Ma numesc Rosu - o carte ca o floare
feb
25
2009
COM
Acum ceva timp, datorita unei simple si adorabile plimbari, am da cu ochii de ea, statea cumintica pe raftul librariei si parca-mi facea cu ochiul. La prima noastra intalnire recunosc ca i-am ingnorat prezenta si am sfarsit prin a-mi cumpara "Atlasul norilor". Ei bine, in momentul in care am ajuns in fata calculatorului nu m-am putut abtine sa nu dau o cautare pe Google. Am citit mai mult articole, dintre toate acesta mi s-a parut a fi cel mai relevant, mi-a trezit un interes fantastic si chiar daca mai avem destul de citit din cealalta, am hoatarat sa o gazduiesc si pe ea in casuta mea.
Recunosc un semn de intrebare mi-a trezit si faptul ca Orhan Pamuk a obtinut un premiu Nobel in 2006 pentru aceasta carte. Oricum, toate acestea fiind spuse mi-a schimbat toate parerile pe care le avem despre Turcia pana la ora actuala. Multimea detaliilor poate fi uneori derutanta, asa ca e o carte pe care trebuie sa o "studiezi", sa ai rabdare cu ea, pentru ca surprinzator sau nu, la final s-ar putea sa te indragostesti de ea.
Cartea incepe prin marturiile celui ucis, ciudat inceput pentru o carte mi-am spus, dar ceea ce urmareste autorul este sa te tina mereu la curent cu toate aspectele si sa-ti ofere indicii asupra crimei, astfel incat tu, un cititor rabdator sa presupui o multime de ipoteze si sa iei fiecare posibil ucigas la puricat, sa-i asculti cu o deosebita atentie cuvintele. Recunosc ca pana la sfarsitul cartii am crezut ca am intuit bine, dar nu a fost deloc asa, chiar pe la sfarsit am incercat sa trag cu ochiul si tot n-am reusit sa-l descopar cu adevarat.
Nu este o carte despre crime, gen Agatha Christie, e mult mai profunda, pentru ca te introduce intr-o perioada de maxima sensibilitate, dezvaluindu-ti dragostea dintre Negru si Sekure si incercand sa-ti expuna lumea artei de la acea vreme. Niciodata nu mi-am inchipuit ca autoportretul ar putea fi numit "o pictura realizat de un maestru franc", dar dupa cum va spuneam, este o carte ce te surprinde la fiecare pas. De aceea nu o recomand celor care nu au o rabdare, actiunea se dezvaluie treptat si nu doar la simpla atingere. E mai mult ca o floare, trebuie mai intai sa creasca, ca intr-un final sa infloreasca si sa-ti permita sa o admiri in toata splendoarea sa.
Acum am trecut la o carte mult mai usurica si numai am rabdare pana la final, pentru ca am descoperit recent ca exista doua productii cinematografice si un mini-serial TV realizat de cei de BBC.
Recunosc un semn de intrebare mi-a trezit si faptul ca Orhan Pamuk a obtinut un premiu Nobel in 2006 pentru aceasta carte. Oricum, toate acestea fiind spuse mi-a schimbat toate parerile pe care le avem despre Turcia pana la ora actuala. Multimea detaliilor poate fi uneori derutanta, asa ca e o carte pe care trebuie sa o "studiezi", sa ai rabdare cu ea, pentru ca surprinzator sau nu, la final s-ar putea sa te indragostesti de ea.
Cartea incepe prin marturiile celui ucis, ciudat inceput pentru o carte mi-am spus, dar ceea ce urmareste autorul este sa te tina mereu la curent cu toate aspectele si sa-ti ofere indicii asupra crimei, astfel incat tu, un cititor rabdator sa presupui o multime de ipoteze si sa iei fiecare posibil ucigas la puricat, sa-i asculti cu o deosebita atentie cuvintele. Recunosc ca pana la sfarsitul cartii am crezut ca am intuit bine, dar nu a fost deloc asa, chiar pe la sfarsit am incercat sa trag cu ochiul si tot n-am reusit sa-l descopar cu adevarat.
