Polo redefineste termenul de cool
In aceasta seara atentia mi se indreapta spre noua campanie a celor de la VW pentru noul Polo. Daca pana acum Polo era o masina prietenoasa si puternica, acum revine cu aceiasi idee dar intr-un ambalaj diferit. Aceasta diferenta consta in faptul ca aceasta masina te face sa-ti recastigi increderea in tine.
Din cate se pare nu vor sa mearga pe aceiasi campanie in toata Europa si pentru a va face sa constientizati esenta acestei idei voi pune doua spoturi. Primul spot tv vine de la DDB Barcelona si din cate se pare este momentul in care John Travolta se confrunta cu viitorul (ma refeream la filmul Grease). Cei de la DDB au vrut sa evidentieze faptul ca " nu este indeajuns sa definesti noul Polo ca fiind cool, o poveste era mai mult decat necesara pentru a demonstra acest lucru; sa ai incredere in tine, atunci cand esti cool nu este nevoie sa te dai mare sau sa fi arogant. Rezultatul? Un spot care demonstreaza ca cel mai indicat mod de a castiga nu este competitia ".
Al doilea spot este realizat de DDB UK, dar lasati-ma sa va spuna ca nu este la fel de reusit ca primul, este un mix de idei/dorinte ale potentialilor posesori de Polo sincera sa fiu nu mi se pare la fel de reusita ca prima.
Spotul de anul trecut, cel cu catelusul, care se adresa tot pietei din UK era unul mult mai bun si sublinia mult mai bine ideea campaniei de anul acesta. Ma gandesc ca poate au intrat in pana de idei si au mers pe ideea clasica, dar totusi este vorba de VW. Cu asa un nume spotul anterior nu are niciun sens, sper sa fie doar o picatura ce se va pierde intr-un ocean. Astept urmatoarele spoturi cu nerabdare.
Inchei prin a spune ca-mi place tare mult noul Polo si ca poate l-as pune pe lista mea cu buburuze (masini care-mi plac foarte mult).
O zi buna va doresc!
Indiferenta ucide
Incep prin a pune o intrebare pe cat de simpla pe atat de dureroasa pentru unii. Tu ce-ai face daca o alta persoana ar avea nevoie de ajutorul tau? Ai putea sa treci pe langa el gandindu-te ca altcineva il va putea ajuta?Sincera sa fiu pana saptamana trecuta am crezut cu greu ca asemenea persoane isi pot face veacul in institutii care ar trebui sa ajute nu sa-ti dea cu piciorul... se pare ca viata este in continuare la fel cruda si ca nu ezita sa-ti dea o palma si sa te trezeasca la realitate atunci cand te astepti cel mai putin.
Cu siguranta va intrebati de ce sunt asa de pornita. Sunt furioasa pe acest sistem birocratic puturos si plin de oameni cu nasul pe sus, dar sa ne revenim si sa trecem la subiect.
Saptamana trecuta prin fata sediului firmei pentru care lucrez, un om evident intr-o stare nu prea buna, dupa ce consumase alcool, a cazut pe jos nereusind sa-si mentina echilibrul. Doi dintre colegii mei i-au sarit in ajutor si au incercat sa-l puna intr-o pozitie normala astfel incat sa nu dea cu, capul de ciment, insa din pacate omul se simtea mult prea rau. In acest caz au sunat la ambulanta care dupa 20 de minute a aparut. Surpriza insa, in loc de ajutor paramedicul arunca cuvinte grele spre cei doi colegi. Era vadit deranjat de aceasta interventie. Ce conta ca omul era suferind si ca in mod neintentionat isi facea rau? El injura de mama focului si nu vedea cum el (o persoana ce trebuie sa ajute) ar putea remedia situatia.
Dupa ce omului i-au fost administrate anumite medicamente a fost preluat de politie si dus cel mai probabil la sectie ca sa-si "revina".
Mi se pare absurd ca un om ce lucreaza intr-un sistem finantat in mare parte de la bugetul de stat, mai precis din contributiile nostre la fondul de sanatate sa te trateze ca un gunoi. Daca nu-ti place meseria ai tot dreptul din lume sa te reprofilezi. Nu este prima oara cand aud de astfel de cazuri si sunt sigura ca nici ultima, dar orice om merita un minim respect.
Parca nu era de ajuns ca viata este si asa destul de grea, trebuia sa existe acel cineva care sa fie nerecunoscator ca are ce pune pe masa si care sa emita judecati asupra unui om pe care nici macar nu-l cunoaste. Acest lucru ne omora. E cel mai usor lucru sa arunci cu piatra, dar mai greu e sa-ti vezi pur si simplu de treaba ta.
Pun punct acestui articol pe cat de trist pe atat de real si sper sa mai deschid ochii oamenilor care cred ca totul trebuie inghitit doar pentru simplu fapt ca asa ne-am obisnuit.
O seara buna va urez!
Romantism dus la rangul de arta
Amore, amore, amore ar spune italienii cand vine vorba de Venezia sau Verona, locuri pe care in vacanta de vara le-am colindat alaturi de iubitul meu si pe care le gasesc din ce in ce mai frumoase (spun asta pentru ca acum doi ani le-am vazut pe fuga).
Anul acesta am lasat timpul sa decida unde ne vor purta pasii, asa ca pana la urma am ajuns in Italia. Desi initial am spus ca vrem sa mergem direct spre unul din cele mai romantice locuri ale Planetei, am ajuns in Genova, un oras pe cat de boem pe atat de modern. Prefectura impodobita cu dantela se imbina perfect cu modernismul acvariului. Un loc minunat pentru familii sau/si perechi. Va spun cu mana pe inima ca indiferent de varsta delfinii, leii de mare si chiar simpaticii pinguini ce ne aduc aminte de "Happy Feet" fac deliciul acestui loc.
