Arlington Park
Rareori se intrevad targuri de carte pe la Galati, asa ca ultima oara pe langa simpla tatonare a terenului, am zis sa-mi iau o carte de vacanta si citind eu prezentarea cartii m-am trezit cu ea in sacosica.
Este vorba despre "Arlington Park" de Rachel Cusk, un roman nominalizat la Orange Prize, tradus in mod exceptional de catre Roxana Patras. Spun asta pentru ca stilul este unul mirific, unul ce-ti mangai toate simturile si te face sa plutesti la fiecare pagina citita.
Este o zi obisnuita in Arlington Park, o suburbie londoneza unde cinci femei isi traiesc viata dupa regulile locului. Fiecare incepe prin a-si da masca jos si prin a recunoaste ca ceea ce face nu este tocmai ce si-a dorit de la viata. Prinse mereu intre viata profesionala si datoria de mama incep sa-si asume esecurile si sa se confrunte cu realitatea dureroasa pe care aceasta sera stralucitoare si prospera nu o poate indeparta prin statut social.
Fie ca sunt vecine, cunostinte sau chiar prietene, eroinele acestui roman au in comun sentimentul de captivitate, inutilitate si de consumare propriilor resurse in van. Autoarea nu le compatimeste, mai degraba descrie cum iluziile iti pot distruge perceptia asupra vietii, totodata ducand o viata duplicitara, fara pic de miez, acum ca frumusetea nu mai reprezinta un atuu.
Poate ca toata lumea are anumite regrete, dar ceea ce trebuie sa intelegi dupa ce citesti acest roman este ca nu poti sa traiesti plangandu-te mereu. Trebuie sa pui piciorul in prag si sa-ti continui drumul asumandu-ti tot ce se intampla in jurul tau si savurand fiecare clipa. Nu exista problema la care sa nu gasim rezolvarea intr-un final, iar daca te lamentezi la fiecare pas s-ar putea sa ramai doar cu praf in ochi si cu un gust amar.
Va provoc sa o cititi, poate unora le va deschide ochii ;-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu