Cât de mult face un zâmbet?
Indiferent de locul în care ne aflăm, un zâmbet face cât o mie de cuvinte. De ce spun asta? Păi în primul rând pentru că oricât am fi de supăraţi, el ne ridică moralul, ne înseninează faţa şi mai mult decât atât ne face ziua mai frumoasă.Gândiţi-vă puţin la momentul în care aţi decis că este necesar să ieşiţi la cumpărături, ce ar fi dacă în locul unui personal drăguţ şi amabil, aţi da de feţe morocănoase, de parcă abia s-ar fi trezit din somn şi tu eşti vinovat pentru acest lucru. Ştiu că se mai întâmplă, dar totodată îmi place să aud un „vă mulţumesc” garnisit în mod inevitabil cu un zâmbet. Unele companii au înţeles că, cu cât te porţi mai bine cu clientul, cu atât acesta va fi mulţumit şi va reveni.
Recent am văzut această atitudine vis-a-vis de clienţi într-o benzinărie Shell, unde la pompă era frumos aşezată o faţă zâmbitoare şi un mic slogan: „Every customer, every site, every day, every visit”. Apoi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut şi la Sellgros o faţă zâmbitoare exact la casă.
În concluzie se poate, dar depinde şi de noi. Dacă tu afişezi o faţă mereu serioasă, dezarmezi orice om purtător de un zâmbet. Am mai întâlnit şi oameni care-i cred pe cei ce zâmbesc pe stradă nebuni. Sincer nu cred că e cazul să facem o întreagă dramă din asta. Pur şi simplu dacă omul e fericit asta se vede şi pe afară.
Ar fi minunat dacă am încerca să zâmbim mai des, dar şi mai minunat ar fi să încercăm să smulgem zâmbete de pe chipul celor din jurul nostru, iar acest lucru nu-l poţi face întotdeauna cu o glumă, poţi foarte bine să rosteşti câteva cuvinte sau pur şi simplu să faci un mic gest frumos. Nu e foarte greu, aşa că azi mi-am propus să fac măcar o mică parte din citiorii mei să zâmbească, cu ajutorul imaginii de mai jos:
Uitaţi dragii mei ce spunea Robert Louis Stevenson: „Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie; să te înveseleşti în mare măsură de binele altora; să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii; acestea sunt daruri ale sorţii, daruri pe care banii nu le pot cumpăra. Cel care are asemenea comoară se va bucura de Univers ca şi cum acesta i-ar aparţine şi îi va ajuta şi pe alţii să se bucure alături de el”.
Nu putea lipsi nici o melodie drăguţă pentru a-mi contura mesajul pe care vreau să vi-l transmit.
Sper că v-am ridicat moralul şi nu uitaţi să zâmbiţi azi.
Timişoreana ne mulţumeşte
Ştiţi că spuneam acum ceva timp că am aflat de iniţiativa celor de la Timişoreana de a avea propriile serbări? Au avut loc timp de trei zile şi în Galaţi, vineri, sâmbătă şi duminică, cu artişti precum Viţa de Vie, Cargo, Claudiu Mirică şi Mircea Baniciu.
Îmi pare totuşi rău că nu am apucat să fac nişte poze cu decorul pe care l-au pus la punct cei de la Timişoreana, erau foarte adecvate tipului de eveniment. Au reuşit să facă o mică cetate plină cu bere şi mai ales cu voie bună, unde mai pui că tinerii ce împărţeau pliante prin oraş erau îmbrăcaţi în stilul anilor 1800.
Luni seara am găsit prin casă ziarul Viaţa Liberă, un cotidian local şi nu m-am putut abţine să nu-i fac câteva poze:
Îmi pare totuşi rău că nu am apucat să fac nişte poze cu decorul pe care l-au pus la punct cei de la Timişoreana, erau foarte adecvate tipului de eveniment. Au reuşit să facă o mică cetate plină cu bere şi mai ales cu voie bună, unde mai pui că tinerii ce împărţeau pliante prin oraş erau îmbrăcaţi în stilul anilor 1800.
Luni seara am găsit prin casă ziarul Viaţa Liberă, un cotidian local şi nu m-am putut abţine să nu-i fac câteva poze:
Mesajul este unul personalizat şi nu pot să spun decât că este unul de apreciat. Au cam ieşit din tipar cu acest tip de mesaj pentru că în urma nici unui alt eveniment de acest gen nu am văzut o exprimare aşa de coerentă. Cei de la Timişoreana au demonstrat o continuitate în mesajele transmise până acum şi demonstrează că vrea într-adevăr să fie în topul preferinţelor românilor.
Salut această iniţiativă şi le urez succes în continuare.
Povestea pantofiorilor
Într-o frumoasă zi de vară am decis să merg pe vechile alei ale oraşului în scopul de a vedea ce pantofi frumoşi pentru inimioara mea au mai apărut, dar mai întâi de toate vreau să precizez că aceste minunate creaţii sunt mereu necesare unei fete. Oricât de mulţi papucei, balerini sau săndăluţe am avea, niciodată, dar niciodată nu ne vor ajunge, pentru că indiferent dacă-i vedem într-o vitrină sau într-un material publicitar, parcă ne-am dori mereu să avem din ce în ce mai mulţi.
În cazul în care din pură întâmplare suntem însoţite de cineva ce doreşte să ne inhibe această dorinţă, acesta va fi ignorat sau i se vor aduce atât de multe argumente PRO în favoarea pantofiorilor încât nu va putea refuza acel zâmbet care ar îmuia şi o piatră. Argumentele au fost şi vor fi unul din punctele tari ale femeilor, mai ales când vor cu tot dinandinsul un anumit lucru. Poate că pantoful mov, galben, verde nu-i încântă pe mulţi, dar pentru noi sunt acel element ce ne fac ochii să sclipească, orice dificultate am întâmpina, mereu vom putea spune: „...şi când mă gândesc că i-aş putea asorta cu bluza X”, iar acest lucru nu va putea fi cu uşurinţă contrazis.
Am ajuns să-mi iubesc foarte mult pantofii, fie ei albaştrii, roşii sau negrii. Indiferent de culoare sau textură, unii pot ajunge să te facă să te simţi ca şi cum ai călca pe nori, e o senzaţie unică, în plus un picior bine „îmbrăcat” va emana întotdeauna „secs appeal”.
Introducerea de mai sus am făcut-o cu scopul de a vă povesti o mică întâmplare amuzantă. După cum vă spuneam eram în centru şi am decis să intru într-un magazin să văd şi eu ce modele noi mai au, numai că elanul mi-a fost tăiat încă de la primii cinci paşi:
În cazul în care din pură întâmplare suntem însoţite de cineva ce doreşte să ne inhibe această dorinţă, acesta va fi ignorat sau i se vor aduce atât de multe argumente PRO în favoarea pantofiorilor încât nu va putea refuza acel zâmbet care ar îmuia şi o piatră. Argumentele au fost şi vor fi unul din punctele tari ale femeilor, mai ales când vor cu tot dinandinsul un anumit lucru. Poate că pantoful mov, galben, verde nu-i încântă pe mulţi, dar pentru noi sunt acel element ce ne fac ochii să sclipească, orice dificultate am întâmpina, mereu vom putea spune: „...şi când mă gândesc că i-aş putea asorta cu bluza X”, iar acest lucru nu va putea fi cu uşurinţă contrazis.
Am ajuns să-mi iubesc foarte mult pantofii, fie ei albaştrii, roşii sau negrii. Indiferent de culoare sau textură, unii pot ajunge să te facă să te simţi ca şi cum ai călca pe nori, e o senzaţie unică, în plus un picior bine „îmbrăcat” va emana întotdeauna „secs appeal”.
Introducerea de mai sus am făcut-o cu scopul de a vă povesti o mică întâmplare amuzantă. După cum vă spuneam eram în centru şi am decis să intru într-un magazin să văd şi eu ce modele noi mai au, numai că elanul mi-a fost tăiat încă de la primii cinci paşi:
- Vă pot ajuta cu ceva?
- Păi aş fi vrut să mă uit.
- Ne pare rău, dar nu avem nici o pereche de pantofi expusă în interiorul magazinului. Puteţi să-i admiraţi în vitrină şi apoi veniţi să-mi spuneţi modelul şi mărimea.
- Vă mulţumesc frumos!
Am avut o senzaţie ciudată în primele zece secunde, apoi am căscat bine ochii şi am admirat vitrina şi am şi făcut o poză:
Întrebarea care îmi venea constant în minte era: „Cum să-i spun? Îmi place acela cu zorzoane, acela cu floricele sau acela cu pietricele?”. Pentru că oricât de indignată eram în sinea mea, nu am văzut un cartonaş care să indice modelul ca să pot indica pantoful ce-mi place. Oare cât de bună trebuia să fie descrierea astfel încât doamna să nu fie nevoită să iasă mereu pentru a vedea modelul?
Totuşi pentru mine a rămas o enigmă şi nici acuma nu-mi pot da seama cât de bine funcţionează acel magazin.
Povestioara nu merge bine fără o melodie asortată.
Răsfăţ de oae sau de oaie?
În principiu am vrut să fie un articol uşor pentru o zi răcoroasă de sâmbătă. Ştiu că multora nu le place carnea de oaie, este o chestiune de gust, iar unele gusturi sunt făcute în aşa fel încât să fie acceptate.
Nu vă voi plictisi prea tare şi am să merg exact la subiect: sâmbăta trecută întâmplarea sau mai bine spus nunta m-a făcut să mă aflu în Bacău, aşa că după un lung drum am hotărât să oprim pentru a ne potoli puţin foamea. Domnişoara ce se ocupa de noi a fost extrem de amabilă şi ne-a adus imediat meniurile, însă de pe prima pagină ceva ne-a ieşit în ochi. Jos pe la sfârşitul paginii scria „Răsfăţ de OAE...”, am făcut o poză să vă arăt şi vouă:
Nu vă voi plictisi prea tare şi am să merg exact la subiect: sâmbăta trecută întâmplarea sau mai bine spus nunta m-a făcut să mă aflu în Bacău, aşa că după un lung drum am hotărât să oprim pentru a ne potoli puţin foamea. Domnişoara ce se ocupa de noi a fost extrem de amabilă şi ne-a adus imediat meniurile, însă de pe prima pagină ceva ne-a ieşit în ochi. Jos pe la sfârşitul paginii scria „Răsfăţ de OAE...”, am făcut o poză să vă arăt şi vouă:
A fost unul din lucrurile ce ne-au făcut ziua mai frumoasă, oricum am rămas plăcut surprinşi de calitatea drumurilor din Bacău, merită toate felicitările noastre şi nu numai străzile sunt bune, ci şi oamenii de pe acolo pe care îi îmbrăţişez şi pe care abia aştept să-i revăd.
Pe final o melodie care să vă facă ziua mai frumoasă:
Un final de săptămână plăcut să aveţi ;-)
Ce poţi găsi într-o spălătorie auto?
În primul rând poţi găsi o mulţime de maşini ce-şi aşteaptă rândul pentru a deveni mai frumoase decât sunt deja.
O să încep prin a vă spune că nu este vorba despre tipica spălătorie, unde-ţi aduci maşina şi aştepţi ca personalul să facă munca mai grea. Ei bine nu, este vorba de o spălătorie unde poţi să-ţi speli şi singurel maşina. Cum? Păi în primul rând faci rost de anumite monede specifice ce seamănă foarte bine cu cele de un euro, pe care le vei introduce în anumite aparate. Aceste aparate sunt automatizate şi te pot ajuta să-ţi faci maşina lună, atât în interior cât şi în ceea ce priveşte aspectul exterior.
Am ajuns şi eu printr-un astfel de loc acum un an de zile, dar anul ăsta altceva mi-a sărit în ochi. În locul unde unii clienţi îşi curăţă cârpa de praf sau vin să se odihnească preţ de două minute, erau aşezate cuminţi trei tonomate: unul pentru cafea, al doilea pentru băuturi răcoritoare şi cel de-al treilea cu filme „eroice” pentru cei mari.
Stătea el cuminţel acolo în lumina directă a soarelui şi am decis să merg spre el să-i fac câteva poze:
O să încep prin a vă spune că nu este vorba despre tipica spălătorie, unde-ţi aduci maşina şi aştepţi ca personalul să facă munca mai grea. Ei bine nu, este vorba de o spălătorie unde poţi să-ţi speli şi singurel maşina. Cum? Păi în primul rând faci rost de anumite monede specifice ce seamănă foarte bine cu cele de un euro, pe care le vei introduce în anumite aparate. Aceste aparate sunt automatizate şi te pot ajuta să-ţi faci maşina lună, atât în interior cât şi în ceea ce priveşte aspectul exterior.
Am ajuns şi eu printr-un astfel de loc acum un an de zile, dar anul ăsta altceva mi-a sărit în ochi. În locul unde unii clienţi îşi curăţă cârpa de praf sau vin să se odihnească preţ de două minute, erau aşezate cuminţi trei tonomate: unul pentru cafea, al doilea pentru băuturi răcoritoare şi cel de-al treilea cu filme „eroice” pentru cei mari.
