Reflectii de ultim moment
Mergand pe strada vad oameni tot mai grabiti. Toti trebuie sa ajunga la munca, dar oare cati dintre ei nu-si fac griji pentru ziua de maine?
Tacerea apasatoare din jurul meu imi demonstreaza ca lumea e pusa pe ganduri, iar eu uitandu-ma spre ei clipesc incet si trag aer in piept spunandu-mi ca azi este o noua zi de munca. Pot sa-i fac fata cu succes mai ales ca este vineri. Stau si ma intreb oare am sa simt timpul liber sau iar o sa-mi fuga printre degete...
Offf... Oare ar fi prea mult sa cer ca sfarsitul de saptamana sa se prelungeasca? Oare de ce clipele de fericire si rasfat trec asa de repede, iar tacerea devine din ce in ce mai apasatoare? Parca nici statul in loc nu-mi mai prieste, prefer sa-mi gasesc o noua activitate.
Uneori stau si ma gandesc ca poate sunt prea grabita si nu mai am rabdare sa treaca timpul. Unii prind aripi si ajung pe culmi treziti fiind de claxonul unui sofer care nu intelege de ce tu circuli regulamentar tocmai in momentul lui de glorie si realizez ca suntem facuti pentru a ne grabi. Mancam pe fuga, ne facem cumparaturile in fuga de frica banilor din portofel, iubim in fuga dandu-le celor dragi numai farame.
Pana si momentul in care ne oprim si reactionam este unul scurt tocmai pentru ca nu mai avem rabdare. De aceea azi mi-am planificat activitatile in funtie de prioritati, iar seara mi-o rezerv mie si sufletului de langa mine asa ca o sa pun totul in stand by si am sa traiesc fiecare clipa fara a ma grabi sau a ma teme.
Bifez aceasta zi remarcabila si-n cinstea ei ofer neconditionat un zambet de multumire :-)
Momente de liniste
Astazi este una din acele zile in care pot sa afirm cu mana pe inima ca ma simt impacata cu mine insami, poate si datorita faptului ca unele lucruri mici au ajuns sa ma faca fericita dupa o perioada plina de stres.
Descopar lucruri noi care-mi plac si promit sa aduc cat de curand si dovada. Nu m-am schimbat, nu asta am vrut sa spun, doar ca-mi place linistea. Ador un moment de relaxare in compania unei carti bune si un zambet inocent inainte de a pune capul pe perna.
Chit ca uneori par un vulcan in plina desfasurare sau un ganditor desavarsit, am inceput sa realizez ca viata e facut sa o traiesti si mai ales sa o savurezi. Nu trebuie sa astepti momentul pentru ca s-ar putea sa te trezesti plin de regrete. Asa ca acum am o alta metoda: ma gandesc, actionez si ma bucur de rezultate (si nu, nu e reclama la detergent).
Pentru a completa aceasta melodie am sa condimentez momentul cu o delicioasa melodie, care sper eu sa va elibereze putin de stres.
Descopar lucruri noi care-mi plac si promit sa aduc cat de curand si dovada. Nu m-am schimbat, nu asta am vrut sa spun, doar ca-mi place linistea. Ador un moment de relaxare in compania unei carti bune si un zambet inocent inainte de a pune capul pe perna.
Chit ca uneori par un vulcan in plina desfasurare sau un ganditor desavarsit, am inceput sa realizez ca viata e facut sa o traiesti si mai ales sa o savurezi. Nu trebuie sa astepti momentul pentru ca s-ar putea sa te trezesti plin de regrete. Asa ca acum am o alta metoda: ma gandesc, actionez si ma bucur de rezultate (si nu, nu e reclama la detergent).
Pentru a completa aceasta melodie am sa condimentez momentul cu o delicioasa melodie, care sper eu sa va elibereze putin de stres.
O seara placuta va urez!
Arlington Park
Rareori se intrevad targuri de carte pe la Galati, asa ca ultima oara pe langa simpla tatonare a terenului, am zis sa-mi iau o carte de vacanta si citind eu prezentarea cartii m-am trezit cu ea in sacosica.Este vorba despre "Arlington Park" de Rachel Cusk, un roman nominalizat la Orange Prize, tradus in mod exceptional de catre Roxana Patras. Spun asta pentru ca stilul este unul mirific, unul ce-ti mangai toate simturile si te face sa plutesti la fiecare pagina citita.
