Puterea obişnuinţei
oct
24
2008
COM
Am decis să scriu un articol pentru că ieri în birou un coleg a spus ceva foarte adevărat, dar am să încep prin a vă expune mai întâi problema şi apoi o să-mi expun punctul de vedere.Se ştie faptul că înainte de prânz merge o mică gustărică, ei bine în ultimele trei zile o mică vâlvă, ei bine m-aţi prins, una puţin mai mare s-a stârnit în jurul unei mult iubite gustări, este vorba de acele feliuţe subţiri de pâine prăjită ce pot fi condimentate în nenumărate feluri. Am decis să nu le spun numele pentru că nu vreau să le fac mai multă reclamă decât trebuie. Ei bine timp de trei zile din rafturile magazinelor din apropierea locului de muncă nu le puteai găsi pentru că lipseau cu desăvârşire.
Unii au venit cu „întăriri”, pentru că ori au făcut cumpărături unde trebuie ori le-au căutat până au dat de ele. Ieri a fost o zi minunată pentru vânzătorii din zonă ce au reuşit să se aprovizioneze, 40% din cei din birou au ales drăgălaşa gustărică.
Probabil vă întrebaţi ce a spus colegul, păi a spus în felul următor: „Dacă tot aţi spus de atâtea ori că nu mai sunt X, azi m-am decis să le încerc şi eu”. Puterea obişnuinţei ne-a determinat să tot repetăm acel cuvânt în nenumărate rânduri şi uite că i-am influenţat în mod inevitabil pe cei din jurul nostru. Acest lucru mi-a readus aminte şi de cei de la Pasărea Colibri, am ataşat mai jos clipul audio şi am să vă rog să-l ascultaţi:
Oare nu e adevărat că atunci când ne obişnuim cu un anumit lucru ne ieşim din mână când realizăm că nu-l mai avem? Eu zic că da, pentru că indiferent cât de mic sau insignifiant li s-ar părea celor din jur acel lucru, pierderea lui te poate da de multe ori peste cap.
Acum că am spus acest lucru mi-am amintit de un filmuleţ pe care l-am văzut atât la cursul de Management cât şi la Gestiune Hotelieră şi care reflectă întocmai ce vreau eu să subliniez. Pun partea întâi pentru că mi se pare că este cea mai relevantă. Dacă vreţi să-l vedeţi în întregime vă spun că se numeşte „Modern Times”, iar pe You Tube îl găsiţi împarţit în 9 "bucăţele".
Enjoy!
Lupta se dă între Elvila şi Praktiker
oct
23
2008
COM
Acum ceva timp am găsit în faţa uşii un catalog al celor de la Praktiker prima imagine ce mi-a venit în memorie a fost un catalog de la Romstal. Da, tocmai pentru că Monoranu a scris la un moment dat un articol cu privire cu privire la acest tip de cataloage. Cert e că nu numai cei de la Romstal sunt lipsiţi de inspiraţie, în clasament urmează cei de la Practiker şi cei de la Elvila, care au adoptat aceiaşi modalitate de a-şi promova imaginea. Martore îmi sunt cele două poze:
La scurt timp după cei de la Practiker, au urmat cei de la Elvila, care pe lângă eventualul catalog au mai adăugat şi un flyer, nu de alta dar poate nu pricepi destul de bine mesajul emis.
Sunt cam acidă în azi, dar în acelaşi timp trebuie să dau Cezarului ce este al Cezarului. Praktiker a adaptat oarecum această strategie şi a personalizat-o, de ce spun asta, păi hai să vedem poza şi comentăm după:
Au personalizat sacoşica în care se afla catalogul. Unii ar putea spun că forţează mâna consumatorului şi acesta poate renunţa la ei, dar eu cred că nu puteau găsi o modalitate mai bună de a-şi recupera bănuţii investiţi în această campanie. Păi ce modalitate mai bună decât să te foloseşti de un posibil client pentru a te promova, automat mesajul este văzut şi perceput de un alt potenţial consumator, iar acest lucru este întărit de folosirea următoarei expresii: „eu am fost la”. După modelul să moară şi capra vecinului, uite că această campanie s-ar putea să le aducă noi clienţi.