Stătea el cuminţel acolo în lumina directă a soarelui şi am decis să merg spre el să-i fac câteva poze:
Staţi liniştiţi DVD-urile nu erau la vedere, trebuia să apeşi pe un anumit buton ca să poţi vedea „eroismul”, adică nişte jaluzele verticale se întorceau şi puteai citi titlurile. Sinceră să fiu nu prea înţeleg poziţionarea lui tocmai acolo, stau şi mă gândesc ce femeie/bărbat vine să-şi spele maşina şi pleacă acasă cu un DVD. Oricum am să menţionez şi faptul că era o arie supraveghetă doar cu ajutorul camerelor video, fiind un self-service.
Mi-a plăcut tare mult sloganul lor pe care-l puteţi observa în poza de mai jos:
Se zice că în viaţă cât trăieşti înveţi şi sinceră să fiu am tendinţa să cred că este din ce în ce mai adevărat acest proverb/zicală. Am văzut pe la noi tonomate cu gume (tot pentru oameni mari), acestea fiind poziţionate în cluburi şi am înteles şi de ce. Apoi am mai văzut în Italia tonomate cu periuţă de dinţi şi pastă de unică folosinţă, acestea fiind poziţionate în restaurante. Exemplele pot continua, de la buchete de flori până la ţigări, dar ideea principală pe care vroiam să o subliniez că nu am înţeles poziţionarea lui, de aceea poate veniţi voi cu idei şi mă lămuriţi şi pe mine.
Enjoy it! (la articol mă refeream :) )
P.S.: Am scris „eroice” pentru că nu sunt o fană a traficului adus de astfel de cuvinte.
Notebook MSI EX600X-251EU - tehnologie versus utilitate
Zilele trecute în timp ce căutam pe internet un notebook ce să-l înlocuiască pe cel vechi am dat de unul ce mi s-a părut cel puţin drăguţ în ceea ce priveşte raportul calitate-preţ.
Mi-am îndreptat privirea asupra unui laptop MSI. În primul rând beneficiezi de o placă video destul de bună cu memorie dedicată (256 Mb), de asemenea sunetul este excepţional, este un notebook din seria entertainement foarte reuşit. Funcţionează sub XP toate device-urile. Ecranul ACV WXGA este de asemenea foarte bun. Altfel decorativ, design bun, microfon şi webcam încorporate, bluetooth.
Din punctul de vedere a celor ce l-au achiziţionat merge foarte bine, se pliază foarte bine şi în ceea ce priveşte jocurile, iar în cazul în care vreţi Linux, laptopul se poate acomoda şi cu această variantă. În plus făţă de alte variante are tastatura numerică ce poate fi de folos pentru unii utilizatori.
Nu este el un laptop de lux, dar din câte am înţeles stă foarte bine cu sistemul de răcire şi în plus l-am găsit şi la un preţ foarte bun : 1.982,31 RON.
Notebook-ul este uşor de utilizat, iar tastatura este un plus în ceea ce-l priveşte, deşi poate fi supărător pentru unii poziţionarea touchpad-ului . Bateria ţine cam două ore dacă te joci, dar vine şi cu o garanţie de viaţă de doi ani.
Pentru a-l folosi zi de zi, eu zic că este numai bun. Nu arată el să te dea pe spate dar zic eu că pentru Intel Core 2 Duo este destul de bun pentru ceea ce oferă.
Am găsit un fimuleţ ca să-mi fac o idee mai bună asupra modului în care arată :
Mi-am îndreptat privirea asupra unui laptop MSI. În primul rând beneficiezi de o placă video destul de bună cu memorie dedicată (256 Mb), de asemenea sunetul este excepţional, este un notebook din seria entertainement foarte reuşit. Funcţionează sub XP toate device-urile. Ecranul ACV WXGA este de asemenea foarte bun. Altfel decorativ, design bun, microfon şi webcam încorporate, bluetooth.
Din punctul de vedere a celor ce l-au achiziţionat merge foarte bine, se pliază foarte bine şi în ceea ce priveşte jocurile, iar în cazul în care vreţi Linux, laptopul se poate acomoda şi cu această variantă. În plus făţă de alte variante are tastatura numerică ce poate fi de folos pentru unii utilizatori.
Nu este el un laptop de lux, dar din câte am înţeles stă foarte bine cu sistemul de răcire şi în plus l-am găsit şi la un preţ foarte bun : 1.982,31 RON.
Notebook-ul este uşor de utilizat, iar tastatura este un plus în ceea ce-l priveşte, deşi poate fi supărător pentru unii poziţionarea touchpad-ului . Bateria ţine cam două ore dacă te joci, dar vine şi cu o garanţie de viaţă de doi ani.
Pentru a-l folosi zi de zi, eu zic că este numai bun. Nu arată el să te dea pe spate dar zic eu că pentru Intel Core 2 Duo este destul de bun pentru ceea ce oferă.
Am găsit un fimuleţ ca să-mi fac o idee mai bună asupra modului în care arată :
Lacul lebedelor
Acum două săptămâni am fost pentru prima oară la un spectacol de balet pentru că mi s-a spus că trebuie ratat. Drumul până acolo a fost el cam lung, dar a meritat cu desăvârşinţă.Ajunse în faţa scenei am observat că foarte multă lume foia nişte ziare de prezentare a spectacolului şi cum sunt mai curioasă din fire am decis să rog o domnişoară să-mi dea şi mie unul. Nu ştiam despre ce este vorba şi am început să-l citesc. Am aflat că trupa de balet venea tocmai de la Moscova de la teatrul La Classique, iar managerul este un italian. Dintr-o dată luminile s-au stins şi scena putea fi admirată în toată splendoarea sa, urmând ca balerinii să-şi facă apariţia.
Înainte de a merge la acest spectacol am fost sfătuită să văd despre ce este vorba în piesă şi am să-i sfătuiesc pe toţi ce vor să meargă la un astfel de spectacol să facă la fel, pentru că baletul nu este acelaşi lucru cu teatrul. Dacă pe parcursul unei piese de teatru reuşeşti să-ţi dai seama despre ce este vorba, aici nu poţi pentru că se dansează pe întreaga durată a spectacolului.
Pentru cei ce nu ştiu în ce constă povestea pe baza căruia s-a născut acest frumos spectacol de balet o voi relata în aşa fel încât să nu vă plictisesc:
În castelul prinţului Siegfred, ce împlineşte 21 de ani, regina organizează un bal pentru a-i găsi o soţie, invitând toate tinerele din regat. Tânărul nu se opune dorinţei mamei sale, dar preferă să-şi limpezească gândurile ieşind cu prietenii săi; urmărind un stol de lebede ajunge la un lac, unde asistă la metamorfoza suferită de către lebede ce se transformă în frumoase fete. Cea mai frumoasă este Odette; prinţesa îi explică că vrajă este opera unui mag răutăcios pe nume Rothbart, iar vraja este spulberată doar noaptea pe malurile lacului. Îndrăgostindu-se de Odette, Siegfred îi promite că se vor căsători: promisiunea tânărului, făcută pentru prima oară unei fete, poate desface vraja definitiv. Rothbart ascultă dialogul şi pune la cale un nou plan: o va duce la bal pe fica sa Odile, sosia perfectă a lui Odette, dar opusă în ceea ce priveşte sufletul. La bal "lebăda neagră" îl cucereşte pe Siegfred, care nu-şi respectă promisiunea făcută către iubita lui. Odette şi prietenele sale sunt disperate pentru că nu văd o ieşire din această situaţie; atunci când Siegfred descoperă minciuna, acesta se îndreaptă spre lac şi obţine iertare lui Odette. Acest sentiment atât de puternic învinge răul: Rothbart este învins şi cei doi îndrăgostiţi sunt împreună.
Mă bucur că am văzut această poveste pusă în scenă de către o echipă de profesionişti, pentru că baletul rus este renumit pentru frumuseţea spectacolelor sale.
Această experienţă m-a pus serios pe gânduri, pentru că sinceră să fiu am cam neglijat de ceva vreme teatrul şi am de gând ca în momentul în care va începe stagiunea să mă duc mai des.
Teatrul a fost mai mult o pasiune insuflată de către profesoara mea de limba română din liceu, dânsa ducându-ne aproape în fiecare săptămână la teatru şi ţin să-i multumesc pe această cale. Se pare că de când am ajuns la facultate am început să-mi neglijez această dorinţă şi să o ascund undeva în mine. Cred că mi-a trebuit acel impuls, adică să mai merg iar la teatru pentru a reînvia acea dorinţă latentă.
Sper să vă fi plăcut această incursiune în lumea teatrului şi am să revin cu detalii la începutul stagiunii.
Îmi place foarte mult aceast act:
Pun şi melodia ce poartă acelaşi nume:
Stargate Atlantis - o nouă pasiune
De câteva săptămâni am o nouă pasiune insuflată de tatăl meu şi aceasta se numeşte: Stargate Atlantis. Probabil că mulţi dintre voi se aşteptau să fi învăţat să cânt la pian între timp, dar n-am avut nicio ocazie, pentru mine SF-urile erau ceva de genul „mai bine nu”.
A fost nevoie doar de un episod din seria 4 ca să fiu convinsă că acest tip de serial merită o şansă din partea mea şi uite aşa se face că acum am terminat seria unu şi-mi voi îndrepta atenţia către a doua.
Poate o să vă întrebaţi de ce am ales să vorbesc despre el, dar ştiu şi eu poate unuia dintre voi îi voi stârni interesul şi va trage un ochi să vadă despre ce-i vorba. Aşa că am să încep să vă spun câte ceva despre personajele principale:
A fost nevoie doar de un episod din seria 4 ca să fiu convinsă că acest tip de serial merită o şansă din partea mea şi uite aşa se face că acum am terminat seria unu şi-mi voi îndrepta atenţia către a doua.
Poate o să vă întrebaţi de ce am ales să vorbesc despre el, dar ştiu şi eu poate unuia dintre voi îi voi stârni interesul şi va trage un ochi să vadă despre ce-i vorba. Aşa că am să încep să vă spun câte ceva despre personajele principale:
Rodney – este omul de ştiinţă perfect, dar are un rol ce merge exact la fix, fiind pus mereu în situaţii limită ce-i scoate la iveală latura comică. Este acel tip inteligent şi amuzant în acelaşi timp.
Sheppard – este maiorul frumos, drăguţ, dar care nu va fi nicodată devreme acasă pentru că este mereu ocupat să-i bată pe cei răi. Presupun că este acel tipar pe care majoritatea fetelor l-ar vrea pe lângă casă, nu de alta dar mă găndesc că cineva mai trebuie să mai taie şi o gaină.
Teyla – nu o să apară din primul serial, dar e foarte drăguţă şi cam războinică aşa de felul ei. Probabil că mulţi şi-ar dori o astfel de femeie prin preajmă.
Doctorul scoţian – e cel care nu trebuie niciodată grabit, dar îmi place la nebunie accentul său.
Omul de ştiinţă ceh – dacă-l pui cu Rodney vei vedea că formează cea mai bună echipă. Doar două creiere luminate pot face faţă situaţiilor limită.
Dr. Weir – este ceea ce se numeşte liderul acestei operaţiuni. Are câteva momente mai proaste, dar să ştiţi că e fată bună până la urmă.
Inamicii – păi cei mai răi se numesc „the Wraith” şi ăştia o să rămână mult timp în prim plan, nu vreau să vă stric surpriza şi o să vă las să aflaţi singurei cine sunt şi ce anume fac.
Cam asta a fost o mică parte din distribuţie, sper măcar că v-am făcut curioşi.
Acum că tot am dezvăluit o mică parte din pasiunea mea o să vă urez vizionare plăcută şi un sfârşit de săptămână plăcut.Enjoy!
Cuvinte dezordonate aşezate pe hârtie
Ieri am ajuns si eu acasă după o vacanţă minunată, aşa că mi-am dedicat ziua in cinstea mea şi am decis să lenevesc puţin după lungul drum parcurs.
Am revenit şi după cum cred că aţi observat scriu iar cu diacritice, nu e cine ştie ce, dar pe mine una mă face să mă simt mai bine când scriu aşa. În al doilea rând am rămas surprinsă de toropeala de acasă, dacă acum câteva zile puteam sta liniştită şi mă mai şi înveleam când dormeam acum nu-mi suport nici mâna prea aproape de corp (exagerez puţin, dar chiar mi-e cald).
Consider că în această perioadă e o mare aventură mersul cu maxi-taxi. Am intrat ieri în unul şi un val de căldură m-a izbit în faţă, norocul meu a fost că am găsit un loc liber lângă un geam. Cei care au căţeluşi presupun că ştiu cum stau necuvântătoarele cu acel căpuşor mic pe geam şi cu limba pe afară. Nu e cazul cu limba pe afară la mine, dar capul era cât mai aproape de geam.
Recunosc că în ultimul timp am lenevit mult şi simt că viaţa mea se va schimba într-o mică sau mare măsură (asta depinde şi de mine). Zic asta pentru că în viitorul apropiat trebuie să mă angajez, trebuie să încep să fiu mai independentă. Se pare că această lene mi-a afectat ş blogul, dar să ştiţi că am o mulţime de subiecte scrise pe un carneţel ce aşteaptă doar să fie dezvoltate şi scoase la lumină.
Am să scriu mai târziu despre o nouă pasiune a mea. Până atunci vă las cu noua mea melodie de suflet.
Am revenit şi după cum cred că aţi observat scriu iar cu diacritice, nu e cine ştie ce, dar pe mine una mă face să mă simt mai bine când scriu aşa. În al doilea rând am rămas surprinsă de toropeala de acasă, dacă acum câteva zile puteam sta liniştită şi mă mai şi înveleam când dormeam acum nu-mi suport nici mâna prea aproape de corp (exagerez puţin, dar chiar mi-e cald).