Este o zi obisnuita in Arlington Park, o suburbie londoneza unde cinci femei isi traiesc viata dupa regulile locului. Fiecare incepe prin a-si da masca jos si prin a recunoaste ca ceea ce face nu este tocmai ce si-a dorit de la viata. Prinse mereu intre viata profesionala si datoria de mama incep sa-si asume esecurile si sa se confrunte cu realitatea dureroasa pe care aceasta sera stralucitoare si prospera nu o poate indeparta prin statut social.
Fie ca sunt vecine, cunostinte sau chiar prietene, eroinele acestui roman au in comun sentimentul de captivitate, inutilitate si de consumare propriilor resurse in van. Autoarea nu le compatimeste, mai degraba descrie cum iluziile iti pot distruge perceptia asupra vietii, totodata ducand o viata duplicitara, fara pic de miez, acum ca frumusetea nu mai reprezinta un atuu.
Poate ca toata lumea are anumite regrete, dar ceea ce trebuie sa intelegi dupa ce citesti acest roman este ca nu poti sa traiesti plangandu-te mereu. Trebuie sa pui piciorul in prag si sa-ti continui drumul asumandu-ti tot ce se intampla in jurul tau si savurand fiecare clipa. Nu exista problema la care sa nu gasim rezolvarea intr-un final, iar daca te lamentezi la fiecare pas s-ar putea sa ramai doar cu praf in ochi si cu un gust amar.
Va provoc sa o cititi, poate unora le va deschide ochii ;-)
Confensiunile unui cafengiu
O conjunctura a facut ca atentia sa mi se indrepte spre aceasta carte. Am cochetat cateva zile cu ea si am vrut sa stiu cat mai multe despre ea, asa ca am inceput sa citesc diverse recenzii, am trecut pe la librarie, iar cu ocazia unui targ de carte am ales sa o achizitionez fara sa ezit.Doream sa stiu mai multe despre acea perioada, vroiam sa stiu parerea unui om care s-a confruntat cu aceasta, atat la nivel profesional cat si la nivel personal. Auzeam in stanga si-n dreapta diverse pareri pro si contra, in functie de varsta celor pe care-i ascultam si am zis sa-mi fac o parere. Nu regret nici acum pasul facut si o recomand tuturor celor care nu au nici cea mai mica idee despre acea perioada sumbra, zic eu (o parere personala pe care mi-o asum), in concluzie o recomand pana si tinerei generatii.
Este redactata sub forma unui jurnal, defapt cum spune si titlul sunt mai mult confesiuni a unui om care se hranea cu tot ce inseamna surse de informare, fie ele reviste internationale, carti sau chiar pareri ale unor mari personalitati ale lumii culturale de la acea vreme. Poate nu e cel mai bun povestitor din lume, dar macar a incercat.
Gheorghe Florescu a fost ucenicul marelui cafengiu armean Avedis Carabelaian, de la care a invatat nu numai mestesugul ci si modul de a-ti vinde produsul si a oferi valoare cafelei pe care o prepari. Asa se face ca ucenicul ajunge in situatia in care trebuie sa duca numele mai aparte si sa mentina aceasta idee chiar si in cele mai dificile momente. In aceasta carte veti afla si diferenta dintre cafeaua Arabica si cea Robusta si multe alte mici secrete pe care autorul este dispus sa le impartseasca necunoscatorilor.
Nu sunt o mare amatoare de cafea, dar aceasta carte mi-a demonstrat ca poti ajunge la stadiul de arta daca esti ambitios si vrei ca numele produsului tau sa fie pe buzele tuturor. Pe langa aceste ingrediente veti descoperi "sistemul" existent la acea data in comert si mai ales jocurile de culise pe care le practicau cei de la putere, multi dintre jucatori fiind considerati adevarate piese de sah care erau manuite dupa bunul plac al acelor dictatori.
Veti putea afla si multe povesti de viata a unor oameni de cultura, dar si a unor personaje foarte controversate la ora actuala precum Oana Zavoranu si de ce nu si Gigi Becalli. Uneori presa speculeaza si nu trateaza subiectele asa cum sunt, asta ar fi una din concluziile pe care le veti trage cand veti termina de citit cartea.
Prefer sa nu va dezvalui prea multe deorece de cate ori vorbesc despre aceasta carte as putea vorbi ore in sir. Va las pe voi sa dati un verdict final in ceea ce o priveste.