Aştept părerile voastre.
Cine stă pe rămurică?
oct
22
2008
COM
Cum cine? Păi nu stă nimeni momentan pe rămurică, doar că în ultimul timp un frumos cuplu de guguştiuci sau de porumbei sălbatici (depinde de sursa pe care o consulţi) a decis să-şi făcă un cuibuşor între aerisirea de la hotă şi cea de la centrală. Nu am scris despre asta până acum pentru că am zis că e ceva cât se poate de normal, numai că de trei ani aceste micuţe şi drăgălaşe creaturi ne-au ales ca şi protectori.
Acum e mult pre frig şi au renunţat la cuibuşor, dar acum ceva vreme ne acomodam unii cu alţii pentru că eu mă speriam de zgomotul produs de ei, iar ei se uitau curioşi atunci când îmi făceam apariţia pe balcon.
Relaţia mea cu această specie, ca să spun aşa, îşi are rădăcini bine înfipte în memoria mea, pentru că atunci când eram şi eu mai mititică şi mai pitică am salvat un guguştiuc ce căzuse sărăcuţul după o piatră, iar o mâţă răutăcioasă îi făcea ochi dulci. Apoi acum patru ani ne-am trezit că pe balcon se zbătea un alt guguştiuc, nu vedea el bine geamul şi tot dădea să iasă, aşa că mi-am pus o pereche sănătoasă de mănuşi şi l-am prins, pentru ca mai apoi să-l eliberez pe acest sufleţel.
Am apucat să fac câteva poze, înainte de a-şi părăsi cuibuşorul de nebunii:
Acum e mult pre frig şi au renunţat la cuibuşor, dar acum ceva vreme ne acomodam unii cu alţii pentru că eu mă speriam de zgomotul produs de ei, iar ei se uitau curioşi atunci când îmi făceam apariţia pe balcon.
Relaţia mea cu această specie, ca să spun aşa, îşi are rădăcini bine înfipte în memoria mea, pentru că atunci când eram şi eu mai mititică şi mai pitică am salvat un guguştiuc ce căzuse sărăcuţul după o piatră, iar o mâţă răutăcioasă îi făcea ochi dulci. Apoi acum patru ani ne-am trezit că pe balcon se zbătea un alt guguştiuc, nu vedea el bine geamul şi tot dădea să iasă, aşa că mi-am pus o pereche sănătoasă de mănuşi şi l-am prins, pentru ca mai apoi să-l eliberez pe acest sufleţel.
Am apucat să fac câteva poze, înainte de a-şi părăsi cuibuşorul de nebunii:
Uitam să vă mai spun despre un porumbel maro ce în vacanţă îm dădea trezirea. Venea şmecherul la geamul de la baie să nu-l tragă curentul şi-mi tot cânta până când mă trezea. Dacă cei care au curte au un ceas mai viu colorat şi anume: cocoşul. Eu îl aveam pe al meu în miniatură.Sper că v-a plăcut această scurtă povestioară şi vă mai aştept pe la mine!
Toate indiciile duc spre LOOX N100 de la Fujitsu
oct
21
2008
COM
Cum bine spune şi titlul astăzi o să vorbim despre cel mai bun prieten al şoferului la ora actuală şi anume Gps. Spun asta pentru că momentan am unul şi m-a scos de mai multe ori din încurcătură, este adevărat că azi poate părea mai bătrior, dar am găsit unul care pur şi simplu mi-a luat ochii.
Este vorba despre LOOX N100 de la Fujitsu Siemens, unul dintre cei mai noi membrii ai familiei. Din câte se pare Garmin şi Magellan trebuie să-şi facă cu adevărat griji dacă până acum dominau piaţa.
Înainte de a vă spune mai multe şi a-l analiza, am să trec în revista specificaţiile tehnice:
Este vorba despre LOOX N100 de la Fujitsu Siemens, unul dintre cei mai noi membrii ai familiei. Din câte se pare Garmin şi Magellan trebuie să-şi facă cu adevărat griji dacă până acum dominau piaţa.
Înainte de a vă spune mai multe şi a-l analiza, am să trec în revista specificaţiile tehnice:
Tip procesor: Samsung
Frecvenţă procesor: 300 MhzMemorie
Memorie interna: RAM 64MB; Flash 2GB
Slot Card: Da
Tip Card: MiniSD Display
Tip display: TFT
Număr de culori: 65.536
Diagonala display: 2.8" Rezolutie display240 x 320
Conectivitate: GPSS iRFStar III; USBMini-USB 1.1
Sistem de operare: Windows CE 5.0 Core Version
Audiojack audio: 3.5mm
Software inclus: Mobile Navigator 6
Tip baterieLi-Ion, 1150 mAh
Dimensiuni (L x W x H)89 x 62 x 16
Greutate110g
Player Video
Player imagini (BMP, JPEG, GIF)
Acuma să vedem ce zic cei ce au deja unul. Se pare că unul din punctele lui tari programul alături de care este însoţit, grafica fiind excelentă, mai ales că principalele puncte de interes ies în evidenţă într-un mod plăcut. Aspectul său îl face plăcut de utilizat şi atunci când faci o simplă plimbare pe jos. N100 are însă şi nenumărate posibilităţi multimedia.
Partea supăratoare pentru unii ar putea fi mărimea, pentru că, zic ei, l-ar face mai greu de utilizat în maşină. Nu ştiu cât de mult te ajută să vezi harta în timp ce conduci având în vedere că primeşti anumite indicaţii la timp. Acum rămâne la atitudinea fiecărui, mie pur şi simplu mi se pare adorabil.
Oricum e mult mai bun decât Marcel. Cei ce deţin un Mio Pocket PC ştiu despre ce vorbesc.
Acuma nu-mi rămâne decât să mă gândesc cum să fac să-l pot achiziţiona, dar până atunci totuşi am să ataşez un clip de prezentare al drăgălaşului Gps :
O altă părere despre master
oct
18
2008
COM
Bine v-a regăsit!Ştiu că săptămâna asta am trecut printr-o stare ce unii ar putea s-o numească logaritm natural sau mult mai simplu: lene. Adevărul este că nu prea m-am simţit în elementul meu şi mai tot timpul preferam să fac ceva relaxant care să nu-mi solicite prea mult atenţia. Destul oricum cu acest subiect plicticos, altceva aveam în minte să vă spun şi anume: cum a fost prima zi de master.
Mulţi dintre noi spun că prima impresie contează şi cum nu sunt aici să vând gogoşi nimănui, am să vă mărturisesc că prima impresie a fost excepţională. Ştiu că o să existe măcar o persoană ce va ridica sprânceana şi se va uita ironic peste aceste rânduri, dar cu "greu" am să reuşesc să trec şi peste asta. De ce spun că prima zi a fost una excepţională? În primul rând se dicută la un alt nivel, acum eşti văzut ca un om cu mai multe cunoştinţe, care are măcar o bănuială despre disciplina studiată şi la formarea căruia au contribuit anumiţi profesori, fie ei buni sau răi.
Masterul nu constă, nu are la bază aceleaşi principii pe care le-a avut facultatea în cei patru sau trei ani. Acum se presupune că fiecare participant la această formă de învăţământ ştie ce vrea de la viaţă şi poate mai mult, ştie unde vrea să ajungă şi prin ce modalităţi o va face (aici mă refer la master). Realitatea însă e cu totul alta, pentru că există patru tipologii de studenţi la master:
- Cei ce ştiu ce vor şi mai ales pe ce vor să-şi aprofundeze cunoştinţele. Au un singur scop, acela de a pleca cu ceva în cap de pe urma acestor studii.
- Cei care fac masterul oricum. Nu contează faptul că tu la bază ai o formare cu totul diferită faţă de cea ce ai vrut să studiezi la master. Am să fac o scurtă atenţionare pentru că aici nu este vorba despre cei care spre exemplu au terminat marketing şi fac spre exemplu contabilitate sau comerţ, pentru că sunt de părere că un specialist ar trebuii să vadă măcar 1 m în faţa sa. De ce? Păi se presupune că toate compartimentel colaborează între ele, iar atunci tu vei înţelege informaţiile venite din alt compartiment. Cum un contabil nu va înţelege niciodată de ce marketingul nu se limitează doar la o sumă de bani, nici omul de marketing nu va înţelege colegul ce va ţine cu dinţii de limitarea cheltuielilor.(sincer asta am prealuat-o de sambata trecuta de la profesorul de marketing)
- Cei care au absolvit trei ani de studii şi care în mod automat vor urma şi un master.