Consider că în această perioadă e o mare aventură mersul cu maxi-taxi. Am intrat ieri în unul şi un val de căldură m-a izbit în faţă, norocul meu a fost că am găsit un loc liber lângă un geam. Cei care au căţeluşi presupun că ştiu cum stau necuvântătoarele cu acel căpuşor mic pe geam şi cu limba pe afară. Nu e cazul cu limba pe afară la mine, dar capul era cât mai aproape de geam.
Recunosc că în ultimul timp am lenevit mult şi simt că viaţa mea se va schimba într-o mică sau mare măsură (asta depinde şi de mine). Zic asta pentru că în viitorul apropiat trebuie să mă angajez, trebuie să încep să fiu mai independentă. Se pare că această lene mi-a afectat ş blogul, dar să ştiţi că am o mulţime de subiecte scrise pe un carneţel ce aşteaptă doar să fie dezvoltate şi scoase la lumină.
Am să scriu mai târziu despre o nouă pasiune a mea. Până atunci vă las cu noua mea melodie de suflet.
Va urez...
...un sfarsit de saptamana placut!
Am auzit de curand piesa asta intr-un mare magazin de electronice si nu m-am lasat pana nu am aflat cine o canta. Cand am zis magazin mare am gresit, era imens sau mai bine spus era bucuria piticilor, dar si a voinicilor.
Gata cu vorbaria, las piesa sa spune totul si sper sa va placa si voua:
Videoclipul poate nu frapeaza, dar melodia e draguta.
P.S.: Sunt cu ochii pe voi ;-)
Seara country? Oricand!
Acum exact o sapatamana am auzit ca undeva pe langa oras ar avea loc o noua manifestare campeneasca (cum o numesc ei aici) si am decis sa mergem sa vedem despre ce este vorba. Factorul cheie ce a condus mai mult spre curiozitate a fost ca vom putea gusta carne de taur la protap. Stabilisem un punct de intalnire si apoi unul cate unul au inceput sa apara, numai ca intotdeauna trebuie sa existe acel cineva sa-ti strice putin cheful, asa ca am fost nevoiti sa asteptam 35 de minute pentru ca acel personaj sa-si faca simtita prezenta.
In 15 minute am ajuns la locul unde se desfasura aceasta manifestare. Ajunsi acolo am crezut ca nu-mi vad bine ochilor si primul instinct a fost acela de a duce mainile la ochi. Vreau sa va spun ca erau cam 17 mese lungi de 8 metrii pline ochi de lume ce savura preparatele specifice, dupa acea imagine ne-am asezat la coada lunga cam de 5 metrii si am asteptat si iar am asteptat, dar am ajuns intr-un final la casa si am platit comanda. Vestea proasta ne-a spus-o o doamna ce batea la casa: "s-ar putea sa nu mai avem taur la protap, dar in schimb puteti sa va luati gratar mixt de aceiasi valoare". Toti tineam degetele incrucisate, pentru ca niciunul dintre noi nu mai mancase asa ceva.
Gasind intr-un sfarsit locuri la o masa am asteptat sa vina baiatul ce prelua comenzile si i-am inmanat bonul pentru a ne aduce comanda, numai ca s-a intors dupa un minut spunand ca nu mai are delicatesa, dar poate sa ne-o schimbe cu alt preparat. Dupa ce a plecat baiatul, catre cine credeti ca ni s-au indreptat privirile "fulgeratoare"? Exact pe cel care intarziase. Avand in vedere ca am venit sa ne relaxam, ne-am linistit imediat si am mancat un mixt la gratar, care a fost extrem de bun. A doua problema au fost cartofii prajiti pe care nu i-am primit nici dupa ce am terminat de mancat, baiatul care ne servise se pare ca luase o pauza, asa ca am schimbat cartofii pe desert.
Dupa o masa copioasa am mers la cortul in care se dansa muzica country, unde o dansatoare profesionista, invata un grup de 20 de persoane, pasii elementari pentru a putea dansa. Tipa era imbracat conform manifestarii si avea un microfon, exact cum vedeti in filme la salile de gimnastica americane. Mi-a placut tare mult stilul de dans si nu parea prea dificil, asa ca prin public mai dansam si eu.
Italienii astia chiar stiu sa se distreze, au acea relaxare si acel zambet care te destinde imediat. In concluzie, mancarea a fost buna, muzica exceptionala si oamenii din jur plini de buna voie. Sincer mi-as dori sa se organizeze si pe la noi astfel de evenimente, pentru ca sunt chiar distractive.
Cam asa arata o lectie de dans:
O piesa care-mi place mie mult:
Enjoy!
Ce poti sa faci cand ai trei telecomenzi?
Pai sa presupunem in primul rand ca detii una bucata televizor, un DVD player si poate si un sistem audio pentru sufletul tau. Deci toate trei au cate o telecomanda.Fie ca vrei sa te uiti la un DVD sau la un film intotdeauna vrem sa avem in apropiere acel efect ca si cum am fi la cinema si am sta in cel mai comod fotoliu pentru a savura imaginile ce ne trec prin fata. Pentru a putea face acest lucru trebuie sa deschizi sitemul audio si televizorul plus DVD player-ul si in consecinta sa tii cat mai aproape cele trei telecomenzi.
Eu de cateva saptamani ma confrunt cu urmatorul fapt: deschid televizorul si brusc realizez ca nu prea-mi place ce vad, asa ca ma duc imediat sa vad ce DVD-uri am si-l aleg pe cel care-mi place cel mai mult. Ce ma enerveaza cel mai mult? Pai faptul ca trebuie sa car acele telecomenzi dupa mine, iar in cazul in care se intampla ceva nu stiu pe care sa o selectez. Ba se aude prea tare, ba nu se aude, ba apas eu pe butonul gresit si schimb canalul iar DVD-ul saracul de el merge in continuare si sirul evenimentelor ar putea continua cu usurinta.
Cea ce ar trebui sa devina un moment de relaxare, leneveala sau atentie maxima se transforma in schimb in nervi si plangeri la adresa celor care au facut simplele telecomenzi sa devina prea complicate.
Off ce preocupari am si eu, dar cert e ca e o situatie asupra carora si altii au meditat si au plecat in cautarea unui raspuns. Cred ca cel mai simplu ar fi sa achizitionez o super telecomanda care sa ma scoata din aceasta situatie.
Daca stau bine si ma gandesc unii ar putea detine mai multe telecomenzi. Cum? Pai daca ai o combina implicit ai o telecomanda, unele monitoare pentru PC au si telecomenzi sau alte dispozitive electronice.
In concluzie ori te organizezi foarte bine si stii exact unde, ce si cum cauti, ori iti cumperi un dispozitiv special confectionat pentru a pune telecomenzile, ori iti achizitonezi super-telecomanda.
La restaurantul japonez
Saptamana trecuta am avut placerea sa merg la un restaurant japonez pentru a incerca si eu pentru prima oara sushi. Nu m-a inspaimantat niciodata ideea de a incerca lucruri noi, pentru ca de-a lungul timpului am descoperit ca unele lucruri se pot dovedi intr-adevar bune.Am lasat comanda pe seama celui ce a mai incercat mancarea japoneza si la masa au venit trei barcute mari pe care erau diferite tipuri de sushi si sashimi, dar mai interesant s-a dovedit a fi ce era la baza barcutei. Acolo erau doua condimente (ca sa le spun asa), unul verde, care se numeste wasabi si este o pasta foarte picanta ce se amesteca in sosul de soia, dupa care iei cu cele doua betisoare rulourile si le inmoi cu atentie in cel sos pentru ca mai apoi sa le poti degusta in voie. Cel de-al doilea element se numeste zenzere si este defapt ghimber. Am aflat prea tarziu ca trebuie bine inmuiat in sosul de soia si am descoperit care gust de sapun (mie una nu mi-a placut asa de mult).
Sushi in schimb a fost foarte bun si mai ales feliile de peste crud care-l insoteau s-au dovedit a fi delicoase. Sunt sigura ca unii o sa spuna bleah pentru ca e peste crud, dar este vorba despre somon, ton si alti asemenea pesti ce sunt pur si simplu deliciosi.
Al doilea fel pe care l-am gustat a fost peste la cuptor (somon) in sos de soia. Vreau sa va spun ca este pur si simplu delicios. Apoi am mai gustat sushi cu icre de somon, care mi-au amintit foarte mult de pastilutele pe care mi le dadea mama acum ceva vreme si erau pe baza de ulei de peste.
Berea japoneza difera putin de cea chinezeasca prin faptul ca sunt diferite ca si gust, dar totusi este mult mai apropiata de cea obisnuita si a fost chiar buna.
Era sa public articolul si am uitat sa va spun despre betisoare. Daca atunci cand le-am privit pentru prima oara nu-mi confereau incredere ca as putea sa mananc cu ele, am renuntat la furculita si am sesizat ca sunt usor de utilizat daca te invata cineva cum trebuie folosite.
La desert am decis sa merg pe o prajitura mai usoara pentru ca oricat de putin ar parea ca mananci, eu cel putin m-am saturat foarte repede si in consecinta am optat pentru o prajitura cu cocos (in totalitate de cocos) care pur si simplu mi-a dat peste cap papilele gustative.
In concluzie va recomand bucataria japoneza pentru ca mie mi-a plaut in proportie de 95% si cred ca as gasi cu usurinta si alti adepti care sa mi se alature. Sper ca nu v-am facut pofta prea tare.
See you next time! :-)
Intamplari de duminica
Saptamana asta am decis sa mergem intr-un mare centru comercial, binenteles ca vroiam sa ma uit dupa o pereche de pantaloni trei sferturi si am gasit unul care mi-a placut si era si la un pret acceptabil. Am decis sa-l probez, dar ducandu-ma in zona de unde l-am luat am vazut ca au un numar mai mare si mi-am zis cu atat mai bine daca o sa-mi fie mai largi (fiind vorba de o pereche de pantaloni sport).Am luat pantalonii, dar cand am ajuns acasa si i-am probat, m-am uitat pe eticheta din interior si am sesizat ca era un numar mult mai mic decat cel scris pe eticheta de hartie. In acel moment mi-am adus amintea vazusem un anunt pe care-l vazusem in magazin si care spunea ca daca constati o anumita problema in 30 de zile poti schimbi produsul doar daca ai bonul de casa (spre norocul meu il pastrasem).
Duminica am hotarat sa merg sa-i schimb si am si reusit, pentru ca cei de acolo au recunoscut ca putea fi o greseala a celor de la fabrica.
Dupa ce am iesit din magazin am decis sa mergem la Roncato sa vedem ce oferta au in outlet. Ca sa va pot descrie ce s-a intamplat trebuie sa va spun cum era dispus magazinul. Ca in orice alt magazin, vanzatorul are un birou pe care are un calculator sau o casa de marcat. Noutatea (cel putin pentru mine) cinsta in faptul ca erau anumite rafturi pe care erau dispuse genti, iar eu vroiam sa ma uit tocmai la acelea si tocmai atunci baiatul ce se ocupa de magazin vroia sa ajunga la casa. Se facea ca tocmai atunci eu ii stateam in drum. Saracul de el s-a impiedicat si a rupt cheia de la un sertar. Norocul a facut ca sertarul sa fie deschis.
Se pare ca nu prea i-am purtat noroc.
Am ales sa impartasesc aceasta povestioara cu voi pentru ca am niste planuri in ceea ce priveste blogul si va va fi mai usor sa intelegeti schimbarea.
Va multumesc pentru atentie si va mai astept pe la mine ;-)
Riva del Garda - un orasel de vis
Am lipsit cateva zile pentru ca m-am mai plimbat putin prin Italia, de data asta singura si folosind ca mijloc de transport trenul reusind totusi sa nu ma pierd. Uite asa am ajuns in nordul Italiei, intr-o bucatica de lume rupta parca din basme ce se numeste Riva del Garda.Oraselul e situat cumva la capatul unui prea frumos si minunat lac (Lago di Garda) si este vizitat de oameni din toate partile, mai ales de catre cei din Germania, care prefera sa-si faca vacanta prin acele zone si datorita faptului ca se afla in imediata apropiere a Tirolului, unde 89% se vorbeste in limba germana. Totusi am vazut si multi romani pe acolo, veniti in vacanta si m-am bucurat tare mult sa aflu ca unii aleg sa se relaxeze in compania unor peisaje de vis.
Aproape in fiecare an ma duc prin acea zona, dar niciodata nu am fost in plin sezon estival, acum am ramas impresionata (placut) pentru ca plaja era plina ochi de oameni veniti sa faca o „baie de soare” si sa se desfete cu apa clara a lacului. Pentru a va face o imagine mai ampla a zonei am sa va spun ca lacul e inconjurat de munti, iar pe lac stau ca niste lumanarele barcute de toate tipurile, va spun sincer ca este o imagine ce face cat 1000 de cuvinte de-ale mele.
Oraselul este decorat cu turnulete medievale si cu stradute inguste pe care ti-e mai mare dragul sa mergi, mai ales daca-ti iei si o inghetata si savurezi peisajul.
Riva del Garda noaptea
Fiind inconjurat de munti, poti foarte usor sa faci drumetii pe munte, e adevarat ca daca nu ai putin antrenament obosesti usor, dar merita efortul pentru ca de sus se vede oraselul, dar si lacul in toata splendoarea lui.