Concluzia mea dupa ce am terminat de citit „Confesiunile unui cafegiu”? Nu mi-as fi dorit in niciun caz sa prind acea perioada plina de constrangeri si idei preconcepute. Prefer oricand libertatea de exprimare si mai ales respectare intimitatii. Poate daca nu am fi trecut prin asta putea sa ne laudam si noi cu x autostrazi. Acum nu ne ramane decat sa constientizam potentialul pe care-l avem, sa-l dezvoltam si sa ne ridicam. Poate vom reusi sau poate nu, dar macar o sansa trebuie sa ne dam.
Aceasta carte poate va deranja unele persoane si poate va ilumina gandirea altora, tot ce trebuie sa faceti e sa o cititi si sa o savurati in stil propriu.
Lectura placuta va urez!
Filmul de sambata seara (3)
Revin in forta cu o noua propunere pentru a petrece o frumoasa seara de sambata in compania unei comedii romatice. Pentru acest week-end va propun “Baby on bord”.
Angela (Heather Graham) si Curtis (Jerry O'Connell) sunt un cuplu norocos din perspectiva faptului ca amandoi au o casa, o cariera de succes, iar viitorul pare sa le surada intr-un mod cu totul neasteptat. Ea lucreaza la un proiect pentru lansarea unui parfum adresat femeilor insarcinate, iar el este un avocat de succes specializat in divorturi si respectiv partaje.
Partea amunzanta e ca sarcina neplanificata pare sa-i puna pe cei doi intr-o situatie dificila, iar timp de noua luni singurul lor obiectiv este de a-i face celuilalt viata un cosmar.
Poate il veti recunoaste pe Danny (John Corbett) cel care condimenteaza aceasta comedie, a mai jucat in “Raise Helen” sau in serialul “Sex in the City”.
O sambata minunata va urez!
Promovare pe paine
Zilele trecute stand cu ochii pe stirile locale, am descoperit ca o noua franciza a patruns pe piata nationala si implicit si pe cea din Galati.Conceptul se numeste "Publipan" si consta in oferire gratuita a unor pungi ecologice brutariilor. Un concept cel putin interesant si inovator, avand in vedere ca pe piata din America astfel de materiale promotionale si informative sunt folosite si pentru cutiile de lapte. Produsul care a fost ales pentru a "imbraca" aceste suport publicitar este chiar painea, produs de baza care trece prin mii de maini zilnic.
Autorii acestei minunate idei sunt doi catalani, care au si patentat-o in anul 2005. Acum, după ce au implementat conceptul in Spania si Portugalia, s-au gandit ca nu ar fi rau sa-si extinda orizontul.
"Strategia consta si in protejarea mediului ambient, cu pungile de hartie ecologice si biodegradabile ce vor inlocui pungile de plastic, in intampinarea normativelor UE pentru 2010.Punga pentru paine este reciclabila si indeplineste Normele Europene pentru protectia mediului inconjurator."
Avantaje exista de ambele parti. Paine rezista mai mult timp, iar cerneala folosita pentru tiparirea reclamelor este pe baza de apa. Reversul medaliei, ar fi ca, daca cei de la Publipan ofera pungile in mod gratuit, ei castiga de pe urma reclamelor ce apar pe aceste.
Din cate am citi de pe site exista trei tipuri:
- Punga Multianunturi;
- Punga Exclusiva - Unic Client;
- Punga Promotionala.
Fie ca vrei sa ai exclusivitate doar pe punga sau vrei sa oferi punga cu tot cu paine, toate variantele mi se par avantajoase. Detalii mai multe puteti gasi pe site, fie ca sunteti direct interesant ca agent comercial, fie daca vreti sa deveniti partener.
Surse:
Secretul unui playlist reusit
.jpg)
Spuneam in articolele muzicale, ca din pura intamplare am dat de anumite piese inainte ca acestea sa fie promovate pe posturile radio autohtone. Pentru ca nu vreau sa pastrez totul pentru mine am sa va dezvalui micul secret.
Daca vreti sa vedeti ce se mai intampla in lume (din punct de vedere muzical) accesati topurile din Anglia sau America. Am sa indic cateva astfel de pagini:
Nu sunt expert in muzica, dar imi place sa mai ascult si altceva, de aceea am zis sa mai ajut si pe altii aflati in aceiasi situatie cu mine.
Sper ca v-am putut ajuta macar putin :-)
Culmea culmilor
Nu am fost niciodata atat de suparata. De ce? Pai am primit pe mail o "oferta nemaipomenita":
Din cate se pare unii nu au nicio urma de respect pentru ce a mai ramas din sistemul de invatamant. Oare nu sunt constienti de ceea ce fac?Ma numar printre acele persoane mandre de realizarile lor. Pot sa scot licenta de pe raft si sa ma uit la ea, crescandu-mi inima de bucurie, ca am realizat eu ceva si ca prin ea am ajuns sa asimilez anumite cunostinte si am fost in stare sa-i ajut si pe altii.
Nu despre asta este vorba pana la urma? Chiar nu suntem capabili sa ne rupem macar o ora pe zi pentru a realiza o lucrare de 50-60 de pagini? Pana la urma ce trebuie sa sti cand te apuci de o astfel de lucrare?
- Trebuie sa-ti alegi bine tema. Acest lucru presupune consultarea unor anumite surse, fie ca dai o cautare pe Google, te duci la biblioteca sau alegi sa ceri ajutorul profesorului indrumator sau le combini pe toate trei, toate acestea se vor dovedi de ajutor.
- In momentul in care sti spre ce vrei sa te indrepti, alegeti macar trei teme, pentru ca din experienta proprie va spun ca s-ar putea sa nu fiti singurul care gandeste astfel.
- Acum ca ai tema si indrumatorul este dispus sa te ajute, nu pleca cu mana goala. Intocmeste-ti o lista bibliografica, arunca-ti ochii pe ele si stabileste-ti capitolele, astfel incat sa incepi documentarea.
- In momentul in care ai accordul indrumatorului poti incepe sa lucrezi la propriu.
Cand a spus ca trebuie sa te apuci de treaba, nu trebuie sa citesti sa ingrosi ceea ce tie ti s-a parut important si sa te apuci sa dai copy/paste. Trebuie sa fi constient ca cei din comisie au parcurs macar o data bibliografia ta. Sfatul meu ar fi sa treci ceea ce citesti prin filtrul gandirii, sa inchizi cartea si sa scri ceea ce ai priceput tu, poti folosi anumite definitii sau chiar citate, dar trebuie sa mentionezi asta in josul paginii.
Nu stiu cum s-au descurcat altii, dar nu te lasa descurajat de numarul corecturilor. Asta inseamna ca lucrarea ta va fi ireprosabila si acest lucru te va ajuta foarte mult si la sustinerea ei.
Acest articol l-am scris ca sa bat obrazul celor care au impresia ca totul pe lumea asta poate trece fara a fi observat. Raspunsul este un NU clar si raspicat si mai ales un mare RUSINICA!!!!
Sper macar sa-i ajut pe cei care au nevoie de un mic ghid de realizare a lucrarii de licenta. Nu sunt un mega-expert, dar vreau sa spun un ultim lucru, nu uitati niciodata sa va consultati indrumatorul si sa-i cereti sfatul, chiar daca pare un capcaun nu poate sa va ia capul de pe umeri. Capul sus si privirea inainte, au mai trecut si alti prin asta si n-au murit.
Spor in toate!
Cu gandul la Hemingway
De felul meu sunt mai capoasa si nu ma las pana nu ma confrunt cu o anumita situatie, asa am facut si in ceea ce-l priveste pe Hemingway, desi am citit critici, articole si chiar recenzii ce scoteau in evidenta faptul ca nu este un scriitor tocmai usor de parcurs, nu m-am lasat si am facut o fixatie pentru "Batranul si marea", numai ca destinul nu e o carte deschisa si-n mainile mele a ajuns o alta carte "Noaptea dinaintea bataliei si alte povestiri".O carte ce aduna o multime de povestioare, care mai de care mai frumoase si din care poti trage multe concluzii interesante. Recunosc ca prima pe care am mi-am aruncat privirea s-a dovedit a fi o piedica, pentru ca de felul meu nu sunt o mare a pasionata a pescuitului, iar pestele nu se afla chiar in topul preferintelor mele, dar pana la urma am inceput sa fiu din ce in ce mai curioasa cu privire la ceea ce avea sa urmeze si uite ca speranta nu a murit ultima.
Am sa va recomand o nuvela, care mie una mi-a placut foarte mult "Ia-ti un caine pentru orbi". Chiar dac titlul indica o poveste cu latura mai mult sociala, este vorba despre o frumoasa poveste dragoste, despre sacrificii. Intrebarea pe care o ai in minte dupa ce ai terminat sa o citesti este: Ce ai fi dispus sa faci pentru persoana de langa tine?
Daca apucati sa o rasfoiti macar, va veti da seama ca unele sunt neterminate si poate veti continua sa va intrebati ce s-ar fi intamplat daca... Acesta este si cazul meu, "Ultimul loc bun", m-a determinat sa-mi tot inchipui ce s-ar fi putut intampla cu cei doi frati.
