O altă părere despre master

Bine v-a regăsit!


Ştiu că săptămâna asta am trecut printr-o stare ce unii ar putea s-o numească logaritm natural sau mult mai simplu: lene. Adevărul este că nu prea m-am simţit în elementul meu şi mai tot timpul preferam să fac ceva relaxant care să nu-mi solicite prea mult atenţia. Destul oricum cu acest subiect plicticos, altceva aveam în minte să vă spun şi anume: cum a fost prima zi de master.



Mulţi dintre noi spun că prima impresie contează şi cum nu sunt aici să vând gogoşi nimănui, am să vă mărturisesc că prima impresie a fost excepţională. Ştiu că o să existe măcar o persoană ce va ridica sprânceana şi se va uita ironic peste aceste rânduri, dar cu "greu" am să reuşesc să trec şi peste asta. De ce spun că prima zi a fost una excepţională? În primul rând se dicută la un alt nivel, acum eşti văzut ca un om cu mai multe cunoştinţe, care are măcar o bănuială despre disciplina studiată şi la formarea căruia au contribuit anumiţi profesori, fie ei buni sau răi.



Masterul nu constă, nu are la bază aceleaşi principii pe care le-a avut facultatea în cei patru sau trei ani. Acum se presupune că fiecare participant la această formă de învăţământ ştie ce vrea de la viaţă şi poate mai mult, ştie unde vrea să ajungă şi prin ce modalităţi o va face (aici mă refer la master). Realitatea însă e cu totul alta, pentru că există patru tipologii de studenţi la master:









  1. Cei ce ştiu ce vor şi mai ales pe ce vor să-şi aprofundeze cunoştinţele. Au un singur scop, acela de a pleca cu ceva în cap de pe urma acestor studii.






  2. Cei care fac masterul oricum. Nu contează faptul că tu la bază ai o formare cu totul diferită faţă de cea ce ai vrut să studiezi la master. Am să fac o scurtă atenţionare pentru că aici nu este vorba despre cei care spre exemplu au terminat marketing şi fac spre exemplu contabilitate sau comerţ, pentru că sunt de părere că un specialist ar trebuii să vadă măcar 1 m în faţa sa. De ce? Păi se presupune că toate compartimentel colaborează între ele, iar atunci tu vei înţelege informaţiile venite din alt compartiment. Cum un contabil nu va înţelege niciodată de ce marketingul nu se limitează doar la o sumă de bani, nici omul de marketing nu va înţelege colegul ce va ţine cu dinţii de limitarea cheltuielilor.(sincer asta am prealuat-o de sambata trecuta de la profesorul de marketing)






  3. Cei care au absolvit trei ani de studii şi care în mod automat vor urma şi un master.






  4. Ultima, dar nu cea din urmă, cei ce se lasă dus de valul creat de presă. Acel zvon cum că pretenţiile angajatorilor se vor mării, iar majoritatea vor fi daţi afară pentru că nu aceste studii. Această ultimă categorie mai poate fi numită şi:"hai să minţim poporul cu televizorul" sau "spiritul de turmă".



Mi-a plăcut maniera profesorilor de a aborda discuţiile, studenţii şi nu în ultimul rând am asistat la expunerea unor anumite exemple elocvente, astfel încât toţi cei prezenţi să înţeleagă. S-a discutat despre celebrul caz al celor de la P&G, Danone şi alţii.




Nu pot să spun decât că îmi place această nouă cale spre care păşesc, e o nouă etapă şi sper să-i fac faţă cu succes.




Vă urez un sfârşit de săptămână plăcut şi vă dedic o frumoasă melodie:














2 comentarii:

Anonim spunea...

Eu sunt curioasa pana unde se va extinde invatamatul "oblogatoriu". Era o vreme in care se spunea despre facultate ca e strict necesara. Incet-incet ajunge si masteratul sa aiba acelasi statut...

Ioana spunea...

Urmatorul pas ar fi doctoratul, dar sincera sa fiu nu stiu cati i-ar putea face fata...Oricum zicala aceea ca omul cat traieste invata, incepe sa fie transpusa cat mai bine in actualul sitem de invatamant. Depinde de noi si de cadrele didactice ca la sfarsit sa tragem linie si sa putem spun ca este unul calitativ mai mult decat cantitativ...