Şoferie dulce chin

2
COM
Azi am să vă vorbesc despre şoferie, dat fiind faptul că în timpul meu liber am găsit un clip care sigur vă va stârni râsul.
Ştiu că femeile sunt blamate şi vor fi în continuare judecate, mai ales în timp ce sunt la volan. Sunt sigură că mulţi dintre voi aţi văzut adevărate dezastre la volan, dar eu sunt de părere că din totalul lor 60% sunt femei şi restul sunt bărbaţi. Da aţi văzut bine, sunt şi mulţi bărbaţi, care la volan se comportă ca nişte adevăraţi măgari, se bat cu pumnul în piept, iar dacă te mai văd şi singură în maşină sar la bătaie.
Am întâlnit însă şi şoferi jos pălăria, atât femei, cât şi bărbaţi. Acum am să vă dau însă două exemple: există în Iaşi o colegă, prefer să nu-i dezvălui numele, atât de disciplinată în trafic încât îţi vine să te dai jos din maşină şi să o pupi (vorba vine între noi, e femie la casa ei). În cel de-al doilea exemplu tot despre o femie este vorba. Veneam anul trecut de la o nuntă, domnul ce conducea maşina era medic stomatolog, conducea groaznic nu alta, însă nevesta lui era minunată din acest punct de vedere.
Vreau să liniştesc spiritele şi să vă spun că nu sunt anti-bărbaţi, am vrut să scot în evidenţă faptul că nu toată lumea se pricepe să ţină covrigul în mână.
Dacă tot v-am făcut să vă gândiţi la acel clip îl ataşez mai jos:





Hmm...ce părere aveţi?
Numai de şoferi din aceştia să nu ai parte. Au început cei de la MAI o campanie publicitară în sensul acesta, dar având în vedere că ne-am învăţat cu nărav, nu ştiu cât succes va avea. Le urez însă succes şi le sugerez să schimbe şi agenţia publicitară aleasă.

Gusto - un spot făcut cu picioarele

3
COM

În fiecare zi m-am obişnuit să-mi citesc căsuţa poştală să aflu noutăţile şi ieri mi-a fost dat să dau peste o analiză a celor de la Iqads asupra unui spot pentru pufuleţi. Prima întrebare care mi-a venit în cap a fost de ce nu o vedem pe micile ecrane. Răspunsul însă a venit şi el la un minut distanţă: păi cum să accepte CNA-ul difuzarea unui astfel de spot care până la urmă nu mi se pare aşa de deosebit, fiind mai mult ca o glumă de prost gust.

Am ataşat clipul şi spotul:


Sinceră să fiu mă aşteptam la un spot mult mai plăcut, vizual vorbind, unul în care cei mici să se joace liniştiţi ştiind că bunica are la îndemână mereu pufuleţii lor preferaţi. Nu ştiu cât de bună este ideea mea, dar parcă totuşi nu mă pot împăca cu acest spot.
Tot din materialul indicat mai sus aflu că cei de la Gusto nu merg pe ideea de a comercializa produsul în şcoli, iar următoarea mea întrebare ar fi: pe ce s-au bazat când şi-au stabilit publicul ţintă? Oare ce frecvenţă în achiziţionarea pufuleţilor au spre exemplu adolescenţii?
Îmi amintesc că am mai văzut această poveste cu portocala într-un film de pe afară. Am să fac nişte cercetări în sensul asta şi am să văd dacă-l găsesc. Dacă mă poate ajuta cineva, ar fi şi mai bine. Acţiunea se petrecea într-un birou şi tipa tăia o portocală se stinge lumină şi îşi taie degetul.
Gata am făcut cercetări filmul se numeşte Între gheţari sau Ice Bound. E una dintre scenele de început ale filmului.
Cam prost inspiraţi cei cu ideea, dar cât există acest nou curent Emo, o să tot vedem spoturi din ce în ce mai agresive.

Astept şi părerile vostre să văd dacă-s singură împotriva lor.

Noutăţi

2
COM
Bine v-am regăsit. Ştiu că a trecut ceva timp de când nu am mai scris pe blog, dar am decis să nu vă mai las în suspans şi am să vă spun că de mâine intru şi eu în rând cu lumea, adică m-am angajat şi am intrat şi la master.
Mâine am să revin cu un nou articol, care sper eu să vă placă.
Până atunci însă vă las o melodie frumoasă foc:


Cei ce o cântă se numesc Pink Martini, dacă vă plac căutaţi şi Soledad, Hey Eugene, Que sera, sera vă asigur că nu o să vă pară rău.
Ne auzim mâine ;)

În vizită la medicul de familie

2
COM
Zilele acestea m-am ocupat de dosarul necesar pentru a mă angaja şi în mod inevitabil a trebuit să ajung şi pe la medicul de familie. Chiar dacă am fost destul de rar pe acolo, nu am stat nicodată mai mult de un sfert de oră, dar de data asta s-a dovedit a fi altă situaţie. M-am conformat şi m-am aşezat cuminţică la rând, numai că mi-am dat seama că oricât de mult mi-aş dori să ignor unele aspecte nu voi putea, drept urmare am decis să scriu acest articol.

Vă voi spune ce tipuri de persoane puteţi regăsi pe acolo:
1. Băbuţele iscoditoare - acestea ori vor vorbi singure până vor fi băgate în seamă, ori vor începe să-ţi pună diverse întrebări numai să vorbeşti cu ele, dar nu vă luaţi după aparenţe ceea ce vor ele este să-ţi povestească tragediile prin care trec. Orice le-ai spune rămân fixate pe un anumit subiect.
2. Băbuţe răutăcioase - acestea vor profita de orice ocazie pentru a-ţi lua locul de pe scaun, nu vor ţine cont niciodată seama de vârsta celui ce ocupa locul. Întodeauna vor comenta şi bolborosi. Cel mai bine ar fi să le ignori.
3. Oameni de treabă - aceştia din urmă pot fi uşor influenţaţi de prima categorie. Reuşesc întodeauna să aibă răbdare şi te vor lasa să închei o simplă propoziţie.
4. Oameni tăcuţi - oricât ar crede primele categori că îi vor impresiona, aceştia nu vor schiţa nici măcar un zâmbet.
Era să uit de ultima categorie: 5. Iubitoarele/Iubitorii de bârfă - aceştia se pot regăsi oriunde şi oricum şi mereu vei sfârşi cu o durere de cap dacă vei sta în imediata lor apropiere.


Acestea fiind spuse am să concluzionez prin a spune că nu-i pot suporta pe cei din 1, 2 şi 5, pentru că aceştia fac ca aşteptarea să fie din ce în ce mai lungă. Apropo de aşteptare, nu pot să-i sufăr pe cei cu nasul pe sus ce nu respectă rândul.
Toate s-au sfârşit relativ "rapid", am aşteptat aproape 2 ore, având în vedere că pentru cazier am aşteptat două minute.
În concluzie, cam greu cu sistemul public mai ales dacă împrejurările nu te ajută.


Am găsit o melodie numai bună pentru această mare nebuneală:








Cum poţi descărca muzică de pe Trilulilu sau YouTube

1
COM
Mă tot chinuiam zile în şir să-mi dau jos nişte piese, numai că soluţia era mai simplă decât aş fi crezut vreodată.
Pentru a putea face acest lucru trebuie să urmăreşti aceşti cinci paşi:



1. Tipăreşte în browser următoarea adresă: http://www.fisierul.as.ro/.
2. Pe această pagină vei găsi o căsuţă unde vei introduce URL-ul. Exemplu: http://www.trilulilu.ro/sor_23/3eba1650244c88.
3. Apoi dai un simplu click pe download.
4. Vei selecta save şi fişierul unde-l vei salva.
5. Ultimul lucru pe care-l ai de făcut este să asculţi melodia.
Voi ataşa mai jos o listă cu site-uri asemănătoare:
Pun şi un fimuleţ ca să fie de ajutor:



Update: Live Downloader poate fi o solutie mai buna. Filmuletul il gasiti aici.

Celine Dion - Sensational

4
COM
Acesta este noul spot de promovare al parfumului Sensational:

Nu stiu câţi dintre voi ştiaţi această piesă, dar pe mine mă încântă de ceva vreme, este vorba de Eyes On Me şi este cel de-al doilea single de pe albumul Taking Chances lansat la începutul anului 2008.
Sper să vă placă :-)


Imnul tocilarilor

2
COM
Aşa arată videoclipul pentru acei tocilari înrăiţi:




L-am găsit pe Trilulilu şi am avut şi răbdarea să ascult versurile, care se potrivesc ca o mănuşă cu linia melodică.
Nu am nimic cu cei care învaţă fără să realizeze despre ce tip de informaţie este vorba, până la urmă fiecare face ce poate şi mai ales cum poate.
Să facem puţin haz de necaz măcar într-o zi de sâmbătă ;-)
Enjoy!

Ce te faci cu vecinul zgomotos?

2
COM
De câteva zile am o mare problemă, vecinul meu şi-a reluat prostul obicei de a folosi bormaşina în momentele cele mai proaste. 8 ani au trecut şi bormaşina tot se aude, iar pentru că nu mai suport această situaţie am decis să scriu pe blog.

Păi am să încep în primul rând să vă spun ce nu poţi să faci atunci când acesta face zgomot:
1. Nu poţi să dormi, oricât de adânc ai crede că este somnul tău.
2. Nu vei putea să scri un articol pentru blogul tău.
3. Nici să nu te gândeşti cumva să deschizi televizorul pentru că nu vei înţelege nimic.
4. Dacă cumva ţi-e foame ai grijă să nu fie lichid, pentru că rişti să verşi pe tine.
5. Ai vrea cumva să faci o băiţă în cada ta comfortabilă? Îţi spun de pe acum să-ţi iei gândul.
6. Nu o să poţi citi nici măcar cea mai mică rubrică din ziar.

Acum că am stabilit ce nu poţi face să vedem ce poţi face:
1. Faci un duş rapid.
2. Te duci să faci nişte cumpărături.
3. Asculţi muzică la căşti.
4. Brusc simiţi nevoi de o plimbare.
5. Încerci să-ţi pui perna peste cap (nerecomandat pentru că unii s-ar putea sufoca singuri).

Comparând argumentele, "aş putea" cu cele "nu pot", realizez că oricât de mult m-aş strădui să fac altceva încât să uit de zumzetul bormaşinii, nu voi reuşi.
Voi ce părere aveţi sau mai bine zis cum reacţionaţi în astfel de situaţii?

Un peruş adorabil

5
COM
Astăzi am plăcerea să vi-l prezint pe Goguleţ, unul dintre cei mai simpatici peruşi în viaţă. E foarte sociabil, iubăreţ şi unde mai pui că e şi deştept.
Povestea lui începe acum un an de zile când a fost găsit zburând printr-un copăcel, care din fericire era chiar lângă un balconş al unui bloc din Galaţi. Şi uite aşa, această minunată creatură a fost adoptată, iar la scurt timp am ajuns şi eu să-l cunosc. Nu ştiu dacă o să mă credţi, dar a fost pur şi simplu dragoste la prima vedere, nu este diferit ca şi aspect de cel mai comun peruş, dar faptul că eu îl pupăceam şi el venea cât mai aproape de mine, m-a cucerit.
Acum mai nou stăpâna i-a adus o parteneră şi din câte văd eu, moare după ea, deşi vorba fie între noi ea e puţin mai sălbăticuţă, dar e frumuşică foc.
Pun mai jos nişte poze cu Goguleţ iubitul (aşa cum este el alintat):



Uitam să vă spun de ce este acest peruş aşa de iubit şi mai ales de ce am spus că este deştept. Goguleţ a învăţat să vorbească şi ca dovadă am să pun înregistrarea:


Dacă nu aţi auzit prea bine, vă sfătuiesc să daţi volumul mai tare pentru că nici eu nu am auzit prea bine întâia oară.