Poate este putin greoi si-ti necesita atentia la inceput, dar cred ca este un scriitor talie inalta, pentru ca detaliile te fac sa asociezi elementele nuvelei cu realitatea, este in cele din urma un volum plin de actiune pe care-l recomand cu caldura tuturor celor carora le-am trezit macar curiozitatea.
Lectura placuta!
Cum sa fugi de Kamasutra
Pai daca e sambata zic sa mai si radem, nu? Titlul este unul mai mult ironic, pentru ca spotul pe care l-am gasit e mai mult cosmarul unora. Ce poti sa-i spui unui copil care da de o asemenea carte? E normal sa te pierzi, sa-ti cauti cuvintele, daca nici macar tu nu esti constient de ceea ce-ti va iesi pe gura. Totusi parintele din spot incearca intr-un mod eroic sa reziste la orice incercare a copilului de a afla cat mai multe.
Interesant mod de a face un spot pentru mancare, nu m-am fi gandit nici o secunda ca defapt era vorba de produse alimentare. Acuma intrebarea care-mi vine mie in minte, o fi plecat mama in delegatie de tatal e atat de neglijent si nici macar masa nu e gata sau vrea sa-i inchida cat mai repede gura si sa-l bage in pat pentru un pui de somn? Nu, cred ca ideea e destul de simpla, copilul nu prea are timp sa o studieze pentru ca dureaza dor o fractiune de secunda ca mancarea sa fie gata, iar tatal sa fie salvat (macar pentru moment).
Foarte interesant ideea si creativa in acelasi timp ;-)
The Script - trupa mea de suflet
Nu am mai scris de ceva timp despre muzica pe care-mi place sa o ascult atunci cand vreau sa visez cu ochii deschisi. Este vorba despre "The Script", o trupa irlandeza, avand la baza trei componenti. Au fost invitati sa cante la premiile Nobel pentru Pace din 2008, ceea ce mi se pare remarcabil.
Interesant este faptul ca prin topurile noastre nu prea i-am vazut. Asa ca m-am dat de trei ori peste cap si am facut rost de albumul lor: "The Script". Din cate am descoperit piesa lor "The Man Who Can't Be Moved " a aparut la un moment dat si in serialul "Ghost Whisperer".
Va invit sa ascultati piesa mea de suflet...
Interesant este faptul ca prin topurile noastre nu prea i-am vazut. Asa ca m-am dat de trei ori peste cap si am facut rost de albumul lor: "The Script". Din cate am descoperit piesa lor "The Man Who Can't Be Moved " a aparut la un moment dat si in serialul "Ghost Whisperer".
Va invit sa ascultati piesa mea de suflet...
Acum ca ati ascultat piesa si ati fost atenti la versuri, nu vi se par senzationali?
Va recomand din suflet si restul pieselor ;-)
Porsche: mai mult decat un vis, un ideal
La un moment dat cei de la AdCritics au lansat un concurs ce avea in prim plan o parte din campania celor de la Jeep. Mi s-a parut atat de interesanta ideea pe care au mers incat mi-a ramas intiparita in memorie, drept una remarcabila.
Ideea e ca am facut un studiu de caz pe intreaga campanie „Have fun out there” pentru un nou curs, asa ca momentan am sa renunt la detalii pentru ca vreau sa vad rezultatul final pe care-l voi obtine. Ceea ce am descoperit este ca ei au mers mai mult pe marketing experimental, adica pe legatura dintre experientele pe care le-au trait clientii lor si brand. Cred cu tarie in acest tip de campanie pentru ca sunt de parere ca trebuie sa-ti cunosti clientul inainte de toate, de aceea vedem in jurul nostru o indreptare din ce in ce mai acuta spre client.
Ar fi inutil sa adaug ca si-au invitat clientii sa posteze imagini cu masinile pe care le detin, implicand retele sociale precum Flickr, YouTube sau Facebook? O sa spuneti, da bine si ce au reusit cu asta? Au reusit sa creeze o comunitate, sa-si identifice clientii si sa deschida un dialog cu acestia. Puteti da un singur click sa vedeti cam cum arata o astfel de comunitate, eu una am ramas placut surprinsa. Strategia pe care au mers, pare a se identifica mai mult cu mesajul campaniei: „Jeep people don’t collect things, they collect experiences”.