Va recomand o plimbare prin port unde puteti admira iahturi ce va vor lua ochii si pe care cu siguranta nu le veti uita asa usor. De la cele clasice la cele moderne toate merita admirate pentru ca vin din toate colturile lumii.
A doua oprire a fost Biella, un minunat oras de la poalele Alpilor, unde vremea este mereu schimbatoare (si nu neaparat in bine). Dupa ce am fost in centru admirand micile si cochetele magazine am urcat spre Oropa, un sanctuar care aduna sute de turisti zilnic. Este unul din putinele locuri unde poti gasi un preparat specific piemontez si anume: pollenta concia, o combinatie de unt, malai si branza. Arata ca o mamaliguta dar este mai mult decat atat. Recomand insa consumul moderat pentru ca poate fi greu de digerat... (cred ca v-ati prins).
Verona a fost urmatoarea noastra oprire si lasati-ma sa va spun ca Romeo si Julieta sunt inca la moda pentru ca orasul era sufocat de turisti ce tasneau de pe fiecare artera. O sa va dati seama cand intrati in orasul vechi pentru ca in stanga veti vedea Coloseumul (mult mai mic decat cel de la Roma, insa daca vreti sa vedeti cum sateau romani la un spectacol merita vazut).
Hmmmm...cu harta pe care o aveam la noi am cam incurcat strazile micute si stramte, dar am reusit sa ajungem la casa Julietei, pentru ca cea a lui Romeo nu este deschisa publicul. Aici puteti face poze cu faimoasa statuie din bronz a Julietei, costumele si o parte din decorul primului film de lung metraj.
Una din urmatoarele opriri ale calatoriei nostre pe taram latin a fost Venezia, un magnet pentru turisti si antreprenori. Poate unora nu le va vine sa creada dar toate mijloacele de transport in comun sunt pe apa, pompierii, salvarea sunt pe apa. Un sistem foarte interesant pe care pana acum l-am vazut numai aici este traseul turistic ce are o anumita culoare in functie de obiectivul pe care vrei sa-l vizitezi. Noi am vrut sa ajungem in piata San Marco si implicit la Palatul Dogilor. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut pe stradute un Mac, fapt ce m-a uimit putin avand in vedere ca nu se integra cu peisajul.
Spre disperarea unora hranirea porumbeilor este strict interzisa (poti lua o amenda destul de serioasa), iar anul acesta pareau ca s-au imputinat. Cozile erau acceptabile avand in vedere ca era abia iulie asa ca am apucat sa vedem caii lui DaVinci, sa vizitam Palatul Dogilor cu toate salile, saloanele si camerele decorate cu mult bun gust. Un lucru interesant pe care cred ca ar fi bine sa-l stiti este ca toate salile de judecata si inclusiv inchisoarea erau dispuse pe verticala astfel incat fiecare detinut sa urmeze un anumit traseu bine stabilit.
Un minus pe care-l dau locuitorilor ar merge spre noile bannere ce acopera partile cladirilor ce sunt in constructie. Puntea Suspinelor era incadrata de o pereche de blugi imensa, iar pozele pe care tu ti le doresti devin un lucru comercial si uneori lipsit de bun gust.
Am ajuns la partea mea preferata, mai exact ultima destinatie de vacanta: Gardaland, cel mai mare parc de distractie din Italia. Are de la carusel la nave spatiale, filme 3D, 4D, roller coaster pe grade de dificultate si multe altele. Sincera sa fiu nici daca as fi stat 24 de ore nu cred ca am fi apucat sa ne dam in toate...Este foarte mare, dar zic eu ca-si merita cei 30 de Euro pentru o zi de distractie.
Multe vacante am mai avut, dar parca nici una nu fost atat de plina si aici ma refer la locuri vizitate intr-un timp record.
Acest articol participa la concursul organizat de arhiblog.ro si sponsorizat de Arsenal Park.
Un exemplu exceptional de viral marketing
Am sa incep prin a defini termenul de viral marketing si am sa inchei printr-un exemplu.
"Marketingul viral si publicitatea virala se refera la tehnicile de marketing care cauta sa exploateze retelele sociale existente pentru a produce cresteri exponentiale in recunoasterea marcii, printr-un proces similar extinderii unei epidemii. Se foloseste de reteaua Internet si poate ajunge la un numar mare de oameni intr-un timp relativ mic.
Marketingul viral este folosit, uneori, sa descrie un fel de campanii de marketing sub acoperire, incluzand folosirea blog-urilor si a altor forme de relatii cu publicul pentru a face cunoscut, din vorba in vorba, un produs sau un serviciu nou. De cele mai multe ori, scopul campaniilor de marketing viral este de a genera o acoperire a pietei mult mai mare decat ar fi acoperit bugetul companiei publicitare.
Termenul "publicitate virala" se refera la ideea ca oamenii vor vizita si vor impartasi un continut distractiv; este, de obicei, sponsorizata de un brand (marca), care cauta sa popularizeze un produs sau un serviciu. Aceste reclame virale sunt adesea de forma unui clip amuzant, a unui joc flash interactiv, unor imagini sau chiar texte. Marketingul viral este popular datorita usurintei cu care sunt executate campaniile, costului relativ scazut, target-ului bun, si ratei de raspuns rapide. Principalul atu al marketingului viral este abilitatea acestuia de a obtine un numar mare de oameni interesati la un pret scazut.
Prin intermediul Internetului si al efectelor mailurilor publicitare, eforturile B2C (business-to-consumer) au un impact mai mare decat celelalte instrumente ale marketingului. Email-ul genereaza 15% din vanzarile online din America de Nord, procentul continuand sa creasca. Tehnica marketingului viral evita deranjul provocat de spam si incurajeaza utilizatorii unui anumit produs sau serviciu sa il recomande prietenilor. "
Pe 8 septembrie 2009, Oprah Winfrey avea sa afle ca i se pregateste ceva special. In momentul in care trupa Black Eyed Peas a inceput sa cante ultimul hit "I Gotta A Feeling" publicul a inceput sa se miste in acelasi ritm, nimic surprinzator pana aici, numai ca in fata scenei erau aproximativ 21.000 de persoane care au facut un sincron impresionat un flashmob ca sa fiu mai exacta. In tot acest timp Oprah filma cu telefonul mobil tot acest eveniment. Compania care a pus la cale aceasta campanie este T-Mobile, o companie careia termenul de flashmob nu ii este deloc strain. Din pacate Harpo (compania de productie a lui Oprah) a inlaturat filmuletul de pe YouTube chiar daca pe 9 septembrie avea peste 500.000 de vizualizari.
Trebuie luat in considerare ca acest eveniment nu a fost spontan. A fost unul regizat. Peste 800 de dansatori (ce au fost cooptati prin retele sociale precum Twitter sau Facebook) au venit ca sa invete coregrafia. Acestia au fost astfel pozitionati ca sa-i poata ajuta pe ceilalti 21.000 de participanti. Este evident ca aceste eforturi au dus la realizarea unui eveniment spectacular.
Atasez si imaginile video, dar ca sa vedeti in ce a constat efortul participantilor va recomand sa urmariti totate cele 4 filmulete:
Sper ca v-a placut mica "lectie" de astazi si va mai astept pentru ca mai am cateva poate tot la fel de interesante.
Filmul de sambata seara (4)
Incep prin a va spune ca aceasta seara friguroasa (brrrrr) nu merge petrecuta altfel decat in compania unei comedii spumoase. Stiu ca este sambata seara si peste tot sunt petreceri de Haloween, dar ce mai conteaza cand este vorba de confortul nostru? Parca totul merge ca pe roate cand asezonam atmosfera cu niste floricele si un suc sau orice alata bautura care ne place.
Pentru acesta seara am ales "Alvin and the Chipmunks ". O comedie ce-i readuce in prim plan pe Alvin, Simon si Theodore, trei veverite care ne incanta cu vocile lor pitigaiate, dar mai ales cu poznele pe care le fac, reusind sa-l puna in dificultate pe Dave Seville, o tanara speranta a muzicii, pe care din nefericire norocul l-a tradat.
Veti vedea insa ca viata i se schimba si soarele va rasarii si pe strada lui. Cum insa ramane sa aflati urmarind filmul...
Chiar daca filmul este din 2007 eu va invit sa-l vizionati sau sa-l revedeti, iar ca sa fiu cat mai convingatoare am sa pun si trailer-ul mai jos:
Vizionare placuta!
Mandrie si prejudecata
Astazi vreau sa va vorbesc despre una din ultimele mele "achizitii" in materie de hrana culturala. Este vorba despre "Mandrie si prejudecata" de Jane Austen, o carte care mi-a dat mult de gandit si care as putea spune poate fi considerata o transpunere pe hartie a realitatii in care traim.Scriitoarea incepe prin a ne arata minunata fata a vremurilor in care rochiile ample erau un must have si in care casatoriile erau gandite ca si o investitie pe termen lung de catre petitori (in acest caz parintii). Asa se intampla si cadrul calduroasei familii Bennet, a carei liniste este perturbata de sosirea in vecinatate a domnului Bingley, un tanar "putred de bogat" dupa cum afirma doamna Bennet.
Desi se spune ca incurcate sunt caile destinului, domnul Bingley are deosebita placere sa participe la bal, unde danseaza cu una din fetele doamnei Bennet, Jane pe numele sau. Un personaj pe cat de frumos atat de plinde acea puritate pe care o intalnesti la micuti.
Spre deosebire de Jane, Elizabeth are parte numai de neplaceri din partea domnului Darcy, un caracter pe cat de intrigant pe atat de surprinzator. Acest cuplu va avea grija sa va surprinda in fiecare capitol cu cate ceva.
Ca si alte alte carti ale lui Jane Austen si aceasta fost ecranizata. Va recomand sa o vizionati pe cea din 1995 care este pur si simplu exceptionala. Adaptarea este una minunata, chiar si replicile din roman se regasesc in aceasta mini-serie.
Ultimul lucru pe care vreau sa-l adaug este ca aceasta carte va va tine de "cald" in noptile lungi si o sa va faca sa vreti sa o cititi intr-o singura seara, iar peste ani cand va veti uita pe rafturile bibliotecii veti zambi si va veti spune: "Asta e cartea pe care vreau sa o recitesc, pentru ca-mi mangaie sufletul, cea care-mi da incredere ca pana la urma si lucrurile incalcite pot avea un deznodamant fericit".
O seara buna va doresc alaturi de o carte buna!
Reflectii de ultim moment
Mergand pe strada vad oameni tot mai grabiti. Toti trebuie sa ajunga la munca, dar oare cati dintre ei nu-si fac griji pentru ziua de maine?
Tacerea apasatoare din jurul meu imi demonstreaza ca lumea e pusa pe ganduri, iar eu uitandu-ma spre ei clipesc incet si trag aer in piept spunandu-mi ca azi este o noua zi de munca. Pot sa-i fac fata cu succes mai ales ca este vineri. Stau si ma intreb oare am sa simt timpul liber sau iar o sa-mi fuga printre degete...
Offf... Oare ar fi prea mult sa cer ca sfarsitul de saptamana sa se prelungeasca? Oare de ce clipele de fericire si rasfat trec asa de repede, iar tacerea devine din ce in ce mai apasatoare? Parca nici statul in loc nu-mi mai prieste, prefer sa-mi gasesc o noua activitate.
Uneori stau si ma gandesc ca poate sunt prea grabita si nu mai am rabdare sa treaca timpul. Unii prind aripi si ajung pe culmi treziti fiind de claxonul unui sofer care nu intelege de ce tu circuli regulamentar tocmai in momentul lui de glorie si realizez ca suntem facuti pentru a ne grabi. Mancam pe fuga, ne facem cumparaturile in fuga de frica banilor din portofel, iubim in fuga dandu-le celor dragi numai farame.
Pana si momentul in care ne oprim si reactionam este unul scurt tocmai pentru ca nu mai avem rabdare. De aceea azi mi-am planificat activitatile in funtie de prioritati, iar seara mi-o rezerv mie si sufletului de langa mine asa ca o sa pun totul in stand by si am sa traiesc fiecare clipa fara a ma grabi sau a ma teme.
Bifez aceasta zi remarcabila si-n cinstea ei ofer neconditionat un zambet de multumire :-)
Momente de liniste
Astazi este una din acele zile in care pot sa afirm cu mana pe inima ca ma simt impacata cu mine insami, poate si datorita faptului ca unele lucruri mici au ajuns sa ma faca fericita dupa o perioada plina de stres.
Descopar lucruri noi care-mi plac si promit sa aduc cat de curand si dovada. Nu m-am schimbat, nu asta am vrut sa spun, doar ca-mi place linistea. Ador un moment de relaxare in compania unei carti bune si un zambet inocent inainte de a pune capul pe perna.
Chit ca uneori par un vulcan in plina desfasurare sau un ganditor desavarsit, am inceput sa realizez ca viata e facut sa o traiesti si mai ales sa o savurezi. Nu trebuie sa astepti momentul pentru ca s-ar putea sa te trezesti plin de regrete. Asa ca acum am o alta metoda: ma gandesc, actionez si ma bucur de rezultate (si nu, nu e reclama la detergent).
Pentru a completa aceasta melodie am sa condimentez momentul cu o delicioasa melodie, care sper eu sa va elibereze putin de stres.
Descopar lucruri noi care-mi plac si promit sa aduc cat de curand si dovada. Nu m-am schimbat, nu asta am vrut sa spun, doar ca-mi place linistea. Ador un moment de relaxare in compania unei carti bune si un zambet inocent inainte de a pune capul pe perna.
Chit ca uneori par un vulcan in plina desfasurare sau un ganditor desavarsit, am inceput sa realizez ca viata e facut sa o traiesti si mai ales sa o savurezi. Nu trebuie sa astepti momentul pentru ca s-ar putea sa te trezesti plin de regrete. Asa ca acum am o alta metoda: ma gandesc, actionez si ma bucur de rezultate (si nu, nu e reclama la detergent).
Pentru a completa aceasta melodie am sa condimentez momentul cu o delicioasa melodie, care sper eu sa va elibereze putin de stres.
O seara placuta va urez!
Arlington Park
Rareori se intrevad targuri de carte pe la Galati, asa ca ultima oara pe langa simpla tatonare a terenului, am zis sa-mi iau o carte de vacanta si citind eu prezentarea cartii m-am trezit cu ea in sacosica.Este vorba despre "Arlington Park" de Rachel Cusk, un roman nominalizat la Orange Prize, tradus in mod exceptional de catre Roxana Patras. Spun asta pentru ca stilul este unul mirific, unul ce-ti mangai toate simturile si te face sa plutesti la fiecare pagina citita.
Este o zi obisnuita in Arlington Park, o suburbie londoneza unde cinci femei isi traiesc viata dupa regulile locului. Fiecare incepe prin a-si da masca jos si prin a recunoaste ca ceea ce face nu este tocmai ce si-a dorit de la viata. Prinse mereu intre viata profesionala si datoria de mama incep sa-si asume esecurile si sa se confrunte cu realitatea dureroasa pe care aceasta sera stralucitoare si prospera nu o poate indeparta prin statut social.
Fie ca sunt vecine, cunostinte sau chiar prietene, eroinele acestui roman au in comun sentimentul de captivitate, inutilitate si de consumare propriilor resurse in van. Autoarea nu le compatimeste, mai degraba descrie cum iluziile iti pot distruge perceptia asupra vietii, totodata ducand o viata duplicitara, fara pic de miez, acum ca frumusetea nu mai reprezinta un atuu.
Poate ca toata lumea are anumite regrete, dar ceea ce trebuie sa intelegi dupa ce citesti acest roman este ca nu poti sa traiesti plangandu-te mereu. Trebuie sa pui piciorul in prag si sa-ti continui drumul asumandu-ti tot ce se intampla in jurul tau si savurand fiecare clipa. Nu exista problema la care sa nu gasim rezolvarea intr-un final, iar daca te lamentezi la fiecare pas s-ar putea sa ramai doar cu praf in ochi si cu un gust amar.