Spune aşa: Ce face Goguleţ? Goguleţ prietenul şi iubi, iubi, iubi, iubi.
Sper că v-a cucerit şi pe voi acest sufleţel aşa cum m-a cucerit şi pe mine.

Platoul Elodia - a fi sau a nu fi?

8
COM
Vă promiteam acum ceva timp că am să dau jos nişte poze pentru a le împărtăşi cu voi şi uite că acel moment a venit.
În drum spre casă, am decis să oprim la un popas pe DN1 pentru a mânca ceva şi cum am deschis meniul ghiciţi peste ce am dat. Păi cam pe a treia pagină scria mare cu markerul "Platou Elodia". Prima noastră reacţie a fost să întrebăm în ce constă aceste fel de mâncare şi am aflat că este vorba despre un rulou din piept de pui umplut cu brânză proaspătă, oricum nu am fost destul de curioşi încât să-l comandăm, dar am rămas surprinşi de ce le mai dă unora prin cap.
Ataşez mai jos două fotografii:





Singura întrebare care-ţi rămâne tipărită pe buze ar putea fi: Oare apuc să manânc sau o să dispară în mod inexplicabil?
Sper că v-am mai descreţit frunţile acum că tot e început de săptămână. Enjoy!!!

Bunătăţi de la bunica

0
COM
Cu toţii avem o reţetă preferată, ei bine eu am mai mult şi vreau să o împărtăşesc cu voi: găluştele cu prune. Aoleu, de când mă ştiu bunica îmi tot face aceste minunăţii, numai că acum, mai nou, în cei patru ani cât am stat la Iaşi am învăţat să fac cam de toate pentru toţi, deci sunt sigură ca de foame nu am să mor. Vă invit să vedeţi cam cum se face, dar înainte de asdta vă recomand prunele mai cărnoase, mici şi dulci pentru acest minunat desert, iar acum să demarăm procesul:

Ingrediente:

Pentru 5 porţii: 1 kg cartofi, 200 gr. făină albă, 100 gr. unt, 100 gr. pesmet, 1 kg prune, 100 gr. zahăr, 2-3 ouă, scorţişoară, sare
Cartofii, fierţi în coajă, se curăţă şi se trec prin sită sau se dau prin maşina de tocat. Apoi se adaugă făina, sarea, ouăle şi se frământă bine. Din această compoziţie se întinde o foaie mai groasă. Se spală prunele şi li se scot sâmburii. Se taie foaia în pătrate şi în fiecare pătrat se pune câte o prună. Se înveleşte bine pruna în foaie. Găluştele astfel pregătite se fierb în apă clocotită 10 minute. Pesmetul se rumeneşte într-un vas în untul înfierbântat. Se trece prin pesmesmetul amestecat cu zahăr fiecare găluşcă.
Se servesc câte 5-6 găluşte de porţie, depinde şi de cât de mari le-aţi făcut.




Legenda fotografie:


1 - aluatul făcut rulou;
2 - bucăţica de prună aşezată pe o fâşie de aluat;
3 - găluştele înainte de fierbere;
4 - găluştele fierte;
5 - cealaltă parte de găluşte ce fierb;
6 - faza finala a preparării şi anume: tăvălirea găluştelor prin pesmet şi zahăr.


Pe final vă mai vând un pont: pentru ca ele să iasă cât mai uniform, tăiaţi prunele în grosime, nu în lungime


Vă urez poftă bună!
P.S.: o melodie pentru aceste delicoase găluşte.





Microsoft atacă Apple prin intermediul lui Seinfeld

0
COM
Se pare că spotul celor de la Mac nu a rămas fără un răspuns, iar cei de la Microsoft au ripostat. Uite aşa am aflat şi eu astăzi de pe mail că Seinfeld a fost cooptat în noua strategie de branding a celor de la Microsoft şi uite aşa o să primescă bietul de el cam 10 milioane de dolari pentru această nouă campanie demarată. Vă arăt mai întâi spotul celor de la Mac pentru a vă forma o idee:







Seinfield nu este un începător în ceea ce priveşte sporturile ce promovează tehnologia, iată unul făcut pentru cei de la HP:






