa-si croiasca drum prin dificilele incercari. Le puteti regasi in cele mai diferite ipostaze, cand triste, cand vesele. Nu vreau sa dezvalui prea multe amanunte, dar tin totusi sa va aduc in atentie faptul ca indiferent de directia pe care o iau lucrurile, cartea se sfarseste bine. Acuma ramane sa decideti voi pentru cine.
O recomand cu caldura celor care vor o carte pentru vacanta, dat fiind faptul ca este usor de parcurs.
Daca tot ati decis ca va merita atentia va mai sfatuiesc sa vizionati si mini-seria celor de la BBC. Nu am vazut serial/film care sa nu se abata de la carte, dar pentru toate exista un inceput...Foarte bine realizat, actori de exceptie si scenariu ce respecta cartea in proportie de 90%.
Acum am trecut la un nou scriitor mai trist din cate se pare, dar sper ca pana la sfarsitul cartii sa rasara soarele si pe filele cartii mele.
O zi cat mai placuta va urez!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