Va provoc sa o cititi, poate unora le va deschide ochii ;-)
Confensiunile unui cafengiu
O conjunctura a facut ca atentia sa mi se indrepte spre aceasta carte. Am cochetat cateva zile cu ea si am vrut sa stiu cat mai multe despre ea, asa ca am inceput sa citesc diverse recenzii, am trecut pe la librarie, iar cu ocazia unui targ de carte am ales sa o achizitionez fara sa ezit.Doream sa stiu mai multe despre acea perioada, vroiam sa stiu parerea unui om care s-a confruntat cu aceasta, atat la nivel profesional cat si la nivel personal. Auzeam in stanga si-n dreapta diverse pareri pro si contra, in functie de varsta celor pe care-i ascultam si am zis sa-mi fac o parere. Nu regret nici acum pasul facut si o recomand tuturor celor care nu au nici cea mai mica idee despre acea perioada sumbra, zic eu (o parere personala pe care mi-o asum), in concluzie o recomand pana si tinerei generatii.
Este redactata sub forma unui jurnal, defapt cum spune si titlul sunt mai mult confesiuni a unui om care se hranea cu tot ce inseamna surse de informare, fie ele reviste internationale, carti sau chiar pareri ale unor mari personalitati ale lumii culturale de la acea vreme. Poate nu e cel mai bun povestitor din lume, dar macar a incercat.
Gheorghe Florescu a fost ucenicul marelui cafengiu armean Avedis Carabelaian, de la care a invatat nu numai mestesugul ci si modul de a-ti vinde produsul si a oferi valoare cafelei pe care o prepari. Asa se face ca ucenicul ajunge in situatia in care trebuie sa duca numele mai aparte si sa mentina aceasta idee chiar si in cele mai dificile momente. In aceasta carte veti afla si diferenta dintre cafeaua Arabica si cea Robusta si multe alte mici secrete pe care autorul este dispus sa le impartseasca necunoscatorilor.
Nu sunt o mare amatoare de cafea, dar aceasta carte mi-a demonstrat ca poti ajunge la stadiul de arta daca esti ambitios si vrei ca numele produsului tau sa fie pe buzele tuturor. Pe langa aceste ingrediente veti descoperi "sistemul" existent la acea data in comert si mai ales jocurile de culise pe care le practicau cei de la putere, multi dintre jucatori fiind considerati adevarate piese de sah care erau manuite dupa bunul plac al acelor dictatori.
Veti putea afla si multe povesti de viata a unor oameni de cultura, dar si a unor personaje foarte controversate la ora actuala precum Oana Zavoranu si de ce nu si Gigi Becalli. Uneori presa speculeaza si nu trateaza subiectele asa cum sunt, asta ar fi una din concluziile pe care le veti trage cand veti termina de citit cartea.
Prefer sa nu va dezvalui prea multe deorece de cate ori vorbesc despre aceasta carte as putea vorbi ore in sir. Va las pe voi sa dati un verdict final in ceea ce o priveste.
Concluzia mea dupa ce am terminat de citit „Confesiunile unui cafegiu”? Nu mi-as fi dorit in niciun caz sa prind acea perioada plina de constrangeri si idei preconcepute. Prefer oricand libertatea de exprimare si mai ales respectare intimitatii. Poate daca nu am fi trecut prin asta putea sa ne laudam si noi cu x autostrazi. Acum nu ne ramane decat sa constientizam potentialul pe care-l avem, sa-l dezvoltam si sa ne ridicam. Poate vom reusi sau poate nu, dar macar o sansa trebuie sa ne dam.
Aceasta carte poate va deranja unele persoane si poate va ilumina gandirea altora, tot ce trebuie sa faceti e sa o cititi si sa o savurati in stil propriu.
Lectura placuta va urez!
Filmul de sambata seara (3)
Revin in forta cu o noua propunere pentru a petrece o frumoasa seara de sambata in compania unei comedii romatice. Pentru acest week-end va propun “Baby on bord”.
Angela (Heather Graham) si Curtis (Jerry O'Connell) sunt un cuplu norocos din perspectiva faptului ca amandoi au o casa, o cariera de succes, iar viitorul pare sa le surada intr-un mod cu totul neasteptat. Ea lucreaza la un proiect pentru lansarea unui parfum adresat femeilor insarcinate, iar el este un avocat de succes specializat in divorturi si respectiv partaje.
Partea amunzanta e ca sarcina neplanificata pare sa-i puna pe cei doi intr-o situatie dificila, iar timp de noua luni singurul lor obiectiv este de a-i face celuilalt viata un cosmar.
Poate il veti recunoaste pe Danny (John Corbett) cel care condimenteaza aceasta comedie, a mai jucat in “Raise Helen” sau in serialul “Sex in the City”.
O sambata minunata va urez!
Promovare pe paine
Zilele trecute stand cu ochii pe stirile locale, am descoperit ca o noua franciza a patruns pe piata nationala si implicit si pe cea din Galati.Conceptul se numeste "Publipan" si consta in oferire gratuita a unor pungi ecologice brutariilor. Un concept cel putin interesant si inovator, avand in vedere ca pe piata din America astfel de materiale promotionale si informative sunt folosite si pentru cutiile de lapte. Produsul care a fost ales pentru a "imbraca" aceste suport publicitar este chiar painea, produs de baza care trece prin mii de maini zilnic.
Autorii acestei minunate idei sunt doi catalani, care au si patentat-o in anul 2005. Acum, după ce au implementat conceptul in Spania si Portugalia, s-au gandit ca nu ar fi rau sa-si extinda orizontul.
"Strategia consta si in protejarea mediului ambient, cu pungile de hartie ecologice si biodegradabile ce vor inlocui pungile de plastic, in intampinarea normativelor UE pentru 2010.Punga pentru paine este reciclabila si indeplineste Normele Europene pentru protectia mediului inconjurator."
Avantaje exista de ambele parti. Paine rezista mai mult timp, iar cerneala folosita pentru tiparirea reclamelor este pe baza de apa. Reversul medaliei, ar fi ca, daca cei de la Publipan ofera pungile in mod gratuit, ei castiga de pe urma reclamelor ce apar pe aceste.
Din cate am citi de pe site exista trei tipuri:
- Punga Multianunturi;
- Punga Exclusiva - Unic Client;
- Punga Promotionala.
Fie ca vrei sa ai exclusivitate doar pe punga sau vrei sa oferi punga cu tot cu paine, toate variantele mi se par avantajoase. Detalii mai multe puteti gasi pe site, fie ca sunteti direct interesant ca agent comercial, fie daca vreti sa deveniti partener.
Surse:
Secretul unui playlist reusit
.jpg)
Spuneam in articolele muzicale, ca din pura intamplare am dat de anumite piese inainte ca acestea sa fie promovate pe posturile radio autohtone. Pentru ca nu vreau sa pastrez totul pentru mine am sa va dezvalui micul secret.
Daca vreti sa vedeti ce se mai intampla in lume (din punct de vedere muzical) accesati topurile din Anglia sau America. Am sa indic cateva astfel de pagini:
Nu sunt expert in muzica, dar imi place sa mai ascult si altceva, de aceea am zis sa mai ajut si pe altii aflati in aceiasi situatie cu mine.
Sper ca v-am putut ajuta macar putin :-)
Culmea culmilor
Nu am fost niciodata atat de suparata. De ce? Pai am primit pe mail o "oferta nemaipomenita":
Din cate se pare unii nu au nicio urma de respect pentru ce a mai ramas din sistemul de invatamant. Oare nu sunt constienti de ceea ce fac?Ma numar printre acele persoane mandre de realizarile lor. Pot sa scot licenta de pe raft si sa ma uit la ea, crescandu-mi inima de bucurie, ca am realizat eu ceva si ca prin ea am ajuns sa asimilez anumite cunostinte si am fost in stare sa-i ajut si pe altii.
Nu despre asta este vorba pana la urma? Chiar nu suntem capabili sa ne rupem macar o ora pe zi pentru a realiza o lucrare de 50-60 de pagini? Pana la urma ce trebuie sa sti cand te apuci de o astfel de lucrare?
- Trebuie sa-ti alegi bine tema. Acest lucru presupune consultarea unor anumite surse, fie ca dai o cautare pe Google, te duci la biblioteca sau alegi sa ceri ajutorul profesorului indrumator sau le combini pe toate trei, toate acestea se vor dovedi de ajutor.
- In momentul in care sti spre ce vrei sa te indrepti, alegeti macar trei teme, pentru ca din experienta proprie va spun ca s-ar putea sa nu fiti singurul care gandeste astfel.
- Acum ca ai tema si indrumatorul este dispus sa te ajute, nu pleca cu mana goala. Intocmeste-ti o lista bibliografica, arunca-ti ochii pe ele si stabileste-ti capitolele, astfel incat sa incepi documentarea.
- In momentul in care ai accordul indrumatorului poti incepe sa lucrezi la propriu.
Cand a spus ca trebuie sa te apuci de treaba, nu trebuie sa citesti sa ingrosi ceea ce tie ti s-a parut important si sa te apuci sa dai copy/paste. Trebuie sa fi constient ca cei din comisie au parcurs macar o data bibliografia ta. Sfatul meu ar fi sa treci ceea ce citesti prin filtrul gandirii, sa inchizi cartea si sa scri ceea ce ai priceput tu, poti folosi anumite definitii sau chiar citate, dar trebuie sa mentionezi asta in josul paginii.
Nu stiu cum s-au descurcat altii, dar nu te lasa descurajat de numarul corecturilor. Asta inseamna ca lucrarea ta va fi ireprosabila si acest lucru te va ajuta foarte mult si la sustinerea ei.
Acest articol l-am scris ca sa bat obrazul celor care au impresia ca totul pe lumea asta poate trece fara a fi observat. Raspunsul este un NU clar si raspicat si mai ales un mare RUSINICA!!!!
Sper macar sa-i ajut pe cei care au nevoie de un mic ghid de realizare a lucrarii de licenta. Nu sunt un mega-expert, dar vreau sa spun un ultim lucru, nu uitati niciodata sa va consultati indrumatorul si sa-i cereti sfatul, chiar daca pare un capcaun nu poate sa va ia capul de pe umeri. Capul sus si privirea inainte, au mai trecut si alti prin asta si n-au murit.
Spor in toate!
Cu gandul la Hemingway
De felul meu sunt mai capoasa si nu ma las pana nu ma confrunt cu o anumita situatie, asa am facut si in ceea ce-l priveste pe Hemingway, desi am citit critici, articole si chiar recenzii ce scoteau in evidenta faptul ca nu este un scriitor tocmai usor de parcurs, nu m-am lasat si am facut o fixatie pentru "Batranul si marea", numai ca destinul nu e o carte deschisa si-n mainile mele a ajuns o alta carte "Noaptea dinaintea bataliei si alte povestiri".O carte ce aduna o multime de povestioare, care mai de care mai frumoase si din care poti trage multe concluzii interesante. Recunosc ca prima pe care am mi-am aruncat privirea s-a dovedit a fi o piedica, pentru ca de felul meu nu sunt o mare a pasionata a pescuitului, iar pestele nu se afla chiar in topul preferintelor mele, dar pana la urma am inceput sa fiu din ce in ce mai curioasa cu privire la ceea ce avea sa urmeze si uite ca speranta nu a murit ultima.
Am sa va recomand o nuvela, care mie una mi-a placut foarte mult "Ia-ti un caine pentru orbi". Chiar dac titlul indica o poveste cu latura mai mult sociala, este vorba despre o frumoasa poveste dragoste, despre sacrificii. Intrebarea pe care o ai in minte dupa ce ai terminat sa o citesti este: Ce ai fi dispus sa faci pentru persoana de langa tine?
Daca apucati sa o rasfoiti macar, va veti da seama ca unele sunt neterminate si poate veti continua sa va intrebati ce s-ar fi intamplat daca... Acesta este si cazul meu, "Ultimul loc bun", m-a determinat sa-mi tot inchipui ce s-ar fi putut intampla cu cei doi frati.
Poate este putin greoi si-ti necesita atentia la inceput, dar cred ca este un scriitor talie inalta, pentru ca detaliile te fac sa asociezi elementele nuvelei cu realitatea, este in cele din urma un volum plin de actiune pe care-l recomand cu caldura tuturor celor carora le-am trezit macar curiozitatea.
Lectura placuta!
Cum sa fugi de Kamasutra
Pai daca e sambata zic sa mai si radem, nu? Titlul este unul mai mult ironic, pentru ca spotul pe care l-am gasit e mai mult cosmarul unora. Ce poti sa-i spui unui copil care da de o asemenea carte? E normal sa te pierzi, sa-ti cauti cuvintele, daca nici macar tu nu esti constient de ceea ce-ti va iesi pe gura. Totusi parintele din spot incearca intr-un mod eroic sa reziste la orice incercare a copilului de a afla cat mai multe.
Interesant mod de a face un spot pentru mancare, nu m-am fi gandit nici o secunda ca defapt era vorba de produse alimentare. Acuma intrebarea care-mi vine mie in minte, o fi plecat mama in delegatie de tatal e atat de neglijent si nici macar masa nu e gata sau vrea sa-i inchida cat mai repede gura si sa-l bage in pat pentru un pui de somn? Nu, cred ca ideea e destul de simpla, copilul nu prea are timp sa o studieze pentru ca dureaza dor o fractiune de secunda ca mancarea sa fie gata, iar tatal sa fie salvat (macar pentru moment).
Foarte interesant ideea si creativa in acelasi timp ;-)
The Script - trupa mea de suflet
Nu am mai scris de ceva timp despre muzica pe care-mi place sa o ascult atunci cand vreau sa visez cu ochii deschisi. Este vorba despre "The Script", o trupa irlandeza, avand la baza trei componenti. Au fost invitati sa cante la premiile Nobel pentru Pace din 2008, ceea ce mi se pare remarcabil.
Interesant este faptul ca prin topurile noastre nu prea i-am vazut. Asa ca m-am dat de trei ori peste cap si am facut rost de albumul lor: "The Script". Din cate am descoperit piesa lor "The Man Who Can't Be Moved " a aparut la un moment dat si in serialul "Ghost Whisperer".
Va invit sa ascultati piesa mea de suflet...
Interesant este faptul ca prin topurile noastre nu prea i-am vazut. Asa ca m-am dat de trei ori peste cap si am facut rost de albumul lor: "The Script". Din cate am descoperit piesa lor "The Man Who Can't Be Moved " a aparut la un moment dat si in serialul "Ghost Whisperer".
Va invit sa ascultati piesa mea de suflet...
Acum ca ati ascultat piesa si ati fost atenti la versuri, nu vi se par senzationali?
Va recomand din suflet si restul pieselor ;-)
Porsche: mai mult decat un vis, un ideal
La un moment dat cei de la AdCritics au lansat un concurs ce avea in prim plan o parte din campania celor de la Jeep. Mi s-a parut atat de interesanta ideea pe care au mers incat mi-a ramas intiparita in memorie, drept una remarcabila.
Ideea e ca am facut un studiu de caz pe intreaga campanie „Have fun out there” pentru un nou curs, asa ca momentan am sa renunt la detalii pentru ca vreau sa vad rezultatul final pe care-l voi obtine. Ceea ce am descoperit este ca ei au mers mai mult pe marketing experimental, adica pe legatura dintre experientele pe care le-au trait clientii lor si brand. Cred cu tarie in acest tip de campanie pentru ca sunt de parere ca trebuie sa-ti cunosti clientul inainte de toate, de aceea vedem in jurul nostru o indreptare din ce in ce mai acuta spre client.
Ar fi inutil sa adaug ca si-au invitat clientii sa posteze imagini cu masinile pe care le detin, implicand retele sociale precum Flickr, YouTube sau Facebook? O sa spuneti, da bine si ce au reusit cu asta? Au reusit sa creeze o comunitate, sa-si identifice clientii si sa deschida un dialog cu acestia. Puteti da un singur click sa vedeti cam cum arata o astfel de comunitate, eu una am ramas placut surprinsa. Strategia pe care au mers, pare a se identifica mai mult cu mesajul campaniei: „Jeep people don’t collect things, they collect experiences”.
Iata unul din printurile campaniei:
Ideea e ca am facut un studiu de caz pe intreaga campanie „Have fun out there” pentru un nou curs, asa ca momentan am sa renunt la detalii pentru ca vreau sa vad rezultatul final pe care-l voi obtine. Ceea ce am descoperit este ca ei au mers mai mult pe marketing experimental, adica pe legatura dintre experientele pe care le-au trait clientii lor si brand. Cred cu tarie in acest tip de campanie pentru ca sunt de parere ca trebuie sa-ti cunosti clientul inainte de toate, de aceea vedem in jurul nostru o indreptare din ce in ce mai acuta spre client.
Ar fi inutil sa adaug ca si-au invitat clientii sa posteze imagini cu masinile pe care le detin, implicand retele sociale precum Flickr, YouTube sau Facebook? O sa spuneti, da bine si ce au reusit cu asta? Au reusit sa creeze o comunitate, sa-si identifice clientii si sa deschida un dialog cu acestia. Puteti da un singur click sa vedeti cam cum arata o astfel de comunitate, eu una am ramas placut surprinsa. Strategia pe care au mers, pare a se identifica mai mult cu mesajul campaniei: „Jeep people don’t collect things, they collect experiences”.
Iata unul din printurile campaniei:
Acum insa am dat de un frumos spot (daca-l pot numi asa) pe YouTube:
Fara cuvinte? Si eu ma simt la fel, este absolut minunat. Mie una mi-a readus in minte ceea ce vroiam eu pe la 11 ani: „cand o sa fiu eu mare, am sa fiu director de banca si cu primul salariu imi iau BMW”. Copilaros, nu? Dar cati dintre noi nu ne-am dorit o anumita masina? Ideea lor este pur si simplu Porsche este greu de uitat, e mai mult decat dragoste la prima vedere, iar cu cat cresti cu atat poti fi mai aproape de ea.
Pare cam lung totusi si din cate am vazut la sfarsit afiseaza anumite informatii tehnice, deci cred ca merge mai mult pe informarea publicului tinta. Oricum jos palaria pentru concept.
In concluzie, daca unii se bazeaza pe atasamentul fata de produs, alti merg mai mult pe latura sentimentala, chiar daca in ambele cazuri vorbim de masini nu tocmai accesibile, ultima varianta fiind un adevarat rasfat.
ProSport - cu sa fara Steaua?
M-am trezit eu cam tarziu, dar am vrut sa consult mai multe surse si sa citesc pareri avizate pentru a vedea care a fost scopul acestei campanii de la ProSport. Se pare ca este vorba despre o noua campanie de imagine: "Ştim ce înseamnă să fii suporter!”, care va ţine până pe 14 iunie.
Nu neg faptul ca spotul pro-Steaua este unul foarte reusit si chiar amuzant. La inceput am crezut ca este doar un teaser, urmand alte spoturi care sa sublinieze sloganul lor, dar dupa cateva zile am stat si am analizat faptul ca dintre toate echipele din Liga 1, Steaua este mereu prezenta, fie ca sunt stiri, fie ca sunt emisiuni, nu poate trece o zi fara sa auzi numele acestei echipe. Desi sincera sa fiu, pe mine aceasta noua imagine cu "bietul" Gigi si hai sa-l salvam, ma face sa schimb programul spre exemplu, sau sa stau pur si simplu la calculator si sa-mi aleg eu singura programul.
Ma gandeam ca alegerea echipei nu a fost pur si simplu intamplatoare. Cine sunt cei mai afectati de situatia actuala a echipei? Normal ca suporteri, pentru ca le vine greu sa vada, de unde au plecat si unde au ajuns. Daca anul trecut, doar numele de Steaua vindea (aici ma refer strict la materiale promotionale si bilete), acum au parte numai de reclama negativa. E adevarata si vorba aia: nu conteaza, daca e reclama pozitiva sau negativa, cel mai mult conteaza ca publicul sa nu te uite si sa sti ce masuri sa iei si mai ales cand sa le aplici.
Am sesizat ca pe IqAds spotul ProSport anti-Steaua este denumit defapt ProSport Dinamo... De ce? Nu mi se pare sa aibe vreo legatura cu Dinamo, nu tu insemnele echipei, nu tu culori. De asta spun ca intotdeauna este bine sa fi atent la detalii. Este doar un spot care defapt vrea sa vina mai aproape de sufletul celorlati suporteri demanostrand ca ziarul nu-i neglijeaza.
Cele doau rivale din spoturi trebuiau alese cu atentie, pentru ca lupta crunta se dadea acum un an, dar poate sunt eu cam critica astazi... Pacat este ca de la aparitia lor nu a mai urmat nimic, pauza, zero. Poate ca acestei campanii ii lipseste continuitatea. Daca tot au inceput bine era loc si de un sfarsit la fel de bun, dar cum am mai spus si mai sus, mai este timp pana pe 14 iunie. Asteptam cu nerabdare machetele si bannerele online.
Primul anisor!
E oficial, astazi implinesc un anisor.... Unul in care am scris despre mine, despre ceea ce cred eu ca merita scos in fata si mai ales pentru ca-mi place sa o fac. Sunt multumita in primul rand de mine si de ceea ce am reusit sa fac pana acuma.
Ce-mi doresc de la anul ce urmeaza? Pai in primul rand imi doresc ca noua tema sa vina cat mai repede si sa si mearga... Imi doresc cat mai multe subiecte, noi si incitante care sa nu va plictiseasca.
Acum ca la orice decernare de premii, glumesc evident... Nu, acum serios vorbind vreau sa multumesc celor care au trecut macar in fuga pe aici si sa le dedic un mic filmulet, al celor de la Apple, pe care sincera sa fiu, l-am tinut pentru aceasta ocazie:
Happy Birthday to my blog! ;-)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