Bill Gates i se alătură comediantului în tentativa de a apropia consumatorii de acest brand. O tentativă draguţă dacă mă întrebaţi pe mine, dar ca în orice început există sceptici şi din unele puncte de vedere înclin să le dau dreptate, pentru că Seinfeld a lipsit o perioadă destul de mare de pe micile ecrane. Întotdeauna o să existe şi un "dar". Păi nu a fost el unul dintre cele mai iubite personaje timp de nouă sezoane? Ba da, dar preferinţele se mai şi schimbă.
Ca să nu vă mai ţin mult în suspans am să pun şi spotul în cauză:






Se pare că după retragerea sa, Gates vrea să devină mult mai simpatic, acum cine ştie cum o să iasă şi-a asumat de câţiva ani imaginea de om dur şi cu capul pe umeri. Apropo de rivalitate, uitaţi aici ce spunea Gates acum mult timp în urmă aici. Am mai găsit un spot în care la un moment dat apare şi Seinfeld, să vedem dacă ghiciţi pentru cine era spotul.


Nu ştiu cât succes va avea această tentativă având în vedere că vânzările celor de la Apple au crescut cu 40% faţă de anul precedent. Adevărată mai e şi vorba: " Vom trăi şi vom vedea".

Dragoste de munte

2
COM
Nu e nimic mai frumos decât să petreci un sfârşit de săptămână la munte şi deşi sunt conştientă că mă simt în elementul meu în apă, în momentul în care ajung la munte şi-mi umplu plămânii cu acel aer proaspăt, mă simt de parcă aş plutii.
Ce poate fi mai frumos decât veşnicul miros de brad, de munţii împodobiţi cu verdeţă? După părerea mea, nimic nu poate egala această senzaţie.
Ţin minte că atunci când eram micuţă făceam nenumărate drumeţii cu bunicii mei. Cel mai mult mi-a plăcut cea făcută la Piatra Craiului, iubitorii de munte ştiu de ce. N-am să uit faptul că era să mă cam rătacesc şi să mă întâlnesc cu ursul, pentru că-mi era gândul la frăguţe, noroc de bunicul că altfel mă întâlneam cu Moş Martin.
Îmi place la nebunie mirosul lemnelor de brad pregătite pentru grătărel. Stelele parcă apar mai târziu când eşti la munte, caşcaveaua e mai bună, iar văcuţele sunt mai simpatice.
Apa râului pare mai curată ca niciodată, iar susurul său nu a fost niciodată mai relaxant, libelule ţi se agaţă de păr, florile sunt mai viu colorate, iar liniştea este odihnitore.
Pun şi nişte poze:


În concluzie vrea să vă spun: mamă ce bine mai e la munte!!!!

P.S.: Am uitat de melodie :D



Ciorbă de...

2
COM
Sfârşitul acesta de săptămână m-am plimbat puţin pe Valea Prahovei şi uite aşa am ajuns şi prin Sinaia, unde am ales să mergem să păpăm ceva ca la mama acasă. Ne-am oprit la Casa Noastră şi ne-am aşezat fumos la o măsuţă.
Am primit meniul şi l-am studiat cu atenţie şi uite cum dau e numai peste lucruri hazlii:


Eu ştiam că i se spune ciorbiţă de pui sau de pasăre, nicidecum ciorbă de păsărică.
Am mai găsit încă un lucru ingenios preparat de un bucătar din Buzău, dar trebuie să caut cablu de date la telefon şi am să vă arăt ce le mai trece prin cap unora.
Have fun ;-)

Virusul ce nu-l suportă pe Irinel Columbeanu

0
COM
Dacă tot m-am trezit mai devreme azi, mi-am spus să acord o atenţie sporită e-mail-ului şi uitaţi ce minunăţie de poză am găsit:


Se pare că în calea fericirii multora stă un nou virus, unul răutăcios ce-i împiedică pe domnii amatori de senzaţii tari să mai vizioneze fimuleţele deocheate. Din câte am înţeles cei de la BitDefender au fost cei ce l-au descoperit.
Acest virus se numeşte Dilly şi poate fi regăsit fără nici o problemă pe mai toate fişierele de pe DC. Am găsit şi o poză a fişierelor ce au un cadou în plus:

Se pare că sărăcuţul internaut, aşa nevinovat cum pare el, în realitate are o problemă ce se pedepseşte cu închisoarea.
Din câte aţi observat virusul are o problemă cu aceşti oameni (părerea mea e că bine le mai face).


Sursa: MENreport.ro

Mamaia tehno

0
COM
Vă spuneam ceva mai devreme că azi vreau să vă amuz şi uitaţi peste ce-am dat:




M-a amuzat teribil şi trebuie să recunosc că mamaia este o persoană foarte energică şi a intrat repede în rol.
Have a nice day!

Cât de mult face un zâmbet?

3
COM
Indiferent de locul în care ne aflăm, un zâmbet face cât o mie de cuvinte. De ce spun asta? Păi în primul rând pentru că oricât am fi de supăraţi, el ne ridică moralul, ne înseninează faţa şi mai mult decât atât ne face ziua mai frumoasă.
Gândiţi-vă puţin la momentul în care aţi decis că este necesar să ieşiţi la cumpărături, ce ar fi dacă în locul unui personal drăguţ şi amabil, aţi da de feţe morocănoase, de parcă abia s-ar fi trezit din somn şi tu eşti vinovat pentru acest lucru. Ştiu că se mai întâmplă, dar totodată îmi place să aud un „vă mulţumesc” garnisit în mod inevitabil cu un zâmbet. Unele companii au înţeles că, cu cât te porţi mai bine cu clientul, cu atât acesta va fi mulţumit şi va reveni.
Recent am văzut această atitudine vis-a-vis de clienţi într-o benzinărie Shell, unde la pompă era frumos aşezată o faţă zâmbitoare şi un mic slogan: „Every customer, every site, every day, every visit”. Apoi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut şi la Sellgros o faţă zâmbitoare exact la casă.


În concluzie se poate, dar depinde şi de noi. Dacă tu afişezi o faţă mereu serioasă, dezarmezi orice om purtător de un zâmbet. Am mai întâlnit şi oameni care-i cred pe cei ce zâmbesc pe stradă nebuni. Sincer nu cred că e cazul să facem o întreagă dramă din asta. Pur şi simplu dacă omul e fericit asta se vede şi pe afară.
Ar fi minunat dacă am încerca să zâmbim mai des, dar şi mai minunat ar fi să încercăm să smulgem zâmbete de pe chipul celor din jurul nostru, iar acest lucru nu-l poţi face întotdeauna cu o glumă, poţi foarte bine să rosteşti câteva cuvinte sau pur şi simplu să faci un mic gest frumos. Nu e foarte greu, aşa că azi mi-am propus să fac măcar o mică parte din citiorii mei să zâmbească, cu ajutorul imaginii de mai jos:




Uitaţi dragii mei ce spunea Robert Louis Stevenson: „Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie; să te înveseleşti în mare măsură de binele altora; să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii; acestea sunt daruri ale sorţii, daruri pe care banii nu le pot cumpăra. Cel care are asemenea comoară se va bucura de Univers ca şi cum acesta i-ar aparţine şi îi va ajuta şi pe alţii să se bucure alături de el”.
Nu putea lipsi nici o melodie drăguţă pentru a-mi contura mesajul pe care vreau să vi-l transmit.




Sper că v-am ridicat moralul şi nu uitaţi să zâmbiţi azi.

Timişoreana ne mulţumeşte

4
COM
Ştiţi că spuneam acum ceva timp că am aflat de iniţiativa celor de la Timişoreana de a avea propriile serbări? Au avut loc timp de trei zile şi în Galaţi, vineri, sâmbătă şi duminică, cu artişti precum Viţa de Vie, Cargo, Claudiu Mirică şi Mircea Baniciu.
Îmi pare totuşi rău că nu am apucat să fac nişte poze cu decorul pe care l-au pus la punct cei de la Timişoreana, erau foarte adecvate tipului de eveniment. Au reuşit să facă o mică cetate plină cu bere şi mai ales cu voie bună, unde mai pui că tinerii ce împărţeau pliante prin oraş erau îmbrăcaţi în stilul anilor 1800.
Luni seara am găsit prin casă ziarul Viaţa Liberă, un cotidian local şi nu m-am putut abţine să nu-i fac câteva poze:





Mesajul este unul personalizat şi nu pot să spun decât că este unul de apreciat. Au cam ieşit din tipar cu acest tip de mesaj pentru că în urma nici unui alt eveniment de acest gen nu am văzut o exprimare aşa de coerentă. Cei de la Timişoreana au demonstrat o continuitate în mesajele transmise până acum şi demonstrează că vrea într-adevăr să fie în topul preferinţelor românilor.
Salut această iniţiativă şi le urez succes în continuare.

Povestea pantofiorilor

0
COM
Într-o frumoasă zi de vară am decis să merg pe vechile alei ale oraşului în scopul de a vedea ce pantofi frumoşi pentru inimioara mea au mai apărut, dar mai întâi de toate vreau să precizez că aceste minunate creaţii sunt mereu necesare unei fete. Oricât de mulţi papucei, balerini sau săndăluţe am avea, niciodată, dar niciodată nu ne vor ajunge, pentru că indiferent dacă-i vedem într-o vitrină sau într-un material publicitar, parcă ne-am dori mereu să avem din ce în ce mai mulţi.
În cazul în care din pură întâmplare suntem însoţite de cineva ce doreşte să ne inhibe această dorinţă, acesta va fi ignorat sau i se vor aduce atât de multe argumente PRO în favoarea pantofiorilor încât nu va putea refuza acel zâmbet care ar îmuia şi o piatră. Argumentele au fost şi vor fi unul din punctele tari ale femeilor, mai ales când vor cu tot dinandinsul un anumit lucru. Poate că pantoful mov, galben, verde nu-i încântă pe mulţi, dar pentru noi sunt acel element ce ne fac ochii să sclipească, orice dificultate am întâmpina, mereu vom putea spune: „...şi când mă gândesc că i-aş putea asorta cu bluza X”, iar acest lucru nu va putea fi cu uşurinţă contrazis.
Am ajuns să-mi iubesc foarte mult pantofii, fie ei albaştrii, roşii sau negrii. Indiferent de culoare sau textură, unii pot ajunge să te facă să te simţi ca şi cum ai călca pe nori, e o senzaţie unică, în plus un picior bine „îmbrăcat” va emana întotdeauna „secs appeal”.
Introducerea de mai sus am făcut-o cu scopul de a vă povesti o mică întâmplare amuzantă. După cum vă spuneam eram în centru şi am decis să intru într-un magazin să văd şi eu ce modele noi mai au, numai că elanul mi-a fost tăiat încă de la primii cinci paşi:

- Vă pot ajuta cu ceva?
- Păi aş fi vrut să mă uit.
- Ne pare rău, dar nu avem nici o pereche de pantofi expusă în interiorul magazinului. Puteţi să-i admiraţi în vitrină şi apoi veniţi să-mi spuneţi modelul şi mărimea.
- Vă mulţumesc frumos!

Am avut o senzaţie ciudată în primele zece secunde, apoi am căscat bine ochii şi am admirat vitrina şi am şi făcut o poză:


Întrebarea care îmi venea constant în minte era: „Cum să-i spun? Îmi place acela cu zorzoane, acela cu floricele sau acela cu pietricele?”. Pentru că oricât de indignată eram în sinea mea, nu am văzut un cartonaş care să indice modelul ca să pot indica pantoful ce-mi place. Oare cât de bună trebuia să fie descrierea astfel încât doamna să nu fie nevoită să iasă mereu pentru a vedea modelul?
Totuşi pentru mine a rămas o enigmă şi nici acuma nu-mi pot da seama cât de bine funcţionează acel magazin.

Povestioara nu merge bine fără o melodie asortată.