Nu este o carte despre crime, gen Agatha Christie, e mult mai profunda, pentru ca te introduce intr-o perioada de maxima sensibilitate, dezvaluindu-ti dragostea dintre Negru si Sekure si incercand sa-ti expuna lumea artei de la acea vreme. Niciodata nu mi-am inchipuit ca autoportretul ar putea fi numit "o pictura realizat de un maestru franc", dar dupa cum va spuneam, este o carte ce te surprinde la fiecare pas. De aceea nu o recomand celor care nu au o rabdare, actiunea se dezvaluie treptat si nu doar la simpla atingere. E mai mult ca o floare, trebuie mai intai sa creasca, ca intr-un final sa infloreasca si sa-ti permita sa o admiri in toata splendoarea sa.
Acum am trecut la o carte mult mai usurica si numai am rabdare pana la final, pentru ca am descoperit recent ca exista doua productii cinematografice si un mini-serial TV realizat de cei de BBC.
Dau fuga sa vad cum se termina. Totusi pana atunci va imbratisez si va urez o seara placuta.
Dairy Milk te pune in miscare
feb
22
2009
COM
Bine v-am regasit!
Astazi este duminica si vreau sa va destind putin, dar mai intai am sa va solicit 4 minute din atentia voastra. Am sa va rog mai intai sa va uitati la acest clip (mai vechiut el, dar probabil pentru multi de neuitat):
La momentul acela stiu ca mi-a placut mult piesa celor de la Chemical Brothers. Nu asta era ideea principala. Acum ceva timp am fost impreuna sa mancam ceva, iar unul din LCD-urile din respectivul restaurant era pe MTV, acela original, iar momentan erau "scurte" momente de publicitate. Una singura a reusit sa-mi atraga foarte tare atentia pentru ca era vorba despre un produs ce sta cam rau cu publicitatea pe la noi si anume: ciocolata. De ce spun asta? Pai ganditi-va putin la toate clipurile publicitare pentru acest produs. Ce au in comun? Pai toate arata ciocolata revarsandu-se, luand anumite forme si mai ales rasfatand persoanele ce o gusta.
Cu totii stim ca este un dulce preferat de majoritatea copiilor si nu numai, dar ma intreb de ce oamenii din publicitate s-au blocat pur si simplu pe aceasta idee, fixa as putea sa o numesc eu...
Ciocolata este o sursa de energie, consumata in limitele normale poate chiar ajuta organismul. Am gasit si spotul:
Hmmm...banuiesc ca multi isi vor aminti pana si de celebrul spot al celor de la Prigat cu pisoiul...mie una mi-a amintit si de melodia mai sus prezentata... Sper sa foloseasca macar ca sursa de inspiratie, pentru ca sinceri sa fim de la celebra marmota ce a mai frapat ca si aparitie in advertising?
Poate sunt eu mai carcotasa azi, dar va invit sa vizionati si celelalte reclame de pe YouTube.
Vizionare placuta!
M-am indragostit...
feb
19
2009
COM
...de o piesa ce o aud din ce in ce mai des pe la radio in timpul programului...da, dupa cum ati dedus din articolele precedente nu putine au fost datile cand, cu orice pret trebuia sa aflu cine o interpreteaza. Hmmm...sper ca nu v-a trecut prin cap nici un moment faptul ca m-as putea lasa pagubasa.
Interpreta se numeste Amy Macdonald si dati-mi voie sa spun ca e gura de aer de care aveam nevoie in acest moment. Melodiile ei ma linistesc, imi alimenteaza bucuria si-mi mentine ceea ce eu o numesc "happy thinking". Binenteles ca piciorul meu nu poate sta linistit si se misca in ritmurile muzicii, indiferent daca stau in picioare sau pe scaun.
Una dintre piesele mele favorite este "This is the life", de pe albumul cu acelasi nume si am sa va rog sa o asculati si voi.
Bine acum ca v-am familiarizat cu artista, am sa sfarsesc acest scurt articol prin a va spune ca absolut toate melodiile sunt exceptionale si-mi place la nebunie acest stil.
Sper sa va placa ;-)
Pasiune adusa la viata
feb
17
2009
COM
Am hotarat ca acest an sa petrec altfel ziua de 14 februarie si am hotarat sa mergem la teatru, pentru ca tocmai ce-mi sarise in nas panoul cu premiere si vazusem ca Florina Cercel este protagonista unei piese tocmai la teatrul Fani Tardini.
Recunosc cu mana pe inima ca ar trebui sa stau cu barbia in piept cand scriu acest articol, pentru ca in ultima perioada am cam neglijat aceasta prefrumoasa arta a exprimarii sentimentelor prin cuvinte si gesturi (plus multe alte condimente, pe care sunt sigura ca numai actorii le cunosc), dar intr-un final trebuia sa-mi iau inima-n piept si sa-mi revin.
Cu ideea fixa-n cap si cu pasi repezi m-am dus spre casa de bilete, unde binenteles doi catelusi foarte dragalasi mi-au facut primirea si nu m-am putut abtine sa nu ma joc putin cu ei, peste un minut mi-am dat si eu seama ca defapt era o doamna si m-am decis sa cer biletele, totusi marea mi-a fost mirarea cand m-a intrebat daca vrem sa stam in primul rand, am spus un da cam sec, desi in sinea mea explodam de fericire. Si uite asa cu biletele in mana, victorioasa fiind, m-am indreptat catre casa.
A venit intr-un final si ziua de sambata, cand m-am dichisit, parfumat si echipat si-am plecat spre teatru...totusi ceva era schimbat...da, in realitate teatrul a trecut printr-o frumoasa schimbare si acum ti-e mai mare dragul sa-l privesti, fara sa-ti fie frica de faptul ca ceva pana la urma se va rupe sau sparge.
Sssst, a inceput piesa! Nu am sa va spun prea multe despre e totusi pentru ca-si pierde farmecul, nu poti sa povestesti inceputul si sa lasi ascultatorii in suspans, aici tehnica aceasta nu functioneaza, este un intreg indestructibil si prin urmare va recomand sa vedeti "Camerista".
Frumos, frumos,frumos si as mai putea spune acest cuvant de nenumarate ori, cert e ca mi-am deschis apetitul si acum trebuie sa-l alimentez dupa cum se cuvine.
Ce pot sa spun despre Florina Cercel? "Mare personaj, mare caracter". Extraordinara, am aplaudat pana ma dureau mainile si putin dupa. Merita tot respectul si toata admiratia.
Sper ca v-am facut si voua pofta :P
Enjoy!
P.S.: Site-ul teatrului este bine pus la punct, asa ca nu ezitati sa-l consultati la nevoie ;-)
Publicitatea pe timp de criza
feb
03
2009
COM
Zilele trecute am primit pe mail un spot destul de dragut si nu vreau sa-l tin numai pentru mine:
Gluma sau nu, dar ma intreb spre ce se va merge in viitorul apropiat, dar un lucru este sigur, preturile sar in aer pe zi ce trece.
Am intrat pe lecri.fr si mi se pare un site bine pus la punct, poti citi pliante, articole sau chiar carti dedicate in totalitate contribuabililor ce s-au saturat sa fie trasi pe sfoara.
Sper eu ca v–am mai descretit fruntile ;-)
De inima albastra
feb
02
2009
COM
Acum cateva zile am facut o mica listuta ce se intituleaza chiar asa, nu reflecta starea mea sufleteasca de acum , dar sunt sigura ca toti au una, pentru ca indiferent prin ce trecem avem momentele noastre in care vrem sa ne relaxam, sa ne rupem putin de cotidianul ce ne preseaza din ce in ce mai tare.
Stau si ma gandesc, acultand aceste piese, ca poate o parte din mine regreta suferinta provocata la un moment dat altor persoane si indiferent prin ce am trecut in relatiile anterioare nu reusesc decat sa-mi amintesc partile bune, momentele de fericire maxima. Imi amintesc cuvintele codate pe care le foloseam si care recunosc cu mana pe inima ca sunt sarea si piperul intr-o relatie, pentru ca ele mentin misterul cuplului. Stau si ma gandesc cateodata, daca voi mai spune acele cuvinte in relatia actuala...adevarul e ca atunci cand imi vin in minte pur si simplu, nu le pot spune cu usurinta...mi se impleticeste pur si simplu limba, ma inrosesc si caut altceva, ceva nou, unic, pentru ca vreau sa-l fac pe cel de langa mine sa se simta bine langa mine.
Nu de multe ori mi s-a intamplat sa descopar ca unele persoane mentin aceleasi formule, iar momentul adevarului a fost mult mai dureros pentru mine. De ce? Pentru ca nu m-a facut sa ma simt speciala, pur si simplu nu reuseam sa vad diferenta dintre trecut si prezent.
Daca tot am amintit de listuta mea cu piese de suflet, consider de bun augur sa o impartasesc cu voi:
1. Whitney Houston - My Love Is Your Love
2. Celine Dion - I Love you
3. Eros Ramazzotti - Più Bella Cosa
4. Eros Ramazzotti Featuring Anastacia - I Belong To You
5. Laura Stoica -Mai Frumoasa
6. Paula Seling - Ploaie in luna lui marte
7. Zucchero - Baila Morena
8. Regina Spektor - Hotel Song
M-am oprit doar la opt, pentru ca nu vreau sa insir chiar toate piesele, am extras doar o mica parte, zic eu reprezentativa. Apropo de spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti, poate acest proverb se poate aplica si in contextul muzical, nu cu putin timp in urma colegele mele de munca imi spuneau ca ma defineste piesa cu numarul 8. Cred totusi ce au spus fetele, pentru ca de fiecare daca cand o ascult ritmul imi cuprinde tot corpul si o pofta nebuna de viata ma cuprinde pe mine, dar si pe cei din jurul meu.
Stau si ma gandesc, acultand aceste piese, ca poate o parte din mine regreta suferinta provocata la un moment dat altor persoane si indiferent prin ce am trecut in relatiile anterioare nu reusesc decat sa-mi amintesc partile bune, momentele de fericire maxima. Imi amintesc cuvintele codate pe care le foloseam si care recunosc cu mana pe inima ca sunt sarea si piperul intr-o relatie, pentru ca ele mentin misterul cuplului. Stau si ma gandesc cateodata, daca voi mai spune acele cuvinte in relatia actuala...adevarul e ca atunci cand imi vin in minte pur si simplu, nu le pot spune cu usurinta...mi se impleticeste pur si simplu limba, ma inrosesc si caut altceva, ceva nou, unic, pentru ca vreau sa-l fac pe cel de langa mine sa se simta bine langa mine.
Nu de multe ori mi s-a intamplat sa descopar ca unele persoane mentin aceleasi formule, iar momentul adevarului a fost mult mai dureros pentru mine. De ce? Pentru ca nu m-a facut sa ma simt speciala, pur si simplu nu reuseam sa vad diferenta dintre trecut si prezent.
Daca tot am amintit de listuta mea cu piese de suflet, consider de bun augur sa o impartasesc cu voi:
1. Whitney Houston - My Love Is Your Love
2. Celine Dion - I Love you
3. Eros Ramazzotti - Più Bella Cosa
4. Eros Ramazzotti Featuring Anastacia - I Belong To You
5. Laura Stoica -Mai Frumoasa
6. Paula Seling - Ploaie in luna lui marte
7. Zucchero - Baila Morena
8. Regina Spektor - Hotel Song
M-am oprit doar la opt, pentru ca nu vreau sa insir chiar toate piesele, am extras doar o mica parte, zic eu reprezentativa. Apropo de spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti, poate acest proverb se poate aplica si in contextul muzical, nu cu putin timp in urma colegele mele de munca imi spuneau ca ma defineste piesa cu numarul 8. Cred totusi ce au spus fetele, pentru ca de fiecare daca cand o ascult ritmul imi cuprinde tot corpul si o pofta nebuna de viata ma cuprinde pe mine, dar si pe cei din jurul meu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