- Ultima, dar nu cea din urmă, cei ce se lasă dus de valul creat de presă. Acel zvon cum că pretenţiile angajatorilor se vor mării, iar majoritatea vor fi daţi afară pentru că nu aceste studii. Această ultimă categorie mai poate fi numită şi:"hai să minţim poporul cu televizorul" sau "spiritul de turmă".
Mi-a plăcut maniera profesorilor de a aborda discuţiile, studenţii şi nu în ultimul rând am asistat la expunerea unor anumite exemple elocvente, astfel încât toţi cei prezenţi să înţeleagă. S-a discutat despre celebrul caz al celor de la P&G, Danone şi alţii.
Nu pot să spun decât că îmi place această nouă cale spre care păşesc, e o nouă etapă şi sper să-i fac faţă cu succes.
Vă urez un sfârşit de săptămână plăcut şi vă dedic o frumoasă melodie:
Melodii ce mă fac să zâmbesc
oct
15
2008
COM
Inspirată fiind de recentul articol a lui Claudiu mi-am zis că aş putea scrie şi eu despre mai noua mea pasiune pentru clasicele melodii, pe care sunt sigură că mulţi dintre voi le ştiţi, în variante mai noi sau nu.
Prima se intitulează Hit the road Jack! şi este interpretată de Ray Charles. Mereu când o ascult îmi vine un chef nebun de zbenguială şi parcă nu mai am stare.
Cea de-a doua mi-a făcut plăcere să o reascult la ultima nuntă pe la care am fost, iar dacă la prima era zbenguială în stare pură, acum vine jocul de glezne şi genunchi. Ţineţi minte că în serialul Ally McBeal interpreţii aveau câte o melodie când se simţeau mai bine? Ei, pe lângă celebra melodie cu I feel good, aceasta se potriveşte şi ea de minune şi este vorba de Chubby Checker - Let's Twist Again.
Pe mulţi dintre voi nu o să vă mire ultima alegere din top 3. Cine nu putea să lipsească? Păi faimosul Elvis Presley cu al lui Hound Dog. Este o melodie de bâţâială maximă şi de adus zâmbetul pe buze.
Am să vă rog să numiţi şi voi măcar trei dintre melodiile preferate, care vă induc o stare de bine şi un zâmbet până la urechi.
Smile as frequently as you can!
Origami - pasiune sau artă?
oct
10
2008
COM
Acest nou articol s-a născut mai mult din curiozitatea unuia dintre voi, cititorii mei şi de ce să nu recunosc că şi din dorinţa mea de a şti cât mai multe despre această artă, pentru că asta este până la urmă.
Despre origami este vorba. Practic definiţia ar fi următoarea: "origami (din japoneză - origami, hârtie pliată) constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsufleţite sau forme decorative abstracte".
Începând cu aproximativ secolul întâi al erei noastre, momentul când se presupune că a fost inventată hârtia în China, oamenii acelor meleaguri au îndoit hârtia în diferite forme şi scopuri. Chinezii au realizat câteva modele simple de pliere a hârtiei, unele dintre ele păstrându-se până azi. Tradiţia atribuie importarea hârtiei, pentru prima dată în Japonia, unui călugăr coreean, în anul 610, dar este posibil ca hârtia să fi fost produsă în Japonia dinainte. Fiecare regiune şi-a dezvoltat tehnica sa proprie de prelucrare a hârtiei, de unde şi multele întrebuinţări pe care le avea hârtia în Japonia: din hârtie se confecţionau paravane, pereţi despărţitori glisanţi, lanterne, batiste, evantaie.
Acum nu am să vă dezvălui toate secretele lui, ci doar am să vă îndrept spre două surse, ce tratează acest subiect mult mai bine ca mine: primul şi cel de-al doilea.
Se spune că cei mici fac în grădiniţele din Japonia asemenea minunăţii. Îmi amintesc că în liceu un coleg de clasă a făcut câţiva trandafiri din şerveţele şi printre fetele ce au primit acest drăgălaş cadou mă aflam şi eu. Tare frumos a mai fost...
Cercetând am dat peste filmuleţe foarte interesate, am ales însă două, unul mai "uşor" şi unul pentru cei ce ştiu cam în ce constă treaba:
- Trandafir din hârtie
2. O lebădă din hârtie
Pare greu la prima vedere şi adevărul este că trebuie să dai dovadă de răbdare şi atenţie, dar rezultatul zic eu merită orice efort.
Ataşez şi frumoasă melodie pentru a definitiva acest scurt moment artistic:
Sper din tot sufletul să vă placă.
Enjoy!
Aventuri în maxi-taxi
oct
09
2008
COM
Am să enumer câteva situaţii în care te poţi afla în mijlocul de transport amintit în titlu aşa cum le văd eu.1. În primul rând în maxi-taxi vei fi norocos dacă vei găsi un loc liber, dacă nu poţi risca să ajungi la destinaţia finală stând tot în picioare. Mai rău e să cazi din maxi, cum era să păţească colega mea când eram îm drum spre cartierul Dacia, din Iaşi, brusc se deschisese uşa din spate şi era să o pierd. Nu ştiu cum mai este situaţia acum în Iaşi, dar pe când mă perindam prin el ştiu că şoferii aveau impresia că transportă cartofi nu oameni şi umpleau până la refuz mijloacele de transport.
2. Poţi risca să vezi cele mai ciudate cupluri de pe faţa Terrei. Vestitul cuplu batic, care la fiecare biserică pe lângă trec fac semnul crucii, sau poţi vedea cuplul, în care ea e tăcută şi el e un bădaran şi jumătate. Acesta din urmă nu pierde nicio domnişoară din ochi şi culmea îi mai arată şi consoartei formele trecătoarelor.
3. Fete de gimnaziu şi de liceu care au un nou cuvânt în vocabular de care par fi foarte mândre "făi". Acesta din urmă se foloseşte în orice împrejurare, înlocuind "fă", "fa" sau "fată". Este noua modă, pe care sinceră să fiu nu am să o pot înţelege şi nici nu cred că am să vreau vreodată.
Aceste sunt principalele întâmplări, pentru că există o multitudine de asemenea fel, dar am vrut să culeg întâmplări şi de la voi, cititorii mei.
Sper să vă smulgă un zâmbet cele câteva întâmplări enumerate.
Enjoy!
BRD se reinventeaza cu ajutorul a trei mari sportivi
oct
08
2008
COM
Concurenţa din ce în ce mai mare din sistemul financiar-bancar şi lupta tot mai aprigă pentru o felie cât mai mare din piaţă încep să determine băncile să apeleze şi la alte metode de promovare şi comunicare pentru a administra un cont în plus.
BRD dă dovadă încă o dată de o bună strategie şi investeşte într-o nouă campanie de imagine. Cei ce se ocupă de acest lucru se numesc ADDV Euro RSCG, susţinută la nivel naţional, pe TV şi presă.
Protagoniştii campaniei sunt cei trei mari sportivi români: Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gheorghe Hagi, fiecare dintre aceştia fiind eroul unui spot TV. După cum urmeayă am să le ataşez pe toate trei:
Ştim că nu este prima oară când aceştia ajută imaginea unei bănci pentru BRD, după ce în prealabil cardurile cu cei trei s-au vândut ca pâinea caldă.
Angenţia publicitară nu se dezminte şi introduce mici nuanţe comice, dar ideea principală la care se referă este că şi tu un simplu client poţi avea parte de un asemenea tratament.
Important este ca cei ce au demarat această campanie să conştientizeze că schimbarea trebuie să se resimtă şi în atitudinea personalului BRD, pentru că altfel sunt bani aruncaţi pe fereastră.
Le urez succes celor de la ADDV Euro RSCG în acest nou proiect!
Rexona feat. Gabriella Cilmi
oct
07
2008
COM
Pun noul spot Rexona:
Melodia face parte de pe albumul intitulat Lessons to Be Learned (2008) şi se pare că este numită „Noua Amy Winehouse” de către presa din Regatul Unit.
Am să caut şi eu albumul să văd cum sunt celelalte melodii.
Pate Bucegi - Mama ştie...
oct
02
2008
COM
După atât suspans creat în legătură cu continuitatea mărcii Bucegi de la Scandia, uite că realizările depăşesc aşteptările. După ideea că Scandia merge mai mult pe tradiţii, au revenit la sentimente mai aproape de sufletul românului. De ce zic asta? Păi se ştie că am rămas cu sechele de la Revoluţie şi că preţuim valoarea mai mult decât orice şi unde mai pui că expresia "a pune bani la ciorap" nu ne e străină.
Am să pun primul spot, în care cei de la Bucegi au vrut să-şi apropie consumatorii, emiţând mai degrabă un mesaj emoţional prin care au vrut să sublinieze că înafară de bunătatea produsului finit au mai adăugat un plus şi anume preţul. Este accesibil şi cred că la ora actuală în familiile din România este unul dintre lucrurile primordiale.
Am să pun primul spot, în care cei de la Bucegi au vrut să-şi apropie consumatorii, emiţând mai degrabă un mesaj emoţional prin care au vrut să sublinieze că înafară de bunătatea produsului finit au mai adăugat un plus şi anume preţul. Este accesibil şi cred că la ora actuală în familiile din România este unul dintre lucrurile primordiale.
Acum am să pun şi al doilea spot:
L-aţi văzut, da? Vă aminteţi de ceva auzind aceste cuvinte?
"Eu sunt Dănuţ...ea e mămica..dacă vreau pot să ud şi canapeaua, mama nu se supără" sau poate dacă vedeţi clipul de mai jos?
Eu cred că merg pe drumul cel bun, însă sper să nu facă x episoade ca celebra brânzică, care-i face pe toţi băieţii din jurul tău să leşine.
O să spuneţi că sunt cârcotaşă pentru că îi caut de orice chichiţă, dar nu e aşa. Am memoria bună încă şi ştiu să deosebesc o adaptare bună faţă de una proastă.
Acum ca să vă mai descreţesc frunţile, luaţi şi priviţi frumos clip cu tătici:
Căţel sau purcel?
oct
01
2008
COM
Sunt convinsă că mulţi dintre voi iubiţi necuvântătoarele. Eu cel puţin mă declar o fană înfocată a căţeluşilor, pentru că ştiu să fie mereu acolo, lângă tine, dar trebuie să-i acorzi foarte multă atenţie şi să-l mai răsfeţi din când în când.
Mă întreba cineva la un moment dat ce anume aleg între pisicuţă şi căţeluş şi eu am ales cea de-a doua variantă, pentru că pisica va iubi întotdeauna un singur membru al familiei, în timp ce câinele iubeşte tot unul, dar îi protejează şi pe ceilalţi.
Mai nou îmi plac cei pitici şi plini de energie, pentru cei curioşi spun că-mi plac cei de genul prezent în spotul de la Elite (cel în care spun: cafeaua ta la ibric).
Acum că tot m-am abătut de la subiect vreau să vă fac cunoştinţă cu un simpatic patruped:
Mă întreba cineva la un moment dat ce anume aleg între pisicuţă şi căţeluş şi eu am ales cea de-a doua variantă, pentru că pisica va iubi întotdeauna un singur membru al familiei, în timp ce câinele iubeşte tot unul, dar îi protejează şi pe ceilalţi.
Mai nou îmi plac cei pitici şi plini de energie, pentru cei curioşi spun că-mi plac cei de genul prezent în spotul de la Elite (cel în care spun: cafeaua ta la ibric).
Acum că tot m-am abătut de la subiect vreau să vă fac cunoştinţă cu un simpatic patruped:
Nu-i aşa că e cel mai scump purceluş în viaţă? :X :X :X
Cred că voi fi nevoită să reanalizez situaţiile când voi spune despre un om că este mai degrabă un porcuşor.
Vă las cu zâmbetul pe buze şi cu drăgăleşenia în memorie ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