Am cautat un filmulet mai rasarit pentru ca va arata oraselul si l-am gasit pe acesta:
Eu v-am aratat doar unul dintre orasele, dar va asigur ca si celelalte sunt la fel de „delicioase”.
Daca totusi v-am facut curiosi, va recomand si unul dintre cele mai mari parcuri de distractii din Italia si anume Gardaland. E la o ora distanta de mers cu masina intr-un orasel numit Peschiera del Garda si va recomand un bilet pentru o zi pentru ca sunt destule atractii. Am fost si eu acum vreo cinci ani si cand am plecat mi-a parut rau ca nu am avut timp sa ma dau in toate.
Harta cu oraselele din jurul lacului Garda
Sper sa va fi facut placere mica incursiune in Riva del Garda si de acea va invit sa ascultati si piesa de mai jos. Enjoy!
Morcheeba-Rome Wasn't Built in a Day
Brothers&sisters - un nou serial ce creaza dependenta
Zilele trecute am prins pe Italia1 un promo al unui nou serial ce va rula de saptamana viitoare pe acest canal si am zis sa fac mai multe sapaturi asupra acestui nou serial.
Se pare ca am aflat eu mai tarziu despre el, prima lui aparitie pe micile ecrane a avut loc pe 24 septembrie in SUA. Serialul are la baza povestea unei familii, iar printre actori numarandu-se si Calista Flockhart, in trecut protagonista serialului Ally McBeal. Avand in vedere ca este unul nou pentru noi sa speram ca-l vom vedea si pe la noi, oricum in State se bate in audiente cu seriale precum Neveste disperate, Grey’s Anatomy si Lost.
Brothers&sisters are deja doua serii si se filmeaza la cea de-a treia, iar printre actorii se numara:
· Sally Field: Nora Holden Walker
· Calista Flockhart: Kitty Walker
· Dave Annable: Justin Walker
· Balthazar Getty: Thomas "Tommy" Walker
· Rachel Griffiths: Sarah Whedon Walker
· Rob Lowe: Robert McCallister
· Sarah Jane Morris: Julia Walker
· Matthew Rhys: Kevin Walker
· Ron Rifkin: Saul Holden
· Emily VanCamp: Rebecca Harper
· Patricia Wettig: Holly Harper
Avand in vedere ca sunt foarte multi actori cunoscuti, serialul a luat si un premiu Emmy, mai precis actrita Sally Field.
Calista isi va rotunji destul de bine bugetul, pentru ca, atat ea cat si Griffiths, au incasat 200.000 de dolari pentru aparitia din episodul pilot si vor primi cate 100.000 de dolari pentru fiecare episod in care vor juca. In serialul care va fi lansat la sfarsitul acestui an, Calista Flockhart va aparea intr-o ipostaza inedita. Impreuna cu fratele si sora ei, personajul interpretat de Calista trebuie sa-si asume responsabilitatea unei afaceri de familie dupa moartea neasteptata a parintelui lor.
Am gasit un promo ABC din vara anului 2006 ca sa va faceti o idee despre film si am mai pus si un clip cu tema muzicala a serialului.
Se pare ca am aflat eu mai tarziu despre el, prima lui aparitie pe micile ecrane a avut loc pe 24 septembrie in SUA. Serialul are la baza povestea unei familii, iar printre actori numarandu-se si Calista Flockhart, in trecut protagonista serialului Ally McBeal. Avand in vedere ca este unul nou pentru noi sa speram ca-l vom vedea si pe la noi, oricum in State se bate in audiente cu seriale precum Neveste disperate, Grey’s Anatomy si Lost.
Brothers&sisters are deja doua serii si se filmeaza la cea de-a treia, iar printre actorii se numara:
· Sally Field: Nora Holden Walker
· Calista Flockhart: Kitty Walker
· Dave Annable: Justin Walker
· Balthazar Getty: Thomas "Tommy" Walker
· Rachel Griffiths: Sarah Whedon Walker
· Rob Lowe: Robert McCallister
· Sarah Jane Morris: Julia Walker
· Matthew Rhys: Kevin Walker
· Ron Rifkin: Saul Holden
· Emily VanCamp: Rebecca Harper
· Patricia Wettig: Holly Harper
Avand in vedere ca sunt foarte multi actori cunoscuti, serialul a luat si un premiu Emmy, mai precis actrita Sally Field.
Calista isi va rotunji destul de bine bugetul, pentru ca, atat ea cat si Griffiths, au incasat 200.000 de dolari pentru aparitia din episodul pilot si vor primi cate 100.000 de dolari pentru fiecare episod in care vor juca. In serialul care va fi lansat la sfarsitul acestui an, Calista Flockhart va aparea intr-o ipostaza inedita. Impreuna cu fratele si sora ei, personajul interpretat de Calista trebuie sa-si asume responsabilitatea unei afaceri de familie dupa moartea neasteptata a parintelui lor.
Am gasit un promo ABC din vara anului 2006 ca sa va faceti o idee despre film si am mai pus si un clip cu tema muzicala a serialului.
Monstru pe patru roti de la Renault
Se pare ca a aparut un nou concurent pentru Humvee (modelul american folosit de catre armata), el se numeste Sherpa si este realizat de catre producatorul european Renault. Fiind un model dedicat armatei, nu va fi disponibil publicului larg.
Renault va oferii doua posibilitati: una pentru transport pasageri (patru la numar) si o incarcatura de pana la trei tone, iar cealalta poate trasporta doi pasageri si pana la 4,1 tone.
Nu stiu cat de buna e comparatia intre Humvee si Sherpa, dar cred ca viteza maxima este de aproximativ 120 km/h, ceea ce nu mi se pare ceva iesit din comun, pentru ca potrivit spuselor celor de la Renault se vrea fi un vehicul mai mult urban, deci cred ca ar putea lucra putin asupra acestui aspect.
In ceea ce priveste aspectul exterior, nu ma da cu nimic pe spate, arata exact ca o cutie de carton pusa pe patru roti, acuma ce stiu eu, avand in vedere ca nu e un model pentru civili, nici nu trebuie sa-mi placa mie tare mult.
Modelul cica ar fi si prietenos cu mediul respectand normele Euro4, daca vreti sa aflati mai multe date tehnice dati un click aici.
Un scurt filmulet de prezentare (cam irelevant el saracutul, dar merge in lipsa de altceva):
Renault va oferii doua posibilitati: una pentru transport pasageri (patru la numar) si o incarcatura de pana la trei tone, iar cealalta poate trasporta doi pasageri si pana la 4,1 tone.
Nu stiu cat de buna e comparatia intre Humvee si Sherpa, dar cred ca viteza maxima este de aproximativ 120 km/h, ceea ce nu mi se pare ceva iesit din comun, pentru ca potrivit spuselor celor de la Renault se vrea fi un vehicul mai mult urban, deci cred ca ar putea lucra putin asupra acestui aspect.
In ceea ce priveste aspectul exterior, nu ma da cu nimic pe spate, arata exact ca o cutie de carton pusa pe patru roti, acuma ce stiu eu, avand in vedere ca nu e un model pentru civili, nici nu trebuie sa-mi placa mie tare mult.
Modelul cica ar fi si prietenos cu mediul respectand normele Euro4, daca vreti sa aflati mai multe date tehnice dati un click aici.
Un scurt filmulet de prezentare (cam irelevant el saracutul, dar merge in lipsa de altceva):
Via CarScoop.
Tuborg light?
Da, exista de ceva timp pe piata din Italia. Desigur o sa va intrebati cu ce vine nou aceasta bere. Am facut un mic research si am aflat ca este o bere ce are cu 30 % mai putine calorii decat o bere normala si cu 30 % mai putini carbohidrati. Ca si grade, are doar 3,3 deci e cam slabuta.
Curios este can u se adreseaza femeilor cum au facut cei de la Ursus cu Redd’s, ci tocmai barbatilor. Cred ca au gresit din perspectiva comunicarii mesajului, pentru ca multi dintre cei care consuma bere nu par a fi interesati de kcal (29 la numar pentru Tuborg), insa sunt curiosa sa stiu cam ce gust are avad in vedere ca in ceea ce priveste sucurile light acestea sunt mai dulci decat cele care contin zahar.
Am gasit un print:
Curios este can u se adreseaza femeilor cum au facut cei de la Ursus cu Redd’s, ci tocmai barbatilor. Cred ca au gresit din perspectiva comunicarii mesajului, pentru ca multi dintre cei care consuma bere nu par a fi interesati de kcal (29 la numar pentru Tuborg), insa sunt curiosa sa stiu cam ce gust are avad in vedere ca in ceea ce priveste sucurile light acestea sunt mai dulci decat cele care contin zahar.
Am gasit un print:
Si iata si spotul ce este difuzat la TV:
La noi au pus accent, dupa cum a spus si Mono, pe reamintirea faptului ca acum un an au schimbat designul sticlei si cred ca toti ni-l amintim pe Martin (cel pasionat de culoarea verde). Trebuie sa recunosc faptul ca spoturile cu Filip si Gustav sunt mult mai reusite decat cel de mai sus, dar mai mult ca sigur pietele nu pot fi asemanate si nu se merge pe aceiasi strategie. Sunt curiosa insa daca Tuborg light va intra pe piata romanesca a berii, desi nu stiu daca va avea succesul scontat.
Uitati ce-am mai gasit, un spot funny pentru Danemarca:
Am scapat de griji
Ieri dimineata am terminat de citit cartea pe care mi-am luat-o pentru mare si cum nu am terminat sa o citesc acasa, am reusit intr-un final.
Cum a ajuns sa mi-o cumpar? Pai am intrat pe site-ul uneia dintre edituri si am cautat in sectiunea bestseller sa vad ce carti sunt pe acolo, am dat cu ochii de ea si stiam ca citisem un review intr-o revista asa ca am decis sa mi-o achizitionez.
"Am scapat de griji" este scrisa de Anna Maxted si este al doilea succes al ei (desi prima carte a ei nu am citit-o) si are la baza o eroina ce duce o viata normala, nimic neobisnuit, pana in momentul in care trece printr-o experienta cam neplacuta si anume moartea tatalui ei. Acest eveniment ii da viata peste cap si o schimba, ajutand-o sa se cunoasca mai bine si deschizandu-i o alta perspectiva asupra vietii.
Se spune ca autoarea este o noua provocare pentru Helen Fielding, cea care a scris Jurnalul lui Bridget Jones si daca nu m-a tinut cu respiratia taiata dupa primele pagini, mai apoi vroiam sa vad ce se intampla cu eroina.
Cartea poate fi clasificata drept una gen "Sex in the city", numai ca are alte personaje cert e ca e buna pentru serile petrecute in gradina sau pentru plaja.
Uitati si o mica descriere de pe spatele cartii:
"Sunt Helen, am douazeci si sase de ani, o slujba nesuferita la o revista pentru femei, conduc o Toyota veche si sunt atrasa de cei mai nepotriviti barbati. Viata mea e un haos de nedescris si, ca un facut, intru intr-o groaza de incurcaturi.Colac peste pupaza, Luke, colegul de apartament, imi face numai neplaceri, prietena mea cea mai buna, Tina, e prea indragostita de iubitul ei ca sa ma mai bage in seama, iar Marcus, proprietarul locuintei in care stau, e prea indragostit de el insusi ca sa-i mai pese de altceva. Unde mai pui ca Tom, veterinarul ala superb, se incapataneaza sa nu-mi dea atentie. Hmm, o fi din cauza incidentului cu tequila? Ce ma fac? Ajutooor!"
V-o recomand ca si lectura suplimentara sau daca aveti pofta de o lectura amuzanta.
Gran Soleil - inghetata cu aroma de...
Azi m-am gandit sa scriu despre impactul pe care l-a avut publicitatea aspra consumatorului din mine. Zilele trecute am fost cu tatal meu sa facem niste cumparaturi si aflandu-ma intr-un hypermarket am decis sa le studiez oferta si mai ales sa vad daca respecta unele reguli in asezarea marfurilor (daca tot am invatat la merchandising despre asta).
Am sesizat ca promotiile erau asezate acolo unde trebuie si am parcurs traseul cu ajutorul caruciorului, brusc am vazut un produs pe care l-am vazut si la TV si nu am ramas socata. De ce? Pentru ca ambalajul era asa de mic ca putea fi pus oriunde, daca stau bine si ma gandesc incape si in buzunar. Ridic usor am balajul si observ ca are circa 103 g. Este vorba de o inghetata cu aroma de espresso, lamaie si madarina si se numeste Gran Soleil. Acest produs se vrea a fi un desert delicios, numai ca nu l-am gasit in zona unde erau pozitionate lazile frigorifice, ci peste tot in magazin avand in vedere ca este un produs nou, asa ca am decis sa-l agit sa vad ce consistenta are. Era lichid, deci trebuie pus la congelator pentru a-l putea degusta.
Pun niste poze sa vedeti cam cum arata.
Am sesizat ca promotiile erau asezate acolo unde trebuie si am parcurs traseul cu ajutorul caruciorului, brusc am vazut un produs pe care l-am vazut si la TV si nu am ramas socata. De ce? Pentru ca ambalajul era asa de mic ca putea fi pus oriunde, daca stau bine si ma gandesc incape si in buzunar. Ridic usor am balajul si observ ca are circa 103 g. Este vorba de o inghetata cu aroma de espresso, lamaie si madarina si se numeste Gran Soleil. Acest produs se vrea a fi un desert delicios, numai ca nu l-am gasit in zona unde erau pozitionate lazile frigorifice, ci peste tot in magazin avand in vedere ca este un produs nou, asa ca am decis sa-l agit sa vad ce consistenta are. Era lichid, deci trebuie pus la congelator pentru a-l putea degusta.
Pun niste poze sa vedeti cam cum arata.
Fiind influentata de spot am decis sa-l pun in caruciorul de cumparaturi si sa vad ce gust are. Nu vreau sa va fac sa salivati, dar este foarte bun, are gust de espresso 100% si e ca si cum ai degusta unul, numai ca nu in ceasca ci intr-o cupa de inghetata.
Am cautat si un spot si am gasit doua:
In concluzie se pare ca acest clip a avut efectul scontat asupra mea, macar am incercat, dar cu siguranta a doua oara nu se va mai intampla pentru ca voi fi mai atenta.
Cine promoveaza Romania?
Probabil ca tuturor va va suna interesant sa aflati ca "Un paso adelante" nu este denumirea intr-o alta limba a serialului difuzat de catre PROTV. Nu este vorba despre el ci despre o productie ce vine tocmai din Spania. Serialul are exact acelasi subiect ca si "Un pas inainte" si are la baza aceasi tipologie de personaje.
Raman inca o data surprinsa de lipsa de inspiratie a televiziunile romanesti, ca sa nu mai spun ca vestitul post AcasaTV are in proiect un nou serial (mai mult telenovela) cu si despre etnia rroma. Prima oara nu mi-a venit sa-mi cred urechilor si am crezut ca se vor opri la "Inima de tigan", dar se pare ca acest trust are o rpoblema, persita in inconstienta. Sunt constienta de faptul ca au inregistrat un real succes, dar sa faci un alt proiect cu un subiect asemanator mi se pare destul de riscant.
Mi-ar face o deosebita placere sa urmaresc seriale mai credibile, nu licee sau scoli unde au dulapuri pe hol gen cele din State. Chiar societatea in care traim nu ofera destule subiecte interesante? Viata in camin mi se pare un subiect mult mai interesant decat fabule despre vise americane, totusi ar putea adapta scenariul la ceva mult mai plauzibil.
Daca tot vorbeam in postul anterior de lipsa de imaginatie a televiziunilor din Romania, am sa trag de urechi si televiziunea Antena1. Nu de foarte mult timp cineva imi spunea ca se uita la "Surprize, surprize" la Antena 1 si mi-am spus: ce Doamne iarta-ma se intampla? Nu mica mi-a fost mirarea cand o vad pe Mihaela Radulescu in compania lui Dan Negru prezentand o emisiune de acest gen, dar nu am retinut numele exact (probabil ca nici nu m-a interesat prea tare). Sincer nu stiu ce sa mai cred, mi se pare o stupizenie si chiar infantil razboiul Marin-Radulescu.
Am aflat azi de la Marius si despre reinnoirea campaniei/proiectului "Made in Romania". Am ramas din nou dezamagita, oare chiar nu avem destule lucruri de care sa fim mandrii, inafara de rromi si cocalari?
Imi amintesc ca anul trecut clipul pentru promovarea turismului era varza, in concluzie alti bani publici aruncati pe fereastra si tin minte ca am discutat si cu profesoara de franceza acest aspect si ne-a impartasit si ea aceleasi pareri, dar am reusit cu ajutorul YouTube sa gasim un clip foarte reusit care-l intrecea cu mult pe acel vampir expirat.
Uitati si voi ce "minunatie" de clip marca ProTV:
Raman la parerea ca clipul de mai sus este o porcarie si am sa va arat mai jos ce inseamna un clip reusit in viziunea mea. Enjoy:
Televiziunile din Romania dorm?
De cateva zile ma aflu in bella Italia si cum dimineata am timp liber mai stau si vizionez programele TV de aici, lasati-ma sa va spun ca am ramas placut impresionanta de ceea ce am vazut.
Dimineata aproximativ toate programele au desene si ma gandesc ca poate au sesizat ca toti copii sunt in vacanta acum si au hotarat sa acopere intervalul orar 8-12, dar nu numai programele sunt pentru cei mici, ci si spoturile, majoritatea avand in prim plan jucarii plus lucruri practice, avand in vedere ca in septembrie incepe anul scolar sunt foarte multe reclame cu ghiozdane, penare si alte chestii ce privesc aspectul scolar al anului.
Probabil ca majoritatea dintre voi stiti ca italienii au o „obsesie” (cam mult spus, dar stiu ca sunt innebuniti) dupa ghiozdanele foarte mari si probabil ca unii dintre voi ati si avut unul, eu una am avut si mi-a fost de ajutor in gimnaziu cand purtam majoritatea cartilor si caietelor dupa mine. Apropo de asta tin minte ca acel caiet pe care scriam la scoala se numea maculator, mama ce-mi place denumirea.
Am sa continui prin a va spune ca si programul filmelor de seara este cu totul altul, aseara spre exemplu am urmarit un film de actiune destul de bun si am mai urmarit si Heroes. Televiziunea de la noi care ma dezamageste cel mai tare in aceasta privinta este PROTV-ul, pentru ca atunci cand au spart gheata, au avut o grila de programe foarte buna si chiar era o placere sa stai in fata televizorului. Acum, nu mai pot spune acest lucru, numai filme din 1990 cu subiecte care mai de care aberante. Singurul serial pe care-l mai urmaresc la ei este „Un barbat si jumatate”. Au avut anul trecut o tentativa de revenire cu difuzarea serialului „Prison Break”, deja vazusesem si seria 2, dar am spus ca e un inceput, am ramas totusi cu un gol, pentru ca au incetat si de atunci nu au mai incercat nimic nou.
O alta televiziune care probabil a vrut sa incerce marea cu degetul este PrimaTV, care a inceput difuzarea serialului LOST, nu stiu cat de bine va fi avand in vedere ca majoritatea au vacanta sau isi iau concediu, dar probabil se va vedea in ratingul lor.
Anul trecut am mai fost in Italia si am vazut Kyle XY, Heroes (seria 1), LOST si multe alte seriale din acestea, care sa fim sinceri, dar dau dependenta. Ajunsa acasa am incercat sa vad daca si televiziunile de pe teritoriu mioritic au adoptat o astfel de startegie, dar spre dezamagirea mea singura posibilitate ramasese reteaua.
Stiti ca cei ce difuzeaza matinale au mult mai mult de castigat decat cei ce dau filme in reluare pana-ti vine sa inchizi televizorul? De ce spun asta? Pai se vede: au telefoane in direct, concursuri si multe alte lucruri ce scot in evidenta acest lucru. Acum a mai ramas TVR2, TVR1 si poate alte cateva doua ce au emisiuni matinale, dar in rest liniste si pace.
Probabil ca va intrebati de ce am ales sa scriu despre acest subiect. Am sa rapund la obiect, pentru ca m-am saturat ca unii producatori sa doarma pe ei, batandu-se in piept cu niste raiting-uri fictive (sau nu), dar care nu reprezinta nici macar 10% din piata globala.
Raman insa incantata de faptul ca unii vand tot ce pot in cel mai bun (sau nu) mod cu putinta produse de nisa. Nu stiu inca daca legislatia de la noi permit reclamele pentru produse ce se adreseaza piticilor, avand in vedere ca au mereu un cuvant de spus in ceea ce priveste cumparaturile parintilor, in orice caz am sa cercetez acest aspect.
Dimineata aproximativ toate programele au desene si ma gandesc ca poate au sesizat ca toti copii sunt in vacanta acum si au hotarat sa acopere intervalul orar 8-12, dar nu numai programele sunt pentru cei mici, ci si spoturile, majoritatea avand in prim plan jucarii plus lucruri practice, avand in vedere ca in septembrie incepe anul scolar sunt foarte multe reclame cu ghiozdane, penare si alte chestii ce privesc aspectul scolar al anului.
Probabil ca majoritatea dintre voi stiti ca italienii au o „obsesie” (cam mult spus, dar stiu ca sunt innebuniti) dupa ghiozdanele foarte mari si probabil ca unii dintre voi ati si avut unul, eu una am avut si mi-a fost de ajutor in gimnaziu cand purtam majoritatea cartilor si caietelor dupa mine. Apropo de asta tin minte ca acel caiet pe care scriam la scoala se numea maculator, mama ce-mi place denumirea.
Am sa continui prin a va spune ca si programul filmelor de seara este cu totul altul, aseara spre exemplu am urmarit un film de actiune destul de bun si am mai urmarit si Heroes. Televiziunea de la noi care ma dezamageste cel mai tare in aceasta privinta este PROTV-ul, pentru ca atunci cand au spart gheata, au avut o grila de programe foarte buna si chiar era o placere sa stai in fata televizorului. Acum, nu mai pot spune acest lucru, numai filme din 1990 cu subiecte care mai de care aberante. Singurul serial pe care-l mai urmaresc la ei este „Un barbat si jumatate”. Au avut anul trecut o tentativa de revenire cu difuzarea serialului „Prison Break”, deja vazusesem si seria 2, dar am spus ca e un inceput, am ramas totusi cu un gol, pentru ca au incetat si de atunci nu au mai incercat nimic nou.
O alta televiziune care probabil a vrut sa incerce marea cu degetul este PrimaTV, care a inceput difuzarea serialului LOST, nu stiu cat de bine va fi avand in vedere ca majoritatea au vacanta sau isi iau concediu, dar probabil se va vedea in ratingul lor.
Anul trecut am mai fost in Italia si am vazut Kyle XY, Heroes (seria 1), LOST si multe alte seriale din acestea, care sa fim sinceri, dar dau dependenta. Ajunsa acasa am incercat sa vad daca si televiziunile de pe teritoriu mioritic au adoptat o astfel de startegie, dar spre dezamagirea mea singura posibilitate ramasese reteaua.
Stiti ca cei ce difuzeaza matinale au mult mai mult de castigat decat cei ce dau filme in reluare pana-ti vine sa inchizi televizorul? De ce spun asta? Pai se vede: au telefoane in direct, concursuri si multe alte lucruri ce scot in evidenta acest lucru. Acum a mai ramas TVR2, TVR1 si poate alte cateva doua ce au emisiuni matinale, dar in rest liniste si pace.
Probabil ca va intrebati de ce am ales sa scriu despre acest subiect. Am sa rapund la obiect, pentru ca m-am saturat ca unii producatori sa doarma pe ei, batandu-se in piept cu niste raiting-uri fictive (sau nu), dar care nu reprezinta nici macar 10% din piata globala.
Raman insa incantata de faptul ca unii vand tot ce pot in cel mai bun (sau nu) mod cu putinta produse de nisa. Nu stiu inca daca legislatia de la noi permit reclamele pentru produse ce se adreseaza piticilor, avand in vedere ca au mereu un cuvant de spus in ceea ce priveste cumparaturile parintilor, in orice caz am sa cercetez acest aspect.
Am sa pun mai jos un spot pentru baietei si fetite ca sa va faceti o idee si probabil am sa fac doua sondaje sa vad ce parere aveti.
Telefonul viitorului la ora actuala
Se pare ca a aparut noul succesor al modelelor N de la Nokia, si anume Nokia E71. Pe langa faptul ca este unul dintre cele mai subtiri telafoane de la Nokia (10 mm), se pare ca ar fi si cel mai mic smartphone (dupa cum sustine producatorul). La fel ca si predecesorii sai, Nokia E71 mentine aspectul cromat si ecranul glossy.Luand in considerare faptul ca este un telefon de marime mica, ecranul a suferit anumite modificari. Tastele sunt rigide, dar permit editarea textului intr-un mod rapid.
Acest samrtphone se vrea a fi un adevarat centru business, venind in ajutorul unui antreprenor cu toate aplicatiile sale, email si PIM software. Unul din punctele tari ale acestui model este aplicatia Maps 2.0, dar si browserul usor de folosit ce include un feed reader (interesant pentru bloggeri si cititorii acestora). Poti pune poze pe Flickr sau alte siteuri de genul acesta, dar poti urmari videoclipuri pe YouTube in timp real.
Ceea ce m-a atras pe mine la cest model este bateria, drept pentru care poti sa-ti iei adio de la vesnica problema. Nokia E71 are o autonomie de 20 de zile in stanby si 10.5 ore de convorbire.
Pe MarketOnline este catalogat drept un telefon "elegant si complex" perfect pentru oamenii cu spirit liber si mai ales pentru cei din clasa business. Il puteti gasi pe piata romaneasca la un pret foarte bun pentru ceea ce stie sa faca, adica 1.399,18 RON.
Concluzioneaz acest review prin a spune ca Nokia E71 reuneste cu brio o multitudine de calitati intr-un telefon rapid, frumos si minuscul totodata. Pana apuc si eu sa-l butonez cum trebuie va las mai jos doua filmulete care arata de ce este in stare acest telefon.
Partea 1
Partea a 2-a
Bine v-am regăsit!
Am revenit acasă cu forţe noi şi mai ales cu un chef nebun de scris. După cum bine ştiţi am fost plecată la mare şi simt nevoia să vă împărtăşesc câteva din impresiile strânse de acolo.
În primul rând drumul până acolo a fost liber, pentru că ne-a încăpăţânat să ajungem printre primii, ceea ce nu a fost tocmai rău, pentru că am reuşit să evităm aglomeraţia. Binenţeles că centura Constanţei arată ca şi acum doi ani, în sensul că este plină de gropi şi poţi admira frumosul peisaj al gunoaielor ce zac pe marginea drumului. Destul însă cu părţile negative, pentru că m-am dus în vacanţă şi nu să mă umplu de nervi.
Costineşti mă surprinde în fiecare an mai mult, în sensul că apar din ce în ce mai multe construcţii, dar nu numai, oamenii se pare că sunt din ce în ce mai atraşi de această destinaţie, pentru că sincer nu am crezut că plaja poate ajunge a fi neîncăpătoare. Anul ăsta comparativ cu anul trecut au apărut mai multe pubele, pe categori, ceea ce este un plus. Se pare că luna iulie este pentru comercianţi şi prestatori de servicii luna în care deschid terasele, restaurantele sau magazinele, oricum e un lucru bun pentru că după câte am observat vin în fiecare an cu ceva nou. Anul acesta spre exemplu au fost la modă promoţiile şi mai ales reducerile (în ceea ce priveşte unele restaurante dacă mâncai acolo la un anumit interval orar).
Pentru că până acuma nu m-am aventurat să merg cu vaporaşul până la epavă anul acesta am reuşit şi am realizat cu stupoare că abia mai stă în picioare, pentru că iertaţi-mă, dar arată de parcă ar fi gata să se prăbuşească în orice moment. Se mai practică încă, mă scuzaţi pentru expresie, „numele proştilor pe toate gardurile”, dar sunt nelămurită de faptul că unii au ajuns la asemenea înălţimi pentru a-şi scrie numele. Sunt de părere că trebuie să ai puţin mai mult decât curaj ca să faci o asemenea dovadă de..., nici nu ştiu cum să o cataloghez având în vedere că dovadă de înţelepciune nu este în orice caz.
Ultima seara trebuia să fie una uşor comică şi de neuitat aşa că am avut parte de cel mai aiurit chelner posibil, uita să vină, când venea simţea nevoia să-ţi împărtăsească din trăirile lui, iar culmea ajutorul său fugea de colo-n colo cu lingiriţele după el, am uitat să spun că stăteam cu desertul în faţă şi ne prăpădeam de râs când vedeam cum fug unul după altul şi nu se găsesc, până la urmă am recuperat linguriţele şi am decis că ar fi indicat să plecăm cât mai repede de acolo.
Acum câteva săptămâni se vehicula că staţiunea ar fi foarte neîngijită, dar să ştiţi că nu e aşa, dacă anul trecut mucurile stăteau şi aşteptau să fie strânse pe rând, acum o maşină are în fiecare seară grijă să le strângă. Sigur mai sunt unele aspecte ce ar putea fi îmbunătăţite, dar am vrut să vă arăt parte bună a lucrurilor.
Uitaţi cam cum arata plaja întro zi obişnuită:
În primul rând drumul până acolo a fost liber, pentru că ne-a încăpăţânat să ajungem printre primii, ceea ce nu a fost tocmai rău, pentru că am reuşit să evităm aglomeraţia. Binenţeles că centura Constanţei arată ca şi acum doi ani, în sensul că este plină de gropi şi poţi admira frumosul peisaj al gunoaielor ce zac pe marginea drumului. Destul însă cu părţile negative, pentru că m-am dus în vacanţă şi nu să mă umplu de nervi.
Costineşti mă surprinde în fiecare an mai mult, în sensul că apar din ce în ce mai multe construcţii, dar nu numai, oamenii se pare că sunt din ce în ce mai atraşi de această destinaţie, pentru că sincer nu am crezut că plaja poate ajunge a fi neîncăpătoare. Anul ăsta comparativ cu anul trecut au apărut mai multe pubele, pe categori, ceea ce este un plus. Se pare că luna iulie este pentru comercianţi şi prestatori de servicii luna în care deschid terasele, restaurantele sau magazinele, oricum e un lucru bun pentru că după câte am observat vin în fiecare an cu ceva nou. Anul acesta spre exemplu au fost la modă promoţiile şi mai ales reducerile (în ceea ce priveşte unele restaurante dacă mâncai acolo la un anumit interval orar).
Pentru că până acuma nu m-am aventurat să merg cu vaporaşul până la epavă anul acesta am reuşit şi am realizat cu stupoare că abia mai stă în picioare, pentru că iertaţi-mă, dar arată de parcă ar fi gata să se prăbuşească în orice moment. Se mai practică încă, mă scuzaţi pentru expresie, „numele proştilor pe toate gardurile”, dar sunt nelămurită de faptul că unii au ajuns la asemenea înălţimi pentru a-şi scrie numele. Sunt de părere că trebuie să ai puţin mai mult decât curaj ca să faci o asemenea dovadă de..., nici nu ştiu cum să o cataloghez având în vedere că dovadă de înţelepciune nu este în orice caz.
Ultima seara trebuia să fie una uşor comică şi de neuitat aşa că am avut parte de cel mai aiurit chelner posibil, uita să vină, când venea simţea nevoia să-ţi împărtăsească din trăirile lui, iar culmea ajutorul său fugea de colo-n colo cu lingiriţele după el, am uitat să spun că stăteam cu desertul în faţă şi ne prăpădeam de râs când vedeam cum fug unul după altul şi nu se găsesc, până la urmă am recuperat linguriţele şi am decis că ar fi indicat să plecăm cât mai repede de acolo.
Acum câteva săptămâni se vehicula că staţiunea ar fi foarte neîngijită, dar să ştiţi că nu e aşa, dacă anul trecut mucurile stăteau şi aşteptau să fie strânse pe rând, acum o maşină are în fiecare seară grijă să le strângă. Sigur mai sunt unele aspecte ce ar putea fi îmbunătăţite, dar am vrut să vă arăt parte bună a lucrurilor.
Uitaţi cam cum arata plaja întro zi obişnuită:
O poză cu epava:
Nu putea lipsi elementul dragălaş, Fifi:
Fifi era parte din divertismentul de la pensiunea unde am stat, iar căţeluşă mai pupăcioasă şi alintată nu am văzut, plus că e de o cuminţenie cum rar am întâlnit.
Sper să aveţi parte de o vacanţă măcar la fel de reuşită ca a mea, dacă nu mai reuşită.
Joanna, shut up
Nu vreau să fac rău nimănui, dar am să iau o mică pauză pentru a mă destinde puţin pe litoralul românesc şi cum ascultam ieri nişte piese am găsit una ce se potriveşte perfect momentului.
Sper să vă placă clipul, mie mi s-a părut drăguţ mai ales datorită faptului că am să fiu absentă nouă zile din mediul online, dar promit să revin cu subiecte noi şi interesante.
Numai urări de bine dragilor şi nu uitaţi că pe 20 ne revedem, recitim, etc.
Bine, bine gata am să tac :)
Reduccino - agresiv sau lejer?
Am vrut de ceva timp să vorbesc despre un nou produs apărut pe plaiurile mioritice, Reduccino. Acest produs te poate face să scazi în greutate, deşi mai mult decât cafea pare a fi mai mult un medicament pentru că îl puteţi regăsi cu uşurinţă în farmacii sau pe site-uri specializate.
Ceea ce mi s-a părut foarte important este conţinutul acesteia, pe lângă cafea, mai conţine şi ceai verde, care după cum bine ştiţi este recomandat în curele de slăbire, tocmai de aceea stau şi mă întreb ce gust are!?! Preţul la care se poate regăsi pe piaţă este (zic eu) cam piperat pentru unele domnişoare, dar încă mai aştept reacţiile persoanelor ce au testat produsul.
Spotul nu e cine ştie ce şi l-aş putea cataloga ca fiind jalnic. De ce? Pentru că îmi aduce aminte de veşnicele momente de teleshopping peste care aş vrea pur şi simplu să sar pentru că mi se par atât de penibile (unele) că nici nu ştiu cui se mai adresează. Deja cred că ne-am plictisit de aşa arăta înainte, aşa arată după. Să fim serioşi, când în jurul nostru lumea e în plină schimbare şi se înregistrează evoluţii majore în ceea ce priveşte tehnologia, cum să mai cred că acele poze (imagini) nu sunt trucate?
Am să fac o scurtă analiză a spotului. O domnişoară „foarte grasă” se trezeşte cu chef de gimnastică şi exerciţii fizice, dar parcă văzând acele greutăţi îi cam trece cheful şi uite aşa apare şi produsul salvator. Ce gimnastică când ai produsul care te transformă dintr-o barză într-o prinţesă? Brusc după utilizarea produsului vine el (Făt-Frumos) şi îi admiră trupul. Mamă mamă parcă e Cenuşăreasa şi noi toţi cei ce ne uităm la spot suntem piticii lui Albă ca Zăpada.
Nu ştiu cum e produsul, dar spotul îl puteţi viziona aici .
Ceea ce mi s-a părut foarte important este conţinutul acesteia, pe lângă cafea, mai conţine şi ceai verde, care după cum bine ştiţi este recomandat în curele de slăbire, tocmai de aceea stau şi mă întreb ce gust are!?! Preţul la care se poate regăsi pe piaţă este (zic eu) cam piperat pentru unele domnişoare, dar încă mai aştept reacţiile persoanelor ce au testat produsul.
Spotul nu e cine ştie ce şi l-aş putea cataloga ca fiind jalnic. De ce? Pentru că îmi aduce aminte de veşnicele momente de teleshopping peste care aş vrea pur şi simplu să sar pentru că mi se par atât de penibile (unele) că nici nu ştiu cui se mai adresează. Deja cred că ne-am plictisit de aşa arăta înainte, aşa arată după. Să fim serioşi, când în jurul nostru lumea e în plină schimbare şi se înregistrează evoluţii majore în ceea ce priveşte tehnologia, cum să mai cred că acele poze (imagini) nu sunt trucate?
Am să fac o scurtă analiză a spotului. O domnişoară „foarte grasă” se trezeşte cu chef de gimnastică şi exerciţii fizice, dar parcă văzând acele greutăţi îi cam trece cheful şi uite aşa apare şi produsul salvator. Ce gimnastică când ai produsul care te transformă dintr-o barză într-o prinţesă? Brusc după utilizarea produsului vine el (Făt-Frumos) şi îi admiră trupul. Mamă mamă parcă e Cenuşăreasa şi noi toţi cei ce ne uităm la spot suntem piticii lui Albă ca Zăpada.
Nu ştiu cum e produsul, dar spotul îl puteţi viziona aici .
Cristina Rus se pare că e imaginea noului produs, aceasta fiind prezentă şi la evenimentul de lansare a aceastuia pe piaţa romănească. Compania care a adus produsul în România este UniComs.
O elice buclucaşă
Ieri am fost până în Iaşi să-mi scot dosarul pentru că acesta îmi este necesat înscrierii la master. Pe lângă foiala, unde-i ştampila ovală du-te după ea, am avut timp să-mi vizitez şi o fiinţă dragă sufletului meu.
Drumul către Iaşi a fost o întreagă aventură şi pentru că locuri în faţă nu mai erau, am zis să stau totuşi în spate şi rău am mai făcut pentru că am simţit toate gropile, iar la un moment dat senzaţii de nedescris mă cuprindeau. Având în vedere această experienţă neplăcută am să iau în calcul achiziţionarea unei buburuze în viitor.
La întoarcerea spre Galaţi mi-a atras atenţia o elice. Nu e de avion, elicopter sau a unei insecte zburătoare. Este vorba de o elice situată pe un câmp, în judeţul Vaslui, am crezut că voi vedea mai multe, gândindu-mă că sunt pentru energie eoliană, cum sunt cele din Cluj. În Cluj am fost anul trecut şi erau mult mai multe, ceea ce mi s-a părut foarte interesant mai ales că trendul actual este de a găsi surse alternative de energie electrică.
Această elice era cam singurică şi nu ştiu de ce era pe acolo, am să pun două poze mai jos (nu sunt foarte clare, pentru că sunt făcute cu telefonul).
Drumul către Iaşi a fost o întreagă aventură şi pentru că locuri în faţă nu mai erau, am zis să stau totuşi în spate şi rău am mai făcut pentru că am simţit toate gropile, iar la un moment dat senzaţii de nedescris mă cuprindeau. Având în vedere această experienţă neplăcută am să iau în calcul achiziţionarea unei buburuze în viitor.
La întoarcerea spre Galaţi mi-a atras atenţia o elice. Nu e de avion, elicopter sau a unei insecte zburătoare. Este vorba de o elice situată pe un câmp, în judeţul Vaslui, am crezut că voi vedea mai multe, gândindu-mă că sunt pentru energie eoliană, cum sunt cele din Cluj. În Cluj am fost anul trecut şi erau mult mai multe, ceea ce mi s-a părut foarte interesant mai ales că trendul actual este de a găsi surse alternative de energie electrică.
Această elice era cam singurică şi nu ştiu de ce era pe acolo, am să pun două poze mai jos (nu sunt foarte clare, pentru că sunt făcute cu telefonul).
Dacă ştiţi ceva despre poziţionarea ei în acea zonă, feel free to write me.
Să ne jucăm cu iluziile optice
Iluziile optice sunt de fapt erori ale percepţiei. Prin convenţie,
denumirea de iluzie optică este limitată la aparenţe senzoriale care implică
percepţia mişcării şi a formei. Trebuie subliniat faptul că iluziile optice nu
sunt cauzate de unele defecte ale vederii caracteristice unei persoane sau unui
grup restrâns de persoane, ci ele sunt valabile pentru oricine, fiind posibile
ca urmare a modului însuşi de construcţie şi funcţionare a sistemului vizual.
Hermann Helmholtz este unul dintre cercetătorii care au studiat îndeaproape în
secolul al XIX-lea fenomenul iluziei optice şi a ajuns la concluzia că aceasta
nu reprezintă o cauză fiziologică, ci acţionează la nivelul interpretării
vizuale, al ipotezelor preconcepute.
Vă prezint câteva dintre cele mai spectaculoase iluzii optice cunoscute cu ajutorul lui yuppy.ro.
Efectul contrastelor. Priviţi cu atenţie desenul din imagine timp de 30 de secunde, apoi priviţi zona albă, o foaie de hârtie sau un perete. Veţi avea impresia că vedeţi un bec alb care străluceşte.
Dacă priviţi întreaga suprafaţă a cercului, veţi observa că se roteşte, se măreşte sau se micşorează.
Câte figuri conţine imaginea de mai jos?
Dacă priviţi semnul "+" din mijloc timp de 30 de secunde, apoi priviţi un fond alb, veţi vedea steagul american în culorile lui adevărate.
Probabil că aceasta este iluzia cu cel mai puternic impact vizual. Pătratele marcate cu literele A şi B au aceeaşi nuanţă de gri. Dacă vreţi să vă convingeţi, deschideţi Photoshop şi verificaţi folosind opţiunea Eyedropper Tool.
Încearcaţi să număraţi punctele negre.
Fixaţi cu privirea punctul negru din mijloc. Veţi observa cum pata gri dispare treptat. 
Am căutat după ce am citit articolul pe Internet să aflu mai multe despre iluziile optice şi am dat peste foarte multe materiale, dar şi imagini. Unii spun că acestea funcţionează, alţii susţin că acestea funcţionează. Sinceră să fiu am încercat şi eu aseară şi chiar au funcţionat, însă nu ştiu cât de bine având în vedere că m-am uitat pe un perete de o altă culoare.
Vă invit să lasaţi imaginaţia să-şi urmeze cursul. Enjoy!
Început de săptămână
Am stat şi m-am gândit că astăzi e luni şi deci începutul unei noi săptămâni aş vrea să pun pe blog o piesă care să reflecteze cum văd eu acest început şi am tot ascultat nenumărate piese pe mp3 player-ul meu, credeţi-mă că nu ştiam ce piesă să pun şi în final am ales-o pe cea de mai jos.
Sper să vă inspire chef de viaţă, iar pentru cei care se află la servici să vă răcorească sau să vă ducă cu gândul la week-end (ală minunat pe care-l aşteptaţi la fiecare început de săptămână).
Melodia este cea din Grease şi mie cel puţin îmi dă chef de boogie „over and over again”. Cu alte cuvinte ascultaţi bunătate de piesă şi savuraţi-o. O săptămână aşa cum v-o doriţi.
Sunt independentă faţă de...
Am primit azi de la Ines o nouă provocare care sună cam aşa: să spun despre un lucru de care mă declar independentă.
Încep şi eu să spun despre lucruri de care nu aş putea să mă declar independentă...primul ar fi faţă de unii care vor să pară ceea ce nu sunt, adică de faţărnicie şi de unele pasiuni ale mele printre care şi cititul, dansatul de nebună prin casă, etc.
Având în vedere că am expus cele de mai sus, acum am să spun de ce sunt independentă:
1. Talk show-urile sportive şi mai ales cele politice – pentru că au mania să mă înnebunească de cap cu izbucnirile pe care le au unii invitaţi, dar şi subiectele care uneori depăşesc limita bunului simţ.
2. Serialele siropoase (gen telenovele) – oricât de mult aş vrea să le înteleg, toate au aceleaşi subiecte spuse doar cu alte cuvinte şi alte personaje şi pentru că întotdeauna ajung în faţa serialului la numărul 120 chiar dacă efortul unor persoane de a mă pune la curent cu subiectul e inutil, iar uneori acest fapt are tendinţa să mă irite.
3. Insectele de orice gen – nu le suport şi nici nu face plăcere prezenţa lor în atmosferă (chiar dacă unele ajută ecosistemul).
Acum dacă tot am scris „am să arunc pastila” altor persoane Claudiu, Paula şi Adi. Să vedem ce iese ;)
Bonux – lipsă de inspiraţie?
De câte zile bune (ca să nu spun săptămâni) mă frământă un subiect, mai bine spus un anumit nume şi acela este „Bonux”. Spuneam în articolele precedente că asocierea imaginii unui produs cu o persoană publică poate fi benefică (cel puţin pentru unii), însă în cazul detergentului şi al meu, nu a făcut să dăuneze pentru că pur şi simplu schimb canalul când o văd pe respectiva la televizor.
Se pare că agenţia ce se ocupă de campania celor de la „Tanti Maria” sunt cei de la Leo Burnett. E adevărat că acele consumatoare ce reţin spoturile le „verbalizează” şi nu numai, ele rămân întipărite în memoria lor. Pe mine însă altceva m-a uimit. Nu ştiu dacă aţi văzut noul spot de la Bonux, oricum am să-l pun mai jos.
Se pare că agenţia ce se ocupă de campania celor de la „Tanti Maria” sunt cei de la Leo Burnett. E adevărat că acele consumatoare ce reţin spoturile le „verbalizează” şi nu numai, ele rămân întipărite în memoria lor. Pe mine însă altceva m-a uimit. Nu ştiu dacă aţi văzut noul spot de la Bonux, oricum am să-l pun mai jos.
Ca să scot în evidenţă şi mai mult ideea pe care vreau să o conturez am căutat spotul de la Red Bull, cel cu testamentul şi l-am găsit în italiană. Spotul a fost introdus şi la noi şi sper să vi-l amintiţi cu această ocazie.
Acum că le-aţi văzut pe amândouă poate o să vă formaţi o părere. Ideea după care merg amândouă e aceiaşi numai că scenariul şi personajele diferă. Nu numai că mă intrigă pentru că sunt conştientă că cei de la Red Bull au fost creierul (cei de la care a pornit) povestea cu testamentul, dar mă miră faptul că o agenţie precum Leo Burnett, care este omniprezentă la emisiuni precum ApropoTV, de parcă ar fi un guru al publicităţii, nu are nici o jenă atunci când vine vorba hai să o facem aşa că poate „bieţii” consumatori nu se prind.
Nu numai spotul acesta mi s-a părut neinspirant, dar şi cel cu striptease-ul. Reclamă ce a suferit anumite modificări de-a lungul difuzării ei pe la TV. Dacă la început era doar bietul Nelu uitându-se la meci, după câteva zile Nelu află că Bonux îl poate transforma în „macho-man”.
Poate o să vi se pară că sunt cam critică în seara asta, dar parcă îmi provoacă repulsie lipsa de creativitate a unora, care chiar cu asta ar trebuii să se ocupe.
Despre perle la BAC şi nu numai
După cum bine ştiţi azi s-au afişat rezultatele la BAC, nu ştiu încă câte lacrimi sau zâmbete de fericire au adus în viaţa adolescenţilor, dar vă pot spune că profesorii evaluatori nu s-au putut plânge de plictiseală. Se pare că anul acesta unii dintre candidaţi au aplicat celebra formulă “las-o bă că merge aşa” şi au scris tot ce le trecea prin minte fără a le trece prin filtrul gândirii. Câteva exemple ce vorbesc de la sine aveţi mai jos.
“Luceafărul e cu o fată pe care o iubesc doi tipi”
“Ghilimelele apar numai atunci când vorbeşte cineva, chiar şi în şoaptă”; “Cuvintele glas şi lumină au sens conotativ numai când se învrăjbesc între ele”; “Adică Ion zăcea atât de adânc încât nici nu şi-a dat seama că a uitat lumina aprinsă şi era atât de leneş că nici becul nu la (sîc!) mai şters de praf şi de aceea lumina era murdară”; (n.n.: la acest subpunct de la Subiectul 1, cerinţa era următoarea: Comentează în 6 - 10 rânduri secvenţa descriptivă …. , evidenţiind relaţia dintre fondul de idei şi mijloacele artistice); “Eminescu a scris Luceafărul pentru că l-a văzut mai mare decât toate stelele şi de aceea ia (sîc!) plăcut … Luceafărul s-a transformat într-un flăcău pentru că altfel nu putea so (sîc!) iubească pe fata împăratului dar pe urmă s-a nasolit treaba pentru că fata aia iubea pe altul şi Luceafărul s-a întors în cer de unde căzuse”; “Luceafărul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred că are vreo sută de strofe, şi acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentrucă (sîc!) există o fată pe care o iubesc doi tipi şi ea la inceput nu ştie pe care săl (sîc!) iubească, dar îl alege pe celălalt şi o doare în cot de Luceafăr”.
“Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice”
“Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice. El se mira şi de faptul ca oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A văzut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că aşa este în poezie, să te miri de toate şi să le pui pe toate unele subt (sîc!) altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri”; “Păi da, trebuie să ne dăm după timp, acum nu mai este vreme de dulcegării, de tromboane, trebuie să ştii să trăieşti, să faci bani, să ai casă şi maşină, să ai un servici uşor şi bănos. Dacă te dai după timp trăieşti bine cum trăiesc deputaţii” (n.n.: Cerinţa era: Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre timp, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: “Timpul se schimbă. Trebuie să ne schimbăm şi noi cu dânsul”. E. Lovinescu, Opere).
“Când cel care scrie basmul este incult şi basmul este incult”
“Basmul este o poveste mai lungă, poate fi chiar cât o carte groasă, şi are atâtea personaje că nu le mai ţii numărul dar trebuie să fii atent la fabula că te întâlneşti cu ea şi în final”; “Basmul studiat de noi este Harap Alb şi este un basm cult pentru că este scris de un om cult, Eminescu. Atunci când cel care scrie basmul este incult şi basmul este incult, adică opus basmului cult, dar amândouă basmele sunt frumoase, numai că unul este scris într-un fel şi celălalt în alt fel”.
Perlele au fost preluate de pe site-ul Observatorului de Bacău, dar le puteţi găsi şi în alte părţi numai că sursa diferă.
Am găsit o poză făcută unei lucrări şi am mai găsit ceva...
“Luceafărul e cu o fată pe care o iubesc doi tipi”
“Ghilimelele apar numai atunci când vorbeşte cineva, chiar şi în şoaptă”; “Cuvintele glas şi lumină au sens conotativ numai când se învrăjbesc între ele”; “Adică Ion zăcea atât de adânc încât nici nu şi-a dat seama că a uitat lumina aprinsă şi era atât de leneş că nici becul nu la (sîc!) mai şters de praf şi de aceea lumina era murdară”; (n.n.: la acest subpunct de la Subiectul 1, cerinţa era următoarea: Comentează în 6 - 10 rânduri secvenţa descriptivă …. , evidenţiind relaţia dintre fondul de idei şi mijloacele artistice); “Eminescu a scris Luceafărul pentru că l-a văzut mai mare decât toate stelele şi de aceea ia (sîc!) plăcut … Luceafărul s-a transformat într-un flăcău pentru că altfel nu putea so (sîc!) iubească pe fata împăratului dar pe urmă s-a nasolit treaba pentru că fata aia iubea pe altul şi Luceafărul s-a întors în cer de unde căzuse”; “Luceafărul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred că are vreo sută de strofe, şi acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentrucă (sîc!) există o fată pe care o iubesc doi tipi şi ea la inceput nu ştie pe care săl (sîc!) iubească, dar îl alege pe celălalt şi o doare în cot de Luceafăr”.
“Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice”
“Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice. El se mira şi de faptul ca oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A văzut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că aşa este în poezie, să te miri de toate şi să le pui pe toate unele subt (sîc!) altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri”; “Păi da, trebuie să ne dăm după timp, acum nu mai este vreme de dulcegării, de tromboane, trebuie să ştii să trăieşti, să faci bani, să ai casă şi maşină, să ai un servici uşor şi bănos. Dacă te dai după timp trăieşti bine cum trăiesc deputaţii” (n.n.: Cerinţa era: Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre timp, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: “Timpul se schimbă. Trebuie să ne schimbăm şi noi cu dânsul”. E. Lovinescu, Opere).
“Când cel care scrie basmul este incult şi basmul este incult”
“Basmul este o poveste mai lungă, poate fi chiar cât o carte groasă, şi are atâtea personaje că nu le mai ţii numărul dar trebuie să fii atent la fabula că te întâlneşti cu ea şi în final”; “Basmul studiat de noi este Harap Alb şi este un basm cult pentru că este scris de un om cult, Eminescu. Atunci când cel care scrie basmul este incult şi basmul este incult, adică opus basmului cult, dar amândouă basmele sunt frumoase, numai că unul este scris într-un fel şi celălalt în alt fel”.
Perlele au fost preluate de pe site-ul Observatorului de Bacău, dar le puteţi găsi şi în alte părţi numai că sursa diferă.
Am găsit o poză făcută unei lucrări şi am mai găsit ceva...
Un puştan ca să nu-i spun mult mai urât a crezut că este necesar să-şi înveţe colegii să copieze cu o fiţuică culmea scrisă cu Arial 13 (scuze este 3). După ce că citeşte de parcă n-a pus mâna pe o carte în viaţa lui, mai are şi tupeul să spune „vedeţi, se poate citi”. Eu cred că şi-a uitat simţul lucrului bine făcut. Un sfat pentru el: pune mâna pe o carte şi lasă dracului fiţuicile, salvează-te cu o carte căt mai poţi şi încă ceva DOOM nu e un joc, e un dicţionar pe care ar mai trebuii să-l consulţi.
După cum bine aţi observat în filmuleţ, vremurile au trecut, iar forme de copiat au tot apărut, unele ţin de domeniul SF-ului dar asta e. Ieri în maxi-taxi doi „tineri” vorbeau cu nonşalanţă despre tehnici de copiat, dacă tot nu ai fost în stare să înveţi de ce te mai faci şi de cacao? Dar probabil eşti foarte cool dacă ai reuşit să copiezi la BAC. Îmi pare rău pentru cei de la Zaraza, dar în curând nu o să aibă cui să se adreseze...
Un nou arhipelag va lua naştere în Marea Neagră
O nouă iniţiativă tinde să mă surprindă. Se pare că Federaţia Rusă va construi un arhipelag de insule artificiale în largul Mării Negre, în dreptul staţiunii Soci.
Proiectul poartă numele de „Insulele Federaţiei” şi are o valoare de patru miliarde de euro, el a trebuii inaugurat în 2014, înainte de Olimpiada ce va avea loc în Soci.
Micul arhipeleag se va întinde pe 350 de hectare. Aici vor fi construite mai multe hoteluri, două porturi, un parc acvatic şi vile de lux. Râuri artificiale vor străbate complexul care va reprezenta o imitaţie a reţelei hidrografice a Rusiei. Proiectul seamănă cu cele din Emiratele Unite Arabe, pentru că este realizat de aceiaşi arhitecţi olandezi care au lucrat şi la Insulele Palm şi World din Dubai.
Proiectul poartă numele de „Insulele Federaţiei” şi are o valoare de patru miliarde de euro, el a trebuii inaugurat în 2014, înainte de Olimpiada ce va avea loc în Soci.
Micul arhipeleag se va întinde pe 350 de hectare. Aici vor fi construite mai multe hoteluri, două porturi, un parc acvatic şi vile de lux. Râuri artificiale vor străbate complexul care va reprezenta o imitaţie a reţelei hidrografice a Rusiei. Proiectul seamănă cu cele din Emiratele Unite Arabe, pentru că este realizat de aceiaşi arhitecţi olandezi care au lucrat şi la Insulele Palm şi World din Dubai.
Această nouă contrucţie se vrea a fi noua oază de relaxare a miliardarilor ruşi, pentru ca aceştia să nu mai fie nevoiţi să plece în alte locaţii.
Sincer nu cred că va reuşi să-i ţină pe miliardari pe loc, poate vor cumpăra teren şi vor construi viluţe/palate sau ceva de genul asta, dar părerea mea e că dacă tot ai cu ce, trebuie să te duci să vezi minunăţiile lumii.
În luna septembrie, anul trecut, arhitectul Erick Van Egeraat i-a prezentat personal preşedintelui Vladimir Putin proiectul botezat Insulei Federaţiei, deoarece reconstituie în miniatură harta Rusiei.
Există şi critici la adresa proiectului: în primul rând ecologiştii se tem că va fi un pericol la adresa mediului, iar în al doilea rând arhitecţii nu îi văd utilitatea.
Acum vin şi eu şi spun până nu văd nu cred deşi se estimează că lucrările vor demara anul acesta.
Sursa: 9AM
Să o ajutăm pe Daria!
Am primit de la Marius un link şi am ales să nu-l facă să treacă pe lângă mine. O fetiţă are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor. Hai să-l dăm mai departe (măcar) poate ajunge acolo unde trebuie.
„Ajutaţi-o pe Daria să rămână în viaţă!
Daria suferă de o formă severă şi extrem de rară de hipercolesterolemie având colesterolul LDL de aproape 1000 mg/dl (valorile normale sunt intre 50 si 100 mg/dl), fapt pentru care are nevoie de o intervenţie chirurgicală în străinătate al cărei cost este de 85.000 de euro.
Speranţa de viaţă a unui tânăr care are colesterolul de 500 mg/dl este de 20-30 de ani, a unui bebe care are colesterolul de 1000 mg/dl ... nu vrem să ne gândim, pentru că Daria cu ajutorul nostru, al rudelor, al prietenilor, al colegilor şi al dumneavoastră va strânge aceşti bani".
„Ajutaţi-o pe Daria să rămână în viaţă!
Daria suferă de o formă severă şi extrem de rară de hipercolesterolemie având colesterolul LDL de aproape 1000 mg/dl (valorile normale sunt intre 50 si 100 mg/dl), fapt pentru care are nevoie de o intervenţie chirurgicală în străinătate al cărei cost este de 85.000 de euro.
Speranţa de viaţă a unui tânăr care are colesterolul de 500 mg/dl este de 20-30 de ani, a unui bebe care are colesterolul de 1000 mg/dl ... nu vrem să ne gândim, pentru că Daria cu ajutorul nostru, al rudelor, al prietenilor, al colegilor şi al dumneavoastră va strânge aceşti bani".
Conturile în care pot fi depuşi bănuţii sunt:
în RON: RO96BRDE240SV01597572400
în EUR: RO88BRDE240SV01597732400
în USD: RO46BRDE240SV24567202400
deschise la BRD Iaşi, titular cont: Sîrbu Constantin Florin
Puteţi să aflaţi mai multe despre acest caz dând un click aici (site-ul deschis pentru Daria Sârbu).
Puteţi să aflaţi mai multe despre acest caz dând un click aici (site-ul deschis pentru Daria Sârbu).
Later edit: bannere de susţinere găsiţi la Marius alegeţi-l pe care vreţi însă nu uitaţi că o cauză trebuie susţinută.
Am plăcerea să vă fac cunoştiinţă cu…
...minunăţiile astea mici şi pitice, care sunt papagalii mei. Doi drăguţi pe care vreau să-i prezint întregii lumi, pentru că sunt cuminţi (când vor ei) şi pentru că fac ca unele zile să nu mai fie aşa triste şi mai ales pentru simplu fapt că în fiecare zi când îi vâd îmi amintesc că viaţa e uimitor de simplă şi frumoasă, numai că nouă oamenilor ne place să ne mai şi complicăm.
Gălbioara este fetiţa şi se numeşte Cookie, pentru că seamănă cu o prajiturică şi mai mereu îmi vine să o pap. Ea e cea mătură în relaţie, e mai echilibrată şi mai docilă, dar îi place la nebunie să fie alintată şi este extrem de pofticioasă, dacă cumva mănânc ceva mă urmăreşte cu privirea până îi dau şi ei. „Pofticioşenia” se poate observa şi în poză.
Cel gri cu dunguliţe albe pe aripioare este Ricky şi este un tinerel jucăuş, cred că dacă ar fii el mai mare s-ar face arhitect pentru că îi place la nebunie să facă din hârtie căsuţe. Noi suntem mai tinerel, dar suntem un mare iubitor de artă şi ne plac şi ceaiurile.
Sunt un cuplu mult mai modern decât Iri şi Moni, ea e mai în vârstă decât el, dar se iubesc ca şi cum mâine ar fi ultima zi.
Îi iubesc mult şi sper că v-au plăcut şi vouă.
Plătesc cu telefonul!
O nouă frază ce poate o vom auzi din ce în ce mai des şi pe la noi şi asta datorită colaborării dintre operatorii de telefonie mobilă şi Uniunea Europeană ce va permite consumatorilor să achite alimente notele de plată de la restaurant şi alte facturi prin intermediul telefoanelor mobile. Măsura face parte dintr-un plan mai amplu al Uniunii Europene pentru a intensifica concurenţa dintre operatorii de telefonie şi mai ales pentru a extinde modalităţile de plată pentru bunuri şi servicii.Această nouă măsură vine după presiunile exercitate asupra operatorilor de a micşora tarifele, astfel operatorii se îndreaptă spre noi surse de venituri.
Din Asociaţia GSM face parte şi Vodafone dar şi circa 8000 de bănci de pe teritoriul Uniunii Europene.
La ora actuală doar şapte operatori testează plăţile efectuate prin intermediul mobilelor şi alţi şapte intenţionează să le încerce în curând.
"Intensificarea concurenţei pe piaţa serviciilor de plată a fost scopul meu şi acorduri precum acestea arată posibilităţile noilor tehnologii şi modalităţile inovative în această privinţă", a ţinut să amintească comisarul european pentru Piaţa Internă, Charlie McCreevy.
Sursa: banisiafaceri.ro
Beycity – un adevăr dureros pentru unii?
Pentru că citeam ieri în Managementul marketingului despre diversificarea activităţii unei firme cu exemple pe câteva companii de succes precum Starbucks, Merck, NBC, Walt Disney şi altele pe care vă las să le descoperiţi singuri citind cartea şi pentru simplu fapt că mi-au sărit în ochi panourile publicitare din oraş am ales să aduc la lumină un nou post.
Beycity este un nou proiect iniţiat de către cei de la Beyler şi se vrea a fi un asamblu rezidenţial de blocuri. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant este faptul că sunt singurii de pe piaţa locală ce vin cu o strategie de atragere a clienţilor şi anume prin introducerea unui concurs (cei ce vor achiziţiona un apartament vor intra automat într-o tragere la sorţi pentru 20 de autoturisme).
În Galaţi mai există astfel de proiecte la momentul actual, dar prea puţin promovate şi am să exemplific, câteva au 3-4 panouri publicitare şi poate spoturi radio, tot în cartea de care aminteam mai sus, autorii susţin că potenţialii clienţi pot fi la un moment dat sufocaţi sau plictisiţi de banalele modalităţi de promovare şi canale prin care se realizează acestea, de aceea o companie/firmă/instituţie trebuie să ia în considerare şi introducerea de noi modalităţi ce pot stimula creşterile (şi aici nu mă refer doar la vânzări). Pentru că aminteam mai sus de Starbucks am să scot în evidenţă strategia folosită de către ei: în primul rând au scos compilaţii pe CD-uri; carduri în colaborare cu cei de la Visa; acces la Internet de mare viteză. Exemplele pot continua şi poate unii o să considere că nu am dat cele mai bune exemple, însă am să vin să le spun că eu nu vreau să dau exemple/soluţii ce se pliază perfect pe activitatea unei companii pentru că nu sunt eu cea mai în măsură, există specialişti în sensul acesta şi mai ales există informaţie cât cuprinde, eu am ales carte, dar sunt sigură că nu este singura sursă valabilă.
Am pus această imagine pentru că ideea de diferenţiere faţă de concurenţă mi s-a părut potrivită pe acest segment.
Beycity este un nou proiect iniţiat de către cei de la Beyler şi se vrea a fi un asamblu rezidenţial de blocuri. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant este faptul că sunt singurii de pe piaţa locală ce vin cu o strategie de atragere a clienţilor şi anume prin introducerea unui concurs (cei ce vor achiziţiona un apartament vor intra automat într-o tragere la sorţi pentru 20 de autoturisme).
În Galaţi mai există astfel de proiecte la momentul actual, dar prea puţin promovate şi am să exemplific, câteva au 3-4 panouri publicitare şi poate spoturi radio, tot în cartea de care aminteam mai sus, autorii susţin că potenţialii clienţi pot fi la un moment dat sufocaţi sau plictisiţi de banalele modalităţi de promovare şi canale prin care se realizează acestea, de aceea o companie/firmă/instituţie trebuie să ia în considerare şi introducerea de noi modalităţi ce pot stimula creşterile (şi aici nu mă refer doar la vânzări). Pentru că aminteam mai sus de Starbucks am să scot în evidenţă strategia folosită de către ei: în primul rând au scos compilaţii pe CD-uri; carduri în colaborare cu cei de la Visa; acces la Internet de mare viteză. Exemplele pot continua şi poate unii o să considere că nu am dat cele mai bune exemple, însă am să vin să le spun că eu nu vreau să dau exemple/soluţii ce se pliază perfect pe activitatea unei companii pentru că nu sunt eu cea mai în măsură, există specialişti în sensul acesta şi mai ales există informaţie cât cuprinde, eu am ales carte, dar sunt sigură că nu este singura sursă valabilă.
Am pus această imagine pentru că ideea de diferenţiere faţă de concurenţă mi s-a părut potrivită pe acest segment.
Aproape că era să uit un lucru ce mi se pare esenţial, ca şi producător de uşi metalice, uşi de interior şi tâmplărie PVC, Beyler va avea grijă să doteze apartamentele cu produsele sale.
Beyler este numele din spatele acestui proiect şi proprietarul este turc. Vă miră sau nu, e încă o învăţătură că dacă vor pot să vândă tot ce-şi propun şi nu mă refer strict la afaceri ci şi la turism pentru că sunt foarte cordiali, amabili şi dispuşi să-ţi dea orice, atât timp cât te face să te simţi bine şi asta se vede în vânzări. Apropo de asta stau şi mă întreb de ce „patronii” (nu prea-mi place acest termen) români nu s-au gândit şi ei la asta şi mai ales de ce nu vin şi ei măcar cu o contra-ofertă măcar la fel de bună? Dar poate nu e destul de târziu şi se vor trezi din comoditatea în care se complac unii. Până una alta salut spiritul de întreprinzători al turcilor şi aştept să văd care va fi evoluţia proiectului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
