Salutare tuturor!
Acum 2 ani
Reîntâlniri nostalgice
Nu sunt superstiţioasă, dar de ceva vreme mi se zbătea ochiul (chipurile înseamnă că te vei întâlni cu cineva) şi uite aşa sâmbătă dimineaţă inima-mi exploda de fericire pentru că avea să mă întâlnesc cu o prietenă pe care nu am mai văzut-o de vreo doi ani. Am mai vorbit noi la telefon, dar nu este acelaşi lucru şi de ce să nu recunosc, e mult mai plăcut să stai la masă şi să-i vezi chipul.M-am îmbrăcat repede repede şi am fugit spre locul de întâlnire, iar paşii noştri s-au îndreptat spre o delicioasă îngheţăţică. Ce putea fi mai bun pe vremea asta caniculară?
Am vorbit despre vrute şi nevrute şi inevitabil ne-am dat seama că timpul a trecut repede, iar noi am trecut prin diverse etape. Mulţumite ambele de situaţia actuală am evaluat oportunităţile şi am depănat amintiri. Unele dureroase pentru că au fost etape când ni s-a tăiat craca de sub picioare, dar am reuşit întotdeauna să aterizăm cu piciorele pe pământ, să ne ştergem praful de pe faţă şi mai ales să ne îndreptăm spre noi orizonturi.
Mi-am dat seama că unele persoane o să spună mereu povestea lor fără a lăsa dreptul al replică (da vorbesc despre bârfă şi râcă) iar lucrurile nu pot fi lămurite în lipsă, tocmai de accea am pus cap la cap informaţiile şi-am ajuns la aceiaşi concluzie: FĂRĂ INTERMEDIARI!!! Mai bine o discuţie face to face.
Timpul a trecut foarte repede şi-am fost nevoite să ne luăm rămas bun, nu înainte de a ne promite că ne von auzi în curând. Abia aştept următoarea revedere.
Numai că micile întrevederi nu se terminau aici, marţi am revăzut o fostă colegă şi prietenă în acelaşi timp care a hotărât să preia frâiele vieţii şi să depăşească graniţele autohtone. Am regăsit-o la fel de veselă, optimistă şi deschisă, dar experienţele prin care a trecut şi-am pus, inevitabil, amprenta asupra ei, în sensul că orizonturile erau altele, avea o perspectivă mult mai amplă asupra lumii civilizate.
Va avea un nou început în altă ţară şi asta nu face decât să mă bucure. Îmi place să văd oameni care sunt independenţi şi mai ales care reuşesc să-şi împlinească obiectivele. Mai toţi vrem să evoluăm, dar câţi dintre noi suntem dispuşi să o facem? Ne lipseşte curajul dragii mei, iar vorba aia amânăm inevitabilul. Ştiţi vorba aia? "Speranţa moare ultima" - veşnica noastră încurajare. Ce nu ştim încă, o lecţie pe care am învăţat-o de la Magda, este că în momentul în care îţi pui decizia în aplicare nu mai e cale de întorcere. Îi mulţumesc pentru această lecţie de viaţă.
A fost o săptămână frumoasă şi sper din tot suletul să se încheie la fel de bine.
O seară frumoasă vă doresc!
Cu drag,
Ioana
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu