Bine v-am regăsit!

Am revenit acasă cu forţe noi şi mai ales cu un chef nebun de scris. După cum bine ştiţi am fost plecată la mare şi simt nevoia să vă împărtăşesc câteva din impresiile strânse de acolo.
În primul rând drumul până acolo a fost liber, pentru că ne-a încăpăţânat să ajungem printre primii, ceea ce nu a fost tocmai rău, pentru că am reuşit să evităm aglomeraţia. Binenţeles că centura Constanţei arată ca şi acum doi ani, în sensul că este plină de gropi şi poţi admira frumosul peisaj al gunoaielor ce zac pe marginea drumului. Destul însă cu părţile negative, pentru că m-am dus în vacanţă şi nu să mă umplu de nervi.
Costineşti mă surprinde în fiecare an mai mult, în sensul că apar din ce în ce mai multe construcţii, dar nu numai, oamenii se pare că sunt din ce în ce mai atraşi de această destinaţie, pentru că sincer nu am crezut că plaja poate ajunge a fi neîncăpătoare. Anul ăsta comparativ cu anul trecut au apărut mai multe pubele, pe categori, ceea ce este un plus. Se pare că luna iulie este pentru comercianţi şi prestatori de servicii luna în care deschid terasele, restaurantele sau magazinele, oricum e un lucru bun pentru că după câte am observat vin în fiecare an cu ceva nou. Anul acesta spre exemplu au fost la modă promoţiile şi mai ales reducerile (în ceea ce priveşte unele restaurante dacă mâncai acolo la un anumit interval orar).
Pentru că până acuma nu m-am aventurat să merg cu vaporaşul până la epavă anul acesta am reuşit şi am realizat cu stupoare că abia mai stă în picioare, pentru că iertaţi-mă, dar arată de parcă ar fi gata să se prăbuşească în orice moment. Se mai practică încă, mă scuzaţi pentru expresie, „numele proştilor pe toate gardurile”, dar sunt nelămurită de faptul că unii au ajuns la asemenea înălţimi pentru a-şi scrie numele. Sunt de părere că trebuie să ai puţin mai mult decât curaj ca să faci o asemenea dovadă de..., nici nu ştiu cum să o cataloghez având în vedere că dovadă de înţelepciune nu este în orice caz.
Ultima seara trebuia să fie una uşor comică şi de neuitat aşa că am avut parte de cel mai aiurit chelner posibil, uita să vină, când venea simţea nevoia să-ţi împărtăsească din trăirile lui, iar culmea ajutorul său fugea de colo-n colo cu lingiriţele după el, am uitat să spun că stăteam cu desertul în faţă şi ne prăpădeam de râs când vedeam cum fug unul după altul şi nu se găsesc, până la urmă am recuperat linguriţele şi am decis că ar fi indicat să plecăm cât mai repede de acolo.
Acum câteva săptămâni se vehicula că staţiunea ar fi foarte neîngijită, dar să ştiţi că nu e aşa, dacă anul trecut mucurile stăteau şi aşteptau să fie strânse pe rând, acum o maşină are în fiecare seară grijă să le strângă. Sigur mai sunt unele aspecte ce ar putea fi îmbunătăţite, dar am vrut să vă arăt parte bună a lucrurilor.
Uitaţi cam cum arata plaja întro zi obişnuită:


O poză cu epava:




Nu putea lipsi elementul dragălaş, Fifi:


Fifi era parte din divertismentul de la pensiunea unde am stat, iar căţeluşă mai pupăcioasă şi alintată nu am văzut, plus că e de o cuminţenie cum rar am întâlnit.
Sper să aveţi parte de o vacanţă măcar la fel de reuşită ca a mea, dacă nu mai reuşită.

Un comentariu:

Claudiu M.B. spunea...

Super tare la maree....prietenii shtiu de ce....:P