Iata unul din printurile campaniei:
Ideea e ca am facut un studiu de caz pe intreaga campanie „Have fun out there” pentru un nou curs, asa ca momentan am sa renunt la detalii pentru ca vreau sa vad rezultatul final pe care-l voi obtine. Ceea ce am descoperit este ca ei au mers mai mult pe marketing experimental, adica pe legatura dintre experientele pe care le-au trait clientii lor si brand. Cred cu tarie in acest tip de campanie pentru ca sunt de parere ca trebuie sa-ti cunosti clientul inainte de toate, de aceea vedem in jurul nostru o indreptare din ce in ce mai acuta spre client.
Ar fi inutil sa adaug ca si-au invitat clientii sa posteze imagini cu masinile pe care le detin, implicand retele sociale precum Flickr, YouTube sau Facebook? O sa spuneti, da bine si ce au reusit cu asta? Au reusit sa creeze o comunitate, sa-si identifice clientii si sa deschida un dialog cu acestia. Puteti da un singur click sa vedeti cam cum arata o astfel de comunitate, eu una am ramas placut surprinsa. Strategia pe care au mers, pare a se identifica mai mult cu mesajul campaniei: „Jeep people don’t collect things, they collect experiences”.
Iata unul din printurile campaniei:
Acum insa am dat de un frumos spot (daca-l pot numi asa) pe YouTube:
Fara cuvinte? Si eu ma simt la fel, este absolut minunat. Mie una mi-a readus in minte ceea ce vroiam eu pe la 11 ani: „cand o sa fiu eu mare, am sa fiu director de banca si cu primul salariu imi iau BMW”. Copilaros, nu? Dar cati dintre noi nu ne-am dorit o anumita masina? Ideea lor este pur si simplu Porsche este greu de uitat, e mai mult decat dragoste la prima vedere, iar cu cat cresti cu atat poti fi mai aproape de ea.
Pare cam lung totusi si din cate am vazut la sfarsit afiseaza anumite informatii tehnice, deci cred ca merge mai mult pe informarea publicului tinta. Oricum jos palaria pentru concept.
In concluzie, daca unii se bazeaza pe atasamentul fata de produs, alti merg mai mult pe latura sentimentala, chiar daca in ambele cazuri vorbim de masini nu tocmai accesibile, ultima varianta fiind un adevarat rasfat.
ProSport - cu sa fara Steaua?
M-am trezit eu cam tarziu, dar am vrut sa consult mai multe surse si sa citesc pareri avizate pentru a vedea care a fost scopul acestei campanii de la ProSport. Se pare ca este vorba despre o noua campanie de imagine: "Ştim ce înseamnă să fii suporter!”, care va ţine până pe 14 iunie.
Nu neg faptul ca spotul pro-Steaua este unul foarte reusit si chiar amuzant. La inceput am crezut ca este doar un teaser, urmand alte spoturi care sa sublinieze sloganul lor, dar dupa cateva zile am stat si am analizat faptul ca dintre toate echipele din Liga 1, Steaua este mereu prezenta, fie ca sunt stiri, fie ca sunt emisiuni, nu poate trece o zi fara sa auzi numele acestei echipe. Desi sincera sa fiu, pe mine aceasta noua imagine cu "bietul" Gigi si hai sa-l salvam, ma face sa schimb programul spre exemplu, sau sa stau pur si simplu la calculator si sa-mi aleg eu singura programul.
Ma gandeam ca alegerea echipei nu a fost pur si simplu intamplatoare. Cine sunt cei mai afectati de situatia actuala a echipei? Normal ca suporteri, pentru ca le vine greu sa vada, de unde au plecat si unde au ajuns. Daca anul trecut, doar numele de Steaua vindea (aici ma refer strict la materiale promotionale si bilete), acum au parte numai de reclama negativa. E adevarata si vorba aia: nu conteaza, daca e reclama pozitiva sau negativa, cel mai mult conteaza ca publicul sa nu te uite si sa sti ce masuri sa iei si mai ales cand sa le aplici.
Am sesizat ca pe IqAds spotul ProSport anti-Steaua este denumit defapt ProSport Dinamo... De ce? Nu mi se pare sa aibe vreo legatura cu Dinamo, nu tu insemnele echipei, nu tu culori. De asta spun ca intotdeauna este bine sa fi atent la detalii. Este doar un spot care defapt vrea sa vina mai aproape de sufletul celorlati suporteri demanostrand ca ziarul nu-i neglijeaza.
Cele doau rivale din spoturi trebuiau alese cu atentie, pentru ca lupta crunta se dadea acum un an, dar poate sunt eu cam critica astazi... Pacat este ca de la aparitia lor nu a mai urmat nimic, pauza, zero. Poate ca acestei campanii ii lipseste continuitatea. Daca tot au inceput bine era loc si de un sfarsit la fel de bun, dar cum am mai spus si mai sus, mai este timp pana pe 14 iunie. Asteptam cu nerabdare machetele si bannerele online.
Primul anisor!
E oficial, astazi implinesc un anisor.... Unul in care am scris despre mine, despre ceea ce cred eu ca merita scos in fata si mai ales pentru ca-mi place sa o fac. Sunt multumita in primul rand de mine si de ceea ce am reusit sa fac pana acuma.
Ce-mi doresc de la anul ce urmeaza? Pai in primul rand imi doresc ca noua tema sa vina cat mai repede si sa si mearga... Imi doresc cat mai multe subiecte, noi si incitante care sa nu va plictiseasca.
Acum ca la orice decernare de premii, glumesc evident... Nu, acum serios vorbind vreau sa multumesc celor care au trecut macar in fuga pe aici si sa le dedic un mic filmulet, al celor de la Apple, pe care sincera sa fiu, l-am tinut pentru aceasta ocazie:
Happy Birthday to my blog! ;-)
Paste Fericit tuturor!
Pentru ca suntem foarte aproape de noaptea Invierii, va doresc sa aveti parte de tot ce-i mai bun, iar lumina sa va intre-n suflet si sa vi se oglindeasca pe chip.Paste Fericit si toate cele bune!
Duplicity
Astazi va propun un film interesant, nu este unul excelent, dar merita vazut tocmai pentru ca incita imaginatia celui ce-l vizioneaza. Este vorba despre Duplicity, un film care va fi lansat si la noi in mod oficial in luna mai.Filmul ii are in prim plan pe fosta agenta CIA Claire Stenwick (Julia Roberts) si fostul agent MI6 Ray Koval (Clive Owen). Acestia renunta la locurile de munca pentru a se implica in ceva mult mai incitant si anume: spioni corporativi. Misiunea celor doi spioni era aceea de a afla formula secreta a unui produs care, o data lansat pe piata, ar fi adus castiguri uriase companiei care l-ar fi patentat cea dintai.
Pentru a asigura succesul acestei misiuni cei doi se infiltreaza in cele doua corporatii. Dialogul dintre acestia este un permanent joc de cuvinte, iar incredere le este pusa la incercare. Jocul devine unul murdar, iar cei doi se vad intr-o ciudata poveste de dragoste, pe care insa nu o pot stapani, desi se afla in tabere adverse.
Deznodamantul filmului este unul destul de interesant si multi vor ramane cu zambetul pe buze, ori pentru ca banuiau acest lucru ori pentru ca au fost surprinsi si ei la randul lor.
Am gasit si trailerul:
Vizionare placuta!
Sa ne jucam
Multi dintre oamenii de marketing aleg sa creeze o punte de legatura intre produs si consumator, incitandu-le acestora creativitatea. Un mod de a reusi acest lucru este sa-l faci parte componenta din mesaj, adica sa-i pui imaginatia la incercare printr-un puzzle.
Am gasit doua astfel de campanii: prima pentru cei de la McDonald's si cea de-a doua pentru Think Centre din Singapore.
Primul print promoveaza noua oferta pentru cafea la pretul de doar un dolar.
Cel de-al doilea este de dimensiuni mai reduse, dar transmite un mesaj clar si dupa parerea mea destul de trist, care intr-un final iti acapareaza atentia.
Ceea ce este interesant este faptul ca de prima data cand le vezi iti atrag atentia si primul impuls este de a vedea despre ce este vorba. Este mai mult decat evident ca ambele incita, rezulatul final fiind unul bazat pe interactivitate.
Schimbare de imagine
Vreau sa scap de imaginea fixa pe care o impun cei de la blogger si de accea am sa va rog sa nu va suparati daca azi o sa vedeti o anumita tema, iar maine o alta. Vreau ceva simplu, dragut si usor de utilizat, numai ca ceea ce am gasit pare sa nu mearga in totalitate si ma chinui sa-mi dau seama ce anume trebuie schimbat.
Pana la urma sper sa-i dau de cap, dar pana atunci va ofer scuzele de rigoare...
Seara placuta!
Promovam Romania
Ma bucur sa dau peste campanii ce promoveaza produsele si traditiile 100% romanesti. Tocmai ieri am primit un mail in care cei de la Unica imi aduceau la cunostinta demararea unei noi campanii intitulate " Romanesc 100% ".
Sunt insa curioasa cati vor intelege pana la urma acest mesaj, in conditiile in care la ora actuala hypermarketurile sunt pline de produse din import, iar cautarea unor fructe din productia autohtona devine o lupta crancena. Spun asta pentru ca am fost in aceasta situatie si am plecat acasa cu o sacosa plina cu mere din Italia care culmea erau si la un pret avantajos.
Aceasta campanie nu este prima si nici ultima de aceasta natura. Cei de la EuropaFm au identificat in timp aceasta tendinta si au venit in sprijinul producatorilor cu o campanie ce s-a desfasurat in luna februarie. Din cate reiese din rezultatele pe care le-au impartasit ascultatorilor, campania a fost un succes, numai putin de 859 de firme s-au înscris pe site, iar una chiar a beneficiat de un domeniu .ro.
Poate veti spune ca sunt carcotasa, dar m-as bucura sa aud de o campanie sustinuta si de organele de competenta. Cred ca interventia lor ar fi ajutat mult la nivel national, iar daca ar fi fost dupa mine as fi marit putin termenul campaniei, dand sansa cat mai multor firme sa-si sustina produsele. Ceea ce nu a constientizat nimeni pana acuma ca dupa completarea formularului, cei de la EuropaFm s-au procopsit cu o baza de date pe care multi o invidieaza.
In cazul in care sunteti curiosi sa vedeti care sunt reactiile si detaliile legate de campanii am sa pun si linkurile:
Cred ca este foarte important sa credem in produsele noastre, nu zic sa renuntam la scala noastra de valori, dar sunt de parere ca avem cu ce sa iesim pe piata. Multi au mai spus asta, dar pentru ca sunt constienta ca intr-o mare parte este si adevarat, am sa sfarsesc articolul spunand ca achizitionand produse romanesti putem ajuta la crearea locurilor de munca si la dezvoltarea anumitor ramuri din economie. Stiu, suna a discurs, dar este o convingere de-a mea.
La rascruce de vanturi
Unul dintre cele mai remarcante romane din cate mi-a fost dat sa citesc pana acum, pacat insa ca este singurul roman al lui Emily Brontë, pe langa acesta existand si un volum de poezii, spre care as vrea sa-mi indrept atentia in viitor.Actiunea se desfasoara in Marea Britanie a sfarsitului secolului XVIII si desi nu parea o carte usor de citit, am facut tot posibilul sa o citesc cat mai repede pentru ca mi-a acapart atentia si simplu fapt ca nu stiam cum se va termina imi crea o usoara senzatie de incomfort.
Romanul are in prim plan dragostea interzisa dintre Catherine si Heathcliff, pe care sentimentele par sa-i indrepte spre actiuni necugetate, ajungand intr-un final prin a distruge acest sentiment pur. Nenumarate obstacole par sa tot apara si desi la un moment dat ai impresia ca e doar un roman cu iz de basm, toate lucrurile se incurca mai tare si dintr-o data te vezi pus in situatia de a citi cu respiratia taiata.
Heathcliff este un personaj cu o aura intunecata, puternic si incapatanat. Acesta este adoptat de familia Earnshaw, si se indragosteste de fiica acestora, Catherine, cu care traieste o frumoasa poveste de dragoste. Din pacate, fratele acesteia, Hindley, il trateaza ca pe ultimul om, castigand ura acestuia. Datorita unor cuvinte aruncate pur si simplu-n vant cei doi eroi principali ajung sa se desparta, iar golul din inima lui Catherine o impinge sa se casatoreasca cu Edgar Linton.
Heathcliff fuge si se intoarce cu o avere impresionanta, hotarat sa se razbune pe toti cei ce l-au jignit. Nu am sa mai continui rezumatul pentru ca as strica tot farmecul romanului. Cum va actiona Heatcliff si care va fi reactia lui Catherine veti putea descoperi, citind minunata opera.
Ca si concluzie as putea sa mentionez atentia spre detaliu si mai ales senzatia pe care o ai urmarind firul actiunii. Este o carte impresionanta si mai ales atipica, nu se compara cu un alt roman de dragoste, deci nu as putea sa o aseman cu o alta sau sa-i pun o eticheta.
Va urez spor la citit!
Ca si concluzie as putea sa mentionez atentia spre detaliu si mai ales senzatia pe care o ai urmarind firul actiunii. Este o carte impresionanta si mai ales atipica, nu se compara cu un alt roman de dragoste, deci nu as putea sa o aseman cu o alta sau sa-i pun o eticheta.
Va urez spor la citit